Cu Dragoste....

Capitolul II

Ridic privirea și vad doi ochi negri, mari cu niște gene lungi pe care le-ar invidia orice fata. Da să zică ceva dar înainte sa deschidă gura ii strig nervoasa:
-Nu te uiți pe unde mergi, dobitocule? Și intru în lift lăsându-l șocat în dreptul ușilor. Ma întorc la birou, cu nervii întinși la maxim din cauza convorbirii telefonice avute dar și a accidentului de la lift. Închid ochii și îmi apar în minte doi ochi mari și negri... ce dracu?
La ora 4 ne îndreptăm cu toții spre sala de ședințe și ne așezăm fiecare pe scaun. Ma așez pe scaunul de lângă ușă și îmi fac de lucru cu telefonul, gândindu-mă cum a făcut Răzvan rost de numărul meu. Se deschide ușa și intra Maria iar în momentul în care ridic capul din telefon, vad în fața mea silueta unui bărbat . Ridic privirea și întâlnesc doi ochi negri și mari, acei ochi negri... La dracu!
Pe fața lui se așează un zâmbet arogant iar eu simt cum mi-a luat foc fața de rușine. Merge cu Maria în capătul celalalt al mesei și se așează lângă ea , măsurând cu privirea pe fiecare în parte.
-Dragilor vreau sa va anunț ca în doua săptămâni voi ieși la pensie, spune Maria mândră. Este timpul sa ma opresc și sa las cârma acestei echipe minunate altcuiva, o persoana mai tânără cu o energie proaspătă iar eu sa ma odihnesc. Vreau sa va mulțumesc tuturor pentru timpul petrecut împreună, pt seriozitatea și dăruirea de care ați dat dovadă și pt ca m-ați suportat, zice cu un zâmbet trist. În fine, nu ne luam rămas bun deocamdată... v-am chemat aici sa îl cunoașteți cu toții pe noul coordonator, Bariș. Acum o sa îl las pe el sa va zică câteva cuvinte.
Toată lumea rămâne șocată de aceasta veste și se uita mirați unul la altul.
-Salutare tuturor și ma bucur sa va cunosc!
Imediat se aude în sala un zumzet de uimire și cred ca toți au aceasi intrebare: cum de vorbește asa de bine în limba romana?
-Eu sunt Bariș și dacă va întrebați cum de vorbesc asa de bine romana, este pt ca am crescut în România. Zice și începe sa râdă și o data cu el și ceilalți. Sunt convins ca o sa facem împreună o echipa minunată și abia aștept sa va cunosc mai bine, pe fiecare în parte și de aceea în perioada următoare am organizat ședințe one to one pt fiecare. Vreau sa discutam deschis orice problema și sa va rog sa nu va fie teamă să veniți la mine pt orice este nevoie, sa ma priviți ca pe un coleg și nu ca pe un șef.
Începe sa vorbească despre obiective și ma uit la el atentă, încercând sa sa nu para ca ma holbez. Observ ca între timp s-a schimbat, acum poartă un tricou alb peste care are un sacou sport bleumarin. Parul lui negru și creț are un aspect ciufulit de proaspăt trezit și poartă o barba tunsa scurt peste care afișează un zâmbet frumos. Pare destul de tânăr și nu pot sa nu ma gândesc cum de a ajuns la vârsta asta sa conducă o echipa de 25 de oameni. Sigur are pile...
-Va mulțumesc pt primirea calduroasa! Și privirea lui se îndreaptă spre mine iar eu simt cum obrajii mei se colorează în rosu. Cam atât pentru astăzi, ne vedem mâine cu forțe proaspete.
Ies în fuga pe ușă , iau repede haina și geanta și o iau spre ieșire. Pe drum spre casa ma gândesc cum naibii sa dau ochii cu el după ce s-a întâmplat la lift. Ei bine, nu am de gând să îmi cer scuze pt ca el a fost cel care a intrat în mine. Nu îmi pasa cine este...
Ajung acasă și îmi umplu cada cu apa, o baie fierbinte fiind tot ce îmi doresc ca să ma relaxez. Ma simt atât de obosita după tot ce s-a întâmplat astăzi ca adorm devreme și cad intr-un somn adânc și visez la doi ochi mari și negri.
A doua zi ma trezesc devreme și după ce îmi beau cafeaua ma decid ca astăzi sa ma aranjez un pic asa ca îmi usuc parul și îl ondulez un pic cu peria, ma machiez discret și ma îmbrac cu o rochiță din tricot groasă, crem. Ma uit în oglinda și vad ca dupa somnul bun de azi-noapte arat un pic mai bine decât ieri, cearcănele parca făcându-se mai mici. Ma încalț cu cizmulițele mele cu toc mic și plec spre locul de muncă. Când ajung, Mario este deja la birou și ma întâmpină cu un zâmbet.
-Neața Ali! Arăți bine astăzi fata!
-Neața Mario! Și tu Arăți bine ca de obicei de fapt.
-Normal, zice el făcând un gest din mâna ca o divă. Ce părere ai despre noul coordonator? Ce mai bucățică...
-Mda, ce sa zic, nu este genul meu.
-Sigur, zice Mario sarcastic. Ai primit invitația pt one to one, nu? Eu am astăzi intalnire cu el.
După ce îmi verific mailul vad ca nu am primit nici o invitație și ma întreb de ce. Încep sa lucrez și ziua zboară pe nerăsuflate. La prânz Mario ma invita iar la masă dar refuz și rămân la birou unde mănânc un covrig pe care l-am luat dimineață de pe drum. După ce termin de mâncat îmi iau haina și cobor sa îmi iau o cafea și sa fumez o țigară. După ce aprind țigara aud în spatele meu o voce:
-Se pare ca am partener de fumat! Ma întorc și îl vad pe Bariș, îmbrăcat cu o camasa asemănătoare cu cea de ieri peste care are un sacou negru.
Rămân tăcută, neștiind ce sa zic și simt iar cum ma imbujorez. De ce dracu ma simt asa în preajma lui?
-Alisa, nu-i asa? Și întinde mana.
Întind mână rușinata și o strâng pe a lui.
-Da, dar prietenii îmi spun Ali domnule Bariș.
-Bariș, doar Bariș. Atunci putem sa consideram ca suntem prieteni Ali.