🎶 Fanul Meu 🎶

🎶74🎶

Ușa sălii de conferință se deschise încet, iar Jungkook păși afară cu o expresie ușor tensionată, vizibil obosit de orele petrecute în acea încăpere. Trase de cravata ce părea că-l sugrumă, eliberându-și gâtul de presiunea ce-l incomodase întreaga ședință, descheindu-și și primii doi nasturi ai cămășii. Respira adânc, încercând să-și recapete calmul.

Se îndreptă hotărât spre baie, unde își stropi fața cu apă rece, simțind cum prospețimea îl revigorează și îi îndepărtează o parte din oboseala acumulată. Ședința se prelungise aproape patru ore, timp în care discutaseră în detaliu despre proiectele de viitor ale companiei, dosarele complexe rămase încă nerezolvate și planurile ambițioase pe care sperau să le îndeplinească. Faptul că nu era doar cântăreț, ci și cofondator al firmei, îi aducea responsabilități suplimentare și îl obliga să jongleze între cariera muzicală și cea managerială.

Compania era rodul unei colaborări strânse între el și tatăl său, iar mătușa lui, sora mamei, fusese desemnată în funcția de director pentru a asigura stabilitatea firmei. Știa că, atunci când va decide să își încheie cariera artistică, această afacere va deveni prioritatea sa absolută, urmând să preia în totalitate responsabilitatea de director.

După ce ieși din baie, Jungkook se îndreptă spre biroul său pentru a semna ultimele documente, grăbindu-se să termine cât mai repede pentru a putea pleca acasă. În mijlocul concentrării sale, auzi câteva bătăi ușoare în ușă.

— Intră, spuse el calm, fără să-și ridice privirea de la hârtii.

Ușa se deschise, iar persoana de dincolo de prag păși cu respect spre biroul lui, aducând parcă o energie nouă în încăpere.