It's Complicated !

34 - Adevarul

- Poftim? am spus in cor eu, Kara si Ally, intr-un surprinzator si probabil irepetabil unison

Inima imi bubuia in piept iar sangele imi pompa mai rapid ca niciodata. Judecata mea s-a dat dracu'. Ameteala de mai devreme revenise, si m-a lovit groaznic. Daca Rebecca nu era langa mine ca sa ma sprijin de ea as fi picat.

- Deci stati putin sa inteleg. Voi doua, spune Kara impungand aerul cu degelul spre mine si Rebecca, o sa aveti un copil? GROZAV ! tipa in extaz la final, aproape facandu-ma pe mine sa o plesnesc

- Ba nu! Nu e grozav! Si nu doar pentru ca avem o mare problema cu Harry. Oricum, nu sunt insarcinata! Am folosit prezervativ!

- Poate ca a dat pe langa. La cat de excitat era numa cand te privea, ma indoiesc ca un plastic stupid a reusit sa retina tot.

- Bine, stiti ceva, dupa ce se termina toate astea si il aducem acasa pe Harry teafar si nevatamat, o sa fac un test de sarcina ca sa va dovedesc ca nu sunt insarcinata.

- Poti sa faci si acum, zice Rebecca mai desmortita, Liam a cumparat 10 teste dar am renuntat sa mai fac dupa ce al 6- lea tot pozitiv a iesit. Poti sa le faci tu pe celelalte patru.

- Fetelor? Totul e ok acolo sus? Vocea lui Sean se aude din capatul scarilor facandu-ma sa tresar speriata 

- Da! I-am raspuns rapid ca nu cumva sa urce sus si sa ne gaseasca pe toate asa... pierdute

Trecusera aproape 15 minute de cand eu cu fetele stateam in baie si vorbeam dupa ce, de 4 ori consecutiv, testul iesise... ei bine, pozitiv! Cum e posibil asa ceva? Eram de-a dreptul panicata. Dar intr-un fel, si foarte fericita. Il iubesc pe Harry. Mult. Problema este ca, mai mult ca sigur el nu simte la fel. Cum as putea sa ii dau vestea asta?

Nu ca as avea cum in momentul de fata, avand in vedere ca este disparut...

Gandul ca voi fi nevoita sa cresc micuțul sau micuța ce se dezvolta in interiorul meu - pentru ca avort nu voi face nici daca ma da tata afara din casa- de una singura ma terifia. Nenoricitu chiar sa asigurat ca mi-a distrus viata complet inainte de a decide sa iasa din ea. Si cu toate astea... nu il urasc. Nu pot sa il urasc. Incerc, dar pur si simplu nu pot. Si mi-as dori asa de mult sa simt acea repulsie pentru el... dar nu o fac. Ba chiar il iubesc mai mult. Cum este posibil asa ceva?

- Maya, nu plange!

Nici nu realizasem ca lacrimile au inceput sa imi ude obrajii atunci cand Kara a venit sa ma ia in brate. I-am simtit mainile strangandu-ma de gat, puternic, de parca ar incerca sa imi mai ia din amarul in care mă inec. Dupa o fractiune de secunda, alte patru maini s-au asezat pe corpul meu, si nu mi-a luat destul de mult timp pentru a-mi da seama ca mica imbratisare s-a intransformat intr-una de grup.

- Va iubesc... am soptit intr-un suspin

Mica ma afirmatie suna mai mult ca un adio lucru care m-a facut sa temur.

- Si noi.

- Da, si vom fi alaturi de voi doua, indiferent de ce se intampla cu Harry

- Ally, zic eu tulburata, nu spune asta. Il vom aduce pe Harry inapoi, cu toate ca pun pariu ca o sa vrea sa dispar cu tot cu copil acum ca o are pe bruneta aia... am spus lasand sa imi scape un suspin

Nu se simtea mai bine nici de data asta. Speram ca, dupa ce vor trece cateva zile, nu voi mai simti golul acela in capul pieptului cand mi aduc aminte de acea fata. Dar m-am inselat pentru ca pare-mi-se ca devine din ce in ce mai adanc pe masura ce-mi readuc aminte. Imaginea cu ei doi... cu Harry peste ea in timp ce statea strivita de acel perete, cu fata lui ingropata in gatul ei, cu mainile sale incalcite in buclele sale... acele bucle cu care obijnuiam sa ma joc eu. Toate aceste imagini mi-au ramas imprimate pe retina. De fiecare data cand imi inchid ochii, chiar si cand clipesc, reapar iar si iar si iar...