🎶 Fanul Meu 🎶

🎶13🎶

După câteva bătaie hotărâte în ușă, Jungkook intră fără a aștepta vreun răspuns.

— Bună, Jungkook. Ce te aduce pe la mine? întreabă șeful hotelului cu un ton politicos.

— Cer ca acel băiat care a făcut curățenie în camera mea să fie concediat imediat, răspunde Jungkook cu o seriozitate de neclintit.

— Dacă dorești să-l concediezi, trebuie să existe un motiv întemeiat pentru aceasta. Ce s-a întâmplat? continuă șeful, privindu-l cu atenție.

— Am intrat în camera mea și am constatat că toate ferestrele erau deschise, cu justificarea că aerul din încăpere era închis. I-am cerut să le închidă, dar a refuzat, afirmând că va reveni peste treizeci de minute pentru a se ocupa de asta. Câtă lipsă de respect poate exista în acest hotel! se exclamă Jungkook, lovind cu putere biroul cu palmele.

— Jungkook, te rog, încearcă să te calmezi. Poate că Taehyung avea dreptate; poate chiar mirosea a închis în cameră, iar lăsarea ferestrelor deschise nu era un capăt de lume.

— Nu era un capăt de lume?! protestează Jungkook, întărind lovitura în birou. Ați observat că afară a început să bată vântul? Dacă răcesc, mi s-a dus cariera de cântăreț!

— Jungkook, este puțin probabil să iei o răceală atât de repede; geamul ar fi  stat deschis doar treizeci de minute, argumentează șeful cu o tentă de calm.

— Deci, înțeleg că nu intenționați să-l concediați? întreabă Jungkook, jucându-se nervos cu limba pe interiorul obrajului.

— Jungkook, nu pot să iau o astfel de decizie doar din cauza unui incident minor, răspunde șeful, încercând să rămână rațional.

— Bine, nu o faceți, dar să nu vă mirați dacă mâine nu veți mai fi în această funcție, avertizează Jungkook, îndreptându-se spre ieșire, dar vocea mai în vârstă îl oprește.

— Bine… O voi face, mărturisește acesta cu un regret vizibil în ton.

— Vezi că ne putem înțelege, răspunde Jungkook cu un zâmbet triumfător.