Cu Dragoste....

Capitolul III

Am vorbit despre activitățile noastre de la birou, despre colegi, despre aspirații și despre multe alte lucruri și nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Nici unul din noi nu a zis nimic despre ce se întâmplase cu o zi înainte. Am urcat împreună în lift și am simțit iar stanjeneala. Stăteam tăcuți amândoi, iar eu asteptam sa ajung cat mai repede la biroul meu sa pot scăpa de senzația asta ciudată. Deși ma uitam în jos, simțeam cum ma privește iar în aer era o tensiune ciudată, electrică.
Ziua a trecut repede și m-am întors acasă, la singurătatea și tristețea care ma apasau ori de câte ori eram singura. În zilele următoare totul era la fel, casă, munca și iar casă. Pe Bariș nu prea l-am văzut decât așa în treacăt. Vineri se simțea energia sfârșitului de săptămână în tot biroul. Toți își făcuseră planul pt team building de mâine, cum vor ajunge acolo și ce vom face. Am aflat ca compania a închiriat un complex de cabane undeva la munte, unul măricel ași zice anand în vedere numărul mare de angajați. Nu eram deloc încântată ca trebuie sa merg dar ii promisesem Mariei și nu voiam să o dezamăgesc . Pe la prânz am stabilit cu unul dintre colegi ca vom merge împreună cu mașina lui, eu, Carol și Mario. La terminarea programului, Carol mi-a propus sa mergem împreună spre casa.
-Caro, poți sa ma aștepți 5 minute ca să ma duc până la toaleta, te rog?
-Sigur scumpo, fugi!
Când deschid usa din spatele liftului care duce spre toalete, ma izbesc cu putere de Bariș și geanta pe care o țineam în mână cade și se împrăștie tot ce era prin ea.
Ne aplecam amândoi iar în momentul ăla ne lovim cu putere cap în cap.
Ma ridic ametita și duc mâna la cap iar în secunda următoare izbucnim amândoi în râs.
-Bine ca nu ai și cafea. Ești bine?
-Sunt bine, tu?
-S-au amestecat puțin gândurile dar sunt ok.
Fac cale întoarsă și aproape ca alerg până la lift unde ma aștepta Carol care face o față mirată când ma vede.
-Ești bine scumpo? Ești roșie ca un mar, ai pățit ceva?
-Sunt bine Caro, m-am lovit puțin la cap și de aia.
Ajung acasă și îmi pregătesc bagajele pt mâine. Îmi fac o baie fierbinte și ma hotărăsc sa citesc o carte dar fără sa îmi dau seama ma fură somnul.
Drumul spre munte este un drum de vreo doua ore, timp pe care l-am petrecut barfind colegii și râzând. Camera în care m-am cazat era micuță dar foarte moderna. Priveliștea de la geam era absolut uimitoare, complexul situându-se la poalele muntelui. Era destul de frig, afara fiind o zăpadă de cel puțin jumătate de metru care se asternuse peste tot. La prânz am ieșit în sala de mese sa mâncăm. Era un salon mare cu bufet pe mijloc și multe mese de jur împrejur. La o masă, aproape de ușile mari de sticlă care dădeau spre curtea interioara, era așezat Mario care era cu ochii în telefon și Carol care stătea de vorbă cu o alta colega de la contabilitate. Ma așez lângă colegul meu care pare ușurat atunci când ma vede
-M-am plictisit aici cu doamnele astea care vorbesc numai despre rețete și nepoți. Îți vine să crezi? Spune șoptit cu mâna la gura.
-Hai sa vedem ce găsim bun de mâncare, ii zic .
Mâncarea arata foarte bine și m-am decis greu ce sa aleg dar am convenit cu Mario ca vom împărți asa încât sa nu umplem farfuriile și sa prăpădim mâncarea. Când ne-am întors la masă, pe scaunul de lângă Carol se așezase Maria iar lângă ea Bariș. Mi-am luat locul la masă iar acum stăteam față în față cu el. După câteva minute s-a ridicat și sa îndreptat sare bufet timp în care Mario a început sa îmi vorbească despre un tip pe care îl agățate în club și despre care crede ca este iubirea vieții lui. În timpul mesei l-am surprins cu coada ochiului de mai multe ori uitându-se la mine dar și eu ma holbam când nu se uita. După masă m-am ridicat și mi-am cerut scuze și m-am dus la bar sa îmi comand o cafea fierbinte. Ma bucuram ca scăpasem pt moment de sentimentul acela de stinghereala, așa că mi-am luat cafeaua și am ieșit în curtea interioara. În mijlocul curții era așezat un foișor mare cu bănci mari din lemn, așezate de o parte și de alta iar în mijloc o masă rotundă. Pe bănci erau puse pături groase de lână iar pe șezuturile lor erau așezate perne pufoase. M-am așezat pe una din bănci și mi-am aprins o țigară. Începuse sa ningă ușor și admirând priveliștea, am căzut pe gânduri. M-am gândit la tot ce s-a întâmplat în ultima vreme și am realizat cât de singura ma simt asa ca am strâns genunchii la piept și mi-am sprijinit fruntea pe ei și am rămas asa o vreme cu ochii închiși. După ceva timp am simțit pe umeri materialul gros și aspru al pături iar când m-am întors l-am văzut în spatele meu, privindu-ma de sus, pe Bariș.
-Ști ca scopul lor este sa te învelești cu ele, nu? De ce stai aici singura, tremurând?
Nici nu îmi dădusem seama până atunci ca tremur. Se așează lângă mine și ma privește cu ochii îngrijorați.
-Ce s-a întâmplat, ești bine?
-Mda, sunt bine...
-Nu așa pare de aici. Serios, ce se întâmplă?
Încep sa îmi curgă lacrimile pe obrajii deși ma abțin cu greu să nu plang și în momentul acela simt ca nu mai pot...
-Se întâmplă ca viața mea este un dezastru, trec printr-un divorț și nu mai am pe nimeni. Ești mulțumit de răspunsul meu? Ma ridic imediat și o iau în graba spre poteca care duce în pădure. Bariș ma urmărește iar eu grăbesc și mai tare pasul. Când trec de limita complexului și întru în pădure, ma apuca de brat, ma întoarce cu fața spre el și ma lipesc cu spatele de trunchiul unui copac gros cu crengile aplecate de la zapada grea. Ma privește în ochi dar nu zice nimic... închid ochii ca să opresc lacrimile care nu mai se termină și simt cum mâna lui calda îmi atinge ușor obrazul stâng și îmi șterge lacrimile. Întinde apoi și cealaltă mâna și îmi cuprinde fața în palme. Atingerea mâinilor lui ma arde pe piele și îmi da furnicături pe spate și simt ca am rămas fără aer în plămâni.
Deschid ochii și vad cum pupilele ii s-au dilatat iar chipul lui s-a aprins ca o flacără. Rămânem așa un timp, nu știu dacă secunde sau minute și apoi se apleacă ușor și ma sărută...