Cu Dragoste....

Capitolul VII

Mă apucă de bărbie și mă sărută delicat pe buze.  Gestul ăsta tandru mă face să mă simt protejată și iubită, un sentiment pe care nu l-am simțit niciodată.
- Hai să mergem!
În timp ce așteaptăm liftul, las privirea în pământ și îi zic:
- Nu vreau să știe nimeni! Ma prinde de mână și mă strânge ușor.
- Dacă nu vrei,  nu o să știe nimeni.  Vom face așa cum vrei tu!
Simt că mă topesc...
- Hei,  nu am vorbit nimic despre muncă la one to one-ul ăsta! Sau așa ai vorbit cu toți?
Între timp vine și liftul, ne urcăm și se apropie de mine.
- Poate, dar este ceva ce nu am făcut cu nimeni.  Mă apucă de mijloc și ma sărută în adevăratul sens al cuvântului.  Când se deschid ușile liftului sunt răvășită și mai mult ca sigur sunt roșie ca un măr. Îmi face cu ochiul și se îndreaptă spre biroul lui iar eu rămân nemișcată,  ne mai fiind în stare să merg.
Mă cufund în muncă și ziua trece repede.  Înainte să plec,  îmi verific telefonul și vad ca am un mesaj nou de la Bariș.
- Te aștept în parcarea subterană!
Când ajung la mașină,  coboară și mă ia în brațe. 
- Ce facem aici?
- Te duc acasă!
Pe drum vorbim despre lucrurile care ne plac, despre unde am studiat și pe unde am călătorit.
Când ajungem,  își desface centura și se răsucește spre mine.  Ma mângâie pe obraz și îmi sărută mâna. 
- La ce ora sa te iau mâine?
- Vii sa ma iei?
- Da, de ce nu? Vreau să petrec cât mai mult timp cu tine și cum la muncă îmi interzici să te ating,  profit de drum.  Măcar în mașină pot să te sărut.  Se apleacă și ma sărută și ii răspund și eu. La început,  sărutul este tandru dar imediat se transformă în ceva mai mult și simt cum în mașină a crescut temperatura cu cel puțin 20 de grade. Ne desprindem și respirăm amândoi mai accelerat.
- Mai bine plec! Zice el și mă dau jos iar el mă conduce până la intrarea în bloc,  ma sărută pe frunte , se întoarce și pleacă.
Toată seara am vorbit la telefon și am aflat că a crescut în România, mama lui fiind româncă iar tatăl turc, a făcut facultatea și masterul în economie,  mâncarea lui preferată sunt pastele și ca a călătorit prin aproape toata Europa.
Următoarele zile au fost cam la fel,  priviri pe furiș,  sărutări pe ascuns și conversații lungi la telefon.  Joi am primit toți invitații la petrecerea de rămas bun a Mariei, pentru vineri seara.
Vineri,  am ajuns acasă și după duș am început să mă pregătesc.  M-am îmbrăcat cu o rochiță de tip babydoll galben pai, scurtă și fără mâneci. Mi-am aranjat un pic părul într un coc lejer și m-am machiat un pic diferit,  cu un pic de tuș la ochi.
La ora 8 am coborât în fața blocului unde mă aștepta Bariș.  Când m-a văzut a înghițit teatral un nod imaginar și m-a cuprins în brațe.
- Ești cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o în viata mea.
- Replici de agățat?
- A mers? Râde, se apleacă spre mine și ma sărută pe gât,  aproape de ureche iar  eu  am simțit instantaneu că iau foc.
- Nu am mai zis asta nimănui,  chiar ești cea mai frumoasă,  crede-mă.
Restaurantul este destul de select iar Maria a cerut sa ii se aranjeze o masă lungă unde să stea toată lumea.  După ce am mâncat,  atmosfera a început să se destindă,  se bea, se râdea la masă  și unii dansau.  Stăteam față în față cu Bariș dar nu ma privea deloc și nici nu mi-a vorbit toată seara.  Am început să mă îngrijorez, nu știam de ce nici măcar nu se uită la mine.  Mă ridic și mă duc la toaleta iar când dau să închid ușa,  Bariș împinge ușa,  intră și apoi o închide cu încuietoarea.  Mă ridică și mă pune în fund pe blatul de la chiuvete, se apleacă și mă sărută.  Sărutul lui este diferit acum, plin de dorință și de pasiune și trezește în mine sentimentul ăla puternic care ma face sa o iau razna.  După ce ne desprindem din sărut își lipește fruntea de fruntea mea și respira zgomotos.
- Nici nu ai idee cât de greu îmi este sa te am în fața mea toată seara și sa nu pot să te ating și să te sărut.  Simțeam ca înnebunesc!
- Mă întrebam de ce nu ma privești, nu te-ai uitat deloc la mine de când am venit.
- Ah iubito! Dacă mă uitam la tine  săream peste masă și te sărutam acolo, în văzul tuturor. 
Când a spus iubito am simțit că văd steluțe colorate,  l-am prins de gulerul cămășii și l-am asaltat cu gura mea intr-un sărut devastator.  Mâinile lui au început să urce încet de la genunchi spre coapse. Mi-am desfăcut picioarele și mai mult și l-am prins cu ele de talie până când am putut să îi simt penisul erect prin pantaloni.  Ma simțeam dezlănțuită și eram conduși amândoi de o pasiune mistuitoare. 
A urcat mâna încet pe abdomenul meu iar cu degetele  atingea marginea chiloților. În momentul acela am simțit un val de panică și m-am retras.  M-am dat jos și el m-a apucat de bărbie.
- Hei, uită-te la mine.  Nu o să se întâmple nimic din ce nu îți dorești. Și in nici un caz în toaleta restaurantului, doar că mi-a fost dor de tine.M-a luat în brațe și ma mângâiat încet pe păr.
- Îmi pare rău că m-a luat valul.  Nu îți fie frică.  Toate la timpul potrivit...
Petrecerea a ținut până spre dimineață iar despărțirea de Maria a fost plină de lacrimi. 
Sâmbăta m-am trezit pe la ora prânzului și după ce am verificat telefonul am văzut că nu am primit nici un semn de la Bariș.  Mi-am zis ca poate încă doarme de vremea ce a ajuns acasă spre dimineață.  Mi-am făcut o cafea și am butonat un pic televizorul. Când a venit seara încă nu aveam nici o veste despre el și am început să îmi fac griji  asa ca am luat telefonul și l-am apelat dar nu a răspuns.  Deja m-a cuprins panica și am început să mă învârt prin casă.  După ce îl mai apelez încă o dată și nici de data asta nu răspunde,  ii dau un mesaj.
- Unde ești? Este totul în regulă? Suna-mă,  îmi fac griji!
Rămân cu ochii în telefon câteva ceasuri așteptând să dea un semn dar nimic. Pe la miezul nopții mă fură somnul pe canapeaua din sufragerie și dorm foarte agitată.  Când mă trezesc dimineață,  primul lucru pe care îl fac este să verific telefonul și vad un mesaj nou.
- Îmi pare rău că nu am putut să te anunț mai devreme dar a trebuit să plec de urgență în Turcia.  Vorbim mai târziu.
Dumnezeule,  ce sa întâmplat? M-a cuprins panica și am început să tremur.  Mi-am făcut tot felul de idei în cap , unele mai rele decât altele.  Am rămas așa,  cu telefonul în mână  ore întregi până când,  pe la ora 12 și ceva a sunat cu un număr din afară.  Am răspuns imediat la primul apel:
- Iubito,  iartă-mă că nu am putut să te sun până acum!
- Ești bine? Ce s-a întâmplat?
- Eu sunt bine dar tata este grav bolnav și de asta a trebuit să plec așa în grabă. Am simțit cum îi tremură vocea și mi-a sfâșiat inima știind ca nu pot fi alături de el.
- Îmi pare rău!
- O să rămân o perioadă aici ca să pot avea grijă de el...
- Am înțeles.  Inima mea s-a făcut, în momentul ăla,  mii de bucățele. Te mai întorci?
- Sigur ca mă întorc iubito.  Nici nu îți imaginezi cât de greu îmi este fără tine.  Mi-e dor de tine de mor...
- Și mie!
- Vorbim mâine,  da?
- Sigur.  Ai grijă de tatăl tău.
Se lasă tăcere între noi și sunt pe cale să încep să plâng așa că până să mai zică Bariș ceva,  închid telefonul.  Atunci mi-am dat seama ca sunt îndrăgostită de el nebunește și că distanța dintre noi și incertitudinea că o să îl mai văd vreodată, îmi lasă un gol imens în suflet.  Încep sa plâng în hohote și  nu mă pot opri din cauza durerii din inimă și adorm plângând și mă trezesc plângând.  Săptămâna care a urmat a fost groaznică,  nu m-am putut concentra la nimic,  eram pierdută.  Am vorbit de câteva ori cu Bariș la telefon dar convorbirile au fost scurte și asta îmi accentua sentimentul de durere,  de frică că ce am trăit împreună va rămâne doar istorie.
Săptămâna următoare am fost la prima înfățișare a divorțului care s-a amânat pentru încă  3 luni din cauză că Răzvan nu s-a prezentat.  Asta m-a aruncat și mai mult în prăpastie.  Săptămânile următoare am vorbit doar de câteva ori cu Bariș și de fiecare dată îl simțeam mai rece, mai distant. Începusem să mă obișnuiesc cu ideea ca nu vom mai fi împreună deși plângeam noapte de noapte.
În prima săptămână din iunie vremea deja era foarte călduroasă,  în unele zile chiar caniculară. Nu vorbisem cu el toată săptămâna iar pentru weekend stabilisem cu Mario să mergem la piscină.  Vineri,  după program mi-am făcut ordine pe birou iar după ce am mai verificat a nu știu cata oară telefonul în speranța că poate m-a sunat sau poate mi-a trimis un mesaj,  am coborât să plec acasă. Când am ieșit din clădire am simțit ca inima o sa îmi iasă din piept,  picioarele s-au înmuiat și am început să tremur cu tot corpul.
În fața clădirii era parcat un Range Rover Velar iar sprijinit de el,  stătea Bariș.