Cu Dragoste....

Capitolul V

Camera asta este mult mai mare decât camera în care stau eu, mai sofisticată,  mai luxoasă.  Dau pătura după mine și vad ca sunt într-un tricou bărbătesc alb, care îmi trece ușor de jumătatea coapsei.  Ce ai făcut, proasto? Bei până nu mai știi de tine și ajungi în patul unui bărbat,  cine știe al cui dracu o fi! Ma lovesc tare cu palma în cap când ușa se deschide.
-Nu te doare capul,  zice Bariș,  după noaptea trecută?
Noaptea trecută? Ce dracu,  m-am culcat cu șeful meu? Mintea a început să tureze la maxim. O curva sunt, ce sa mai! Mai întâi îl plesnesc ca mai apoi,  câteva ore mai târziu să ma culc cu el. Bravo, felicitări mie că sunt cea mai cretină ființă.
-Nu te mai chinui atât,  nu s-a întâmplat nimic noaptea trecută. Începe sa râdă el. Ai adormit la mine în brațe până să ajung la mașină și te-am adus acasă dar cum nu aveam cheia ta, am venit aici.
-Și cine m-a dezbrăcat? Întreb șocată.
-Părea incomodă rochia ta. Nu m-am uitat, ti-am pus tricoul pe cap și am scos-o după.  Sau poate că m-am uitat,  nu vei ști niciodată! Și începe sa râdă tare dar eu am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare în clipa aia.
-Și tu?
-Eu ce?
-Tu unde ai dormit?
-În pat.
-Care pat?
-Pai, având în vedere că este singurul pat din camera asta, în patul ăsta.  Și arată cu degetul spre pat. Dar nu am prea dormit de sforăitul tău!
Un val de căldură m-a cuprins dintr-o data.  Nu pot sa îl mai privesc de rușine și ma rog sa se desfacă acum pământul sa mă tragă sub el. Deschid ușa și o iau spre camera mea în grabă.  Ma sprijin de ușă după ce intru și rămân așa, încremenită. Când mă uit la telefon, vad ca este deja trecut de 12 și am vreo 10 apeluri și câteva mesaje de la Mario.  Îi răspund printr-un mesaj că sunt bine și că vorbim la masă.  Îmi fac repede un duș și îmi strâng bagajele de plecare.
-Când ajung în restaurant,  Mario este la aceeași masă de ieri unde sunt toți,  adică și EL. Ma apropii precaută și mă așez la locul meu.
-Am o veste proastă pentru tine, fată. Zice Mario.  Cristi, tipul cu care am venit,  a trebuit să plece mai devreme.  O urgență de familie,  cred. Eu am vorbit cu un tip de la HR sa mă ia și pe mine,  și îmi face cu ochiul,  iar Caro merge cu Maria.  Trebuie să îți găsim și ție un loc, acum.
-Am eu un loc în mașină! Spune Bariș.
-Problema rezolvată! Strigă Mario și bate din palme.
După ce mâncăm,  ma duc în cameră sa îmi iau bagajele.  Cobor în parcare și observ ca nu mai este nici o mașină decât cea a lui Bariș, un Range Rover Velar, negru. Cum își permite așa o mașină?  Când ma vede,  coboară din mașină ,îmi ia bagajul din mâini și îl pune în portbagaj. Dau sa ma urc în spate și începe să râdă.
-Poți să stai în față ca nu te mușc! Decât dacă vrei!
Ocolește mașina și vine lângă mine,  închide portiera din spate a mașinii și îmi deschide, elegant, portiera din față.  Mă urc rusinată și îmi prind centura. După ce plecăm,  pornește radioul încet și începe sa bată în volan în ritmul muzicii. Parcurgem o bucata bună de drum fără ca vreunul din noi sa zică ceva iar tensiunea din mașină face ca aerul sa devina irespirabil așa că deschid geamul.
-Este destul de frig,  sa ști, o sa te îmbolnăvești. Ești bine,  vrei sa opresc?
-Da!
Trage pe dreapta și cobor imediat din mașină iar el ma urmează.
-Ce e asta? De ce ma faci sa ma simt aiurea, de ce râzi de mine cu fiecare ocazie,  de ce nu ma lași în pace? E vreun fel de răzbunare ca am vărsat cafeaua pe tine, sau ce? Imi pare rău,  bine? Nu știam că ești șeful meu și oricum nu am făcut-o intenționat!
Gesticulez ca o nebună din mâini și strig mai mult decât vorbesc. Se uita un moment la mine cu o mină serioasă și apoi face un lucru care mă prinde cu garda jos, se apropie și  ma prinde în brațe.
Rămân nemișcată, șocată de gestul lui dar el ma strânge cu o mână de mijloc iar cu cealaltă mă mângâie pe păr. Își apleacă capul într-o parte, își cufundă nasul în parul meu și îmi șoptește la ureche:
-Pentru că îmi ești foarte dragă, ce nu ai înțeles?
Rămânem îmbrățișați minute bune și simt ca inima o sa îmi explodeze pur și simplu iar picioarele s-au înmuiat mai rău ca seara trecută când eram beată criță. Mă desprind ușor de el și din cauza adrenalinei din sânge,  îl prind cu brațele de gât și îl sărut.  Sărutul lui aprinde văpaia din mine,  o senzație  pe care nu am trait-o niciodată,  și simt că nu pot să mă opresc.  Când rămânem amândoi fără aer, îmi cuprinde fața cu palmele și ma sărută pe frunte,  un gest atât de intim și de frumos încât încep sa plâng.  Îmi șterge lacrimile delicat și ma strânge în brațe si rămân la pieptul lui până când nu mai am lacrimi.
-Hai în mașină că ai înghețat.
Restul drumului mergem în liniște,  eu gândindu-mă la ce s-a întâmplat și simțindu-mă mai confuza și mai pierduta. Din când în când,  Bariș îmi ia mâna stânga și îmi sărută delicat degetele dar nu zice nimic. Când oprește în dreptul blocului unde locuiesc,  îmi dau centura jos și îl privesc.  Nu știu ce sa fac sau ce să zic asa că mă dau jos din mașină și aștept sa coboare și sa îmi dea bagajul. După ce îmi recuperez valiza ii zâmbesc și ma întorc spre bloc dar el ma apucă de mână și ma răsucește, apoi ma sărută.
-Ne vedem mâine! Spune, se urcă în mașină și pleacă.