It's Complicated !

15 - Misiunea

Frunzele uscate sfâraie sub picioarele mele reci si ude din cauza ca sunt desculta . Frigul se instalează rapid in corpul meu , facandu-ma sa tremur involuntar .

- Ssssst .. se aude încet de dupa un copac mare si bătrân .

- Mayaaaa ... sssssst , se mai aude o data vocea aceea diavoleasca dar mult mai aproape .

Dupa inca câteva fosnituri , de dupa acel copac, printre frunzele uscate isi face apariția un sarpe dar la dracu , ce fel de șarpe e asta ? Nici un anaconda nu e asa mare , arata ..... de 3 ori mai mare ca unul din toate punctele de vedere .

Imi ridic privirea , făcând contact cu ochii lui negri care ma privesc cu atata ura incat imi dau si singura seama ce urmează . Dar de ce nu pot sa fug ? La dracu , tremur , dar nu din cauza frigului , inima imi bubuie in piept , iar plămânii mei nu au mai primit oxigen de ceva minute .

Nu pot ... nu pot sa fug , picioarele nu mai reactioneaza la comenzile mele , nu pot sa cred ca ma las prada sarpelui fara sa fac nimic , dar efectiv nu pot , ma simt ca o statuie de piatra , nu pot misca nimic . Taratura isi face drum tot mai aprope de mine , iar frica ma face sa vars lacrimile pe care cu greu le tineam frâu .

- Ajutoooorr! Tip cu o voce mica si răgușita , pana si asta ma lasa .

- Stai liniștita , nu e aici sa te ajute ! Spune intr-un pasait si isi aduce fata mai aprope de a mea , privindu-ma mai atent in timp ce eu plang in hohote fara sa ma pot opri .

- N-nu .. T-te rog ! Zic printre lacrimi cand ii vad coltii aproape de gâtul meu .

- Calmeaza-te , nu va dura mult dar va durea ! Zice cu ura si isi deschide gura mai mult , aruncându-se asupra gâtului meu si patrunzandul cu putere , lăsând durerea si veninul sa imi străpunga tot corpul .

- Aaa-jutoor ! Tip inca odata cu ultima putere pe care o mai am dar degeaba , imi simt corpul tot mai moale si deja imaginea devine incetosata .

Brusc , coltii lui ies din gâtul meu , corpul meu incepand sa vibreze usor cand ceva fin si moale se lasa peste el , dar partea din spate nu e la fel , acolo nu simt nimic doar un vânt puternic ce imi intra pe sub tricou . Imi frec ochii cu podul palmelor încercând sa fac imaginea mai clară si , cand in sfârșit pot vedea bine ramân socata de ce vad .

Zbor ? Eu chiar zbor ? La naiba ,nu ... stau pe niste ... aripi? Dar sunt negre , ce naiba ? Stau intre 2 aripi , complet negre . Nu se presupune ca îngerii au aripi albe ?

- C-cine esti ? Spun printre suspine

- Imi pare rau ingeraș ! Imi pare rau ca nu am ajuns la timp , e numai vina mea ! Spune o voce cu atata durere incat parca ma doare mai rau ca si atunci cand coltii sarpelui erau in gâtul meu .

Imediat dupa asta , doua mâini puternice ma trag dintre acele aripi mari si ma poziționeza pe un piept tare dar atat de cald . Nu stiu de ce dar acum , nu mai imi este frica , ca acel șarpe ar putea sa ma prindă iar , ma simt atat de bine in bratele acestui demon incat parca nimeni si nimic nu mi-ar mai putea face vreun rau .

- Ce ? Nu, nu , nu , nu ! De ce ? Nu ! Imi spun mie cand reușesc sa ma trezesc la realitate , dându-mi seama ca totul a fost doar un vis .

Corpul meu e transpirat si tremur usor . Agh! De ce acum ? De ce nu se mai putea sa stau câteva minute ? Nici macar nu am aflat cine era persoana care m-a salvat , ma simteam asa bine in bratele acelei persoane si ahh!

- De ce nu , ce ? Spune Harry din tocul usii . Abia acum observ ca el e acolo

- De cat timp esti acolo ?