Cu Dragoste....

Capitolul XIV

Drumul spre casă a fost îngrozitor de lung și m-am abținut cu greu să nu plâng deși, de câte ori închideam ochii  îi vedeam fața lui Bariș atunci când i-am zis că se termină tot. Momentul acela mi-a rupt inima în mii de bucățele. Nu mi-a zis nimic,  doar a urcat în mașină și am plecat.  Pe drum,  nici unul din noi nu a scos un cuvânt iar tăcerea asta era apăsătoare ca o tortură.  Când am ajuns la mine acasă,  a coborât și mi-a dat bagajul din portbagaj fără să mă privească.  Cred că mă urăște în acest moment dar nu îl condamn căci și eu mă urăsc.
În noaptea aceea nu am putut să închid un ochi, m-am gândit numai la el și la faptul că am pierdut cel mai important om din viața mea,  un bărbat care mă iubește și pe care îl iubesc.  M-am întrebat ce am greșit oare în viața asta să nu pot să fiu măcar un pic fericită.  Și de acum încolo voi fi mereu nefericită dar cel mai tare mă doare că l-am rănit pe el.  O să rămân cu cele mai frumoase amintiri și știu că orice ar fi nu o să îl pot scoate vreodată din inimă.  Am plâns până când am rămas fără lacrimi iar perna pe care am încercat să dorm s-a udat de tot. Nu puteam continua pentru că o dată ce ar fi văzut acele imagini cu mine oricum ar fi terminat-o cu mine și chiar dacă nu, nu l-aș mai putea privi eu. Nici nu mă mai interesează ce ar putea spune alții, doar el. Spre dimineață mă ridic cu greu din pat și îmi fac curaj pentru a putea să dau ochii cu Bariș pentru ultima dată. Îmi fac un duș, apoi mă aranjez un pic cât să nu mai arăt că un mort viu și apoi mă îmbrac cu pantalonii de in, crem,  care sunt lărguți și foarte lejeri și un maieu alb din mătase cu bretele subțiri.
Când ajung la birou, Mario mă aștepta cu cafeaua. 
- Neața! Bariș a venit?
- Neața fată! A venit mai devreme. Ce s-a întâmplat? Nu arăți prea bine. Ai plâns cumva?
- Îți explic după ce vorbesc cu Bariș,  promit!
Mă îndrept spre biroul lui și simt ca inima o să îmi plesnească. Cu mâna tremurândă, ciocăn  la ușă și intru fără să aștept să îmi răspundă.
- Bună dimineața! Mă îndrept spre biroul lui și îi pun pe birou demisia mea.
El mă privește precaut fără să zică nimic iar eu  evit privirea lui, rusinată.
- Ce este asta? Ma întreabă fără să se uite la hârtie.
- Demisia mea.
- De ce?
- Pentru că... așa cred că este mai bine. 
Vocea mea pare stinsă și mai am puțin și încep să plâng.
- Crezi? De ce?
- De ce? Serios?
Se ridică de la birou și vine în fața mea. Face un pas spre mine și uit să respir când îi simt parfumul.  Mă privește precum un animal de pradă care își urmărește prada, gata de atac.
- Nu trebuie să demisionezi, domnișoară Alisa! Ce s-a întâmplat în particular nu are nici o legătură cu munca.  Aici nu ești altceva decât angajata mea.
Hmm, ceva nu este ok. Se declanșează alarma în capul meu și încerc să înțeleg ce dracu se întâmplă.  Tipul ăsta din fața mea nu seamănă deloc cu Bariș al meu, adică nu al meu,  cel pe care îl cunosc eu.
- Cred că este mai bine să nu mai vin! Am hotărât deja.
Mai face un pas spre mine și stă chiar în fața mea la câțiva centimetri distanță.
- Ești sigură?
În momentul ăsta nu mai sunt sigură de nimic,  îmi doresc doar să îl sărut,  să mă atingă,  să îl simt,  să îi spun cât de mult îl iubesc dar trebuie să fiu puternică.
-Da!
- Și dacă nu accept?
- O să plec oricum!
-Atunci da-mi voie să îți spun că ești obligată să stai în perioada de preaviz 21 de zile.
-Dar...
Rămân blocată și nu știu ce să mai zic. La asta nu mă așteptam.  Am crezut că o să îmi ceară explicații pentru ce s-a întâmplat ieri dar se poartă de parcă nu s-a întâmplat nimic.  Se întoarce la birou și se uită prin niște hârtii apoi ridică privirea spre mine.
- Mai dorești ceva,  domnișoară Alisa?
- Eu...nu!
Mă întorc și ies în grabă gândindu-mă la ce tocmai s-a întâmplat. Ce dracu a fost asta?
Mă întorc la birou și îi spun lui Mario că am vrut să îmi iau concediu dar nu mi-a aprobat.  Nu vreau să îi spun deocamdată despre demisie pentru că nu sunt pregătită să îi explic tot. După ce îl înjură în fel și chip ne apucăm să lucrăm.  La prânz îmi iau un baton de cereale de la tonomat și după ce îl mănânc mă duc afară să fumez o țigară. Când ies din clădire îl văd pe Bariș stând în locul pentru fumători cu țigara aprinsă și vorbind la telefon.  Nu pot să mă întorc pentru că m-a văzut și nu vreau să creadă că fug, așa că mă apropii și îmi aprind țigara.
- Bine,  atunci ne vedem diseară la cină! Și eu te iubesc,  pa!
Închide telefonul iar eu văd roșu în fața ochilor.  Cu cine dracu a vorbit și cu cine se întâlnește? Mă cuprinde furia și încerc să mă controlez.
- Ai planuri pentru diseară, deci!
- Da!
- Super,  sper să iasă cum îți dorești!
- Și eu sper!
Simt că explodez de nervi și îmi vine să îl lovesc cu ceva dur fix în cap.
- De ce faci asta?
- Ce fac?
- Asta,  orice ar fi! Încerci să mă enervezi!
Câțiva angajați din clădire care sunt și ei la pauza de țigară ne privesc cu interes pentru că eu deja am început să ridic tonul însă Bariș pare amuzat de situație, lucru care mă enervează și mai tare. Arunc țigara și mă reped spre clădire dar Bariș mă prinde din urmă și mă trage de mână după clădire,  intr-un loc ferit de ochii curioșilor.
- De ce te enervezi? Tu ești cea care a rupt-o cu mine!
- Da, eu, dar ai trecut repede peste! Așa repede că diseară ai întâlnire! Nu?
- Ești geloasă?
- Eu? Nu! Dar mă deranjează că ești un mincinos!
- Mincinos? Cu ce am mințit?
- Ai mințit că mă iubești!
Îmi pun repede mâna la gură dar este prea târziu,  am spus-o deja. Probabil că a zis așa la băutură și nici nu simte asta dar m-am lăsat dominată de nervi iar acum sigur m-am făcut de râs.
- Nu te-am mințit!
Rămân șocată și sigur m-am înroșit că pomul de crăciun.
- Dar diseară ai întâlnire cu o femeie căreia tocmai i-ai spus că o iubești!
- Da! Mă întâlnesc la cină cu mama. Zice el râzând.
Sunt atât de rușinată de criza mea de gelozie că îmi vine să intru în pământ dar în același timp sunt ușurată că nu se întâlnește cu alta.
- Serios?
- Da Ali, serios. Se apropie de mine și mă prinde de mână.
- Poate crezi ca am spus că te iubesc pentru că eram beat dar să ști că am spus asta pentru că așa simt. Îmi amintesc foarte bine seara aceea... și mai știu că și tu simți la fel, te-am auzit!
- Nu, nu ai auzit bine! Nu te iubesc,  deloc!
- Nu cred asta! Și ști de ce?
- De ce?
- Pentru că pot să văd asta în felul cum mă privești,  cum te fâstâcești când te privesc,  cum îți crește pulsul când te ating și cum rostești când te sărut. 
Se apropie de mine și este la câțiva milimetri de buzele mele și știu că în secunda asta o să cedez dar apoi se dă înapoi și zâmbește mulțumit.
- Vezi? Exact la asta mă refer!
Înghit în sec dezamăgită puțin apoi îmi reiau poziția fermă de mai devreme.
- Ei bine,  te înșeli!
- Nu mă înșel,  nu știu de ce te opui dar ți-am mai zis o dată,  nu o să renunț niciodată la tine Ali, nu atât timp cât simt că și tu mă vrei!
Se întoarce și pleacă iar eu rămân nemișcată și absolut debusolată de ceea ce s-a întâmplat. Ce dracu mă fac, cum ies din asta? Nu mă așteptam nici o secundă ca lucrurile să se întâmple așa.
Mă întorc la biroul meu și îmi storc creierii încercând să găsesc o soluție. Mă gândesc să fug într-o altă țară și să nu știe nimeni de mine dar unde să mă duc? Mai târziu,  după ce oricum nu am putut să mă concentrez pe ce aveam de făcut la muncă, mă așez cu capul pe birou și din cauza nopții pierdute, ațipesc.  Când mă trezesc, nu mai este nimeni la etaj iar afară este deja întuneric.  Cât am dormit și de ce nu m-a trezit nimeni? Îmi adun lucrurile și mă duc spre ușă dar când apăs pe clanță, nu se deschide. 
-Visez sau ce? Ce dracu se întâmplă? Mă îndrept spre birouri să văd dacă mai este cineva și văd lumină pe ușa întredeschisă a biroului lui Bariș. 
- Sper că nu are nici o legătură cu asta!
Mă reped în birou și îl găsesc cu ochii în niște hârtii.  Ridică privirea și mă privește amuzat.
- Ce se întâmplă? De ce a plecat toată lumea și de ce este închisă ușa din față?
- A plecat toată lumea pentru că programul s-a terminat de mult, iar ușa este închisă pentru că noaptea se închid birourile.
- De ce sunt aici și de ce ești și tu?
- L-am rugat pe Mario să nu te trezească.  Păreai că ai nevoie de somn și am rămas cu tine să nu te las singură.
- Ce convenabil,  nu?
- Mă jignești să ști! Se vedea de la o poștă că nu ai dormit azi-noapte și dormeai dusă. Ti-e foame?
- De ce? O să comandăm ceva de la tonomatul din bucătărie?
Se ridică și vine lângă mine cu zâmbetul lui arogant.
- De ce te cerți cu mine? Am comandat mai devreme ceva.
Chiar îmi este foame având în vedere că azi am mâncat doar un baton de cereale iar ceasul de pe perete indică ora 11 noaptea. O ia înainte iar eu îl urmez în bucătărie.  Scoate din frigider un pachet și pune conținutul pe farfurii apoi le pune pe rând în cuptorul cu microunde.  Bucătăria noastră este dotată cu de toate, are chiar și aragaz, dar nu o folosește nimeni,  toți preferând să mănânce la restaurantele de afară. Ia farfuriile și le așează pe masă apoi scoate o sticlă de vin din frigider și pune în două pahare de carton pe care le ia de la dozatorul de apă. Mâncarea arată foarte bine,  pește cu sparanghel și un sos alb și miroase la fel de bine precum arată. 
- Fără lumânări? Întreb eu batjocoritor.
- Poate data viitoare!
- Nu trebuia să iei cina cu mama ta?
- Am anunțat-o că nu pot ajunge.
- Nu trebuia să anulezi pentru mine. 
Mă simt aiurea pentru că eu aș face orice să am o relație bună cu mama și nu vreau ca el sa strice relația cu mama lui pentru mine.
- Nu se supără. Ne vedem altădată.
Începem să mâncăm iar eu infulec ca un animal înfometat.  Bariș mă privește oarecum amuzat dar nu lasă să se vadă ca nu cumva să îl atac. După ce termin de mâncat mă liniștesc puțin și parcă nu mai sunt așa nervoasă.
- Nu poți chema pe nimeni să ne scoată de aici?
- La ora asta?
- Ce o sa facem aici toată noaptea? Nu avem unde să dormim!
- Poți să dormi pe canapeaua din biroul meu.
- Și tu?
- Găsesc eu un loc.
După ce mâncăm,  mergem în biroul lui și ieșim pe balcon. Afară este cald și vântul adie ușor iar cerul este senin și plin de stele.  Îmi aprind țigara și rămân cu privirea spre cer admirând frumusețea nopții. 
- Doamne ce frumoasă ești!
Declarația lui mă ia pe nepregătite și mă înec cu fumul de la țigară.  Se repede spre mine și ma bate ușor pe spate iar după ce mă calmez, mă mângâie delicat pe piele.  Atingerea lui îmi provoacă furnicături pe piele și fiindcă la acest maieu nu port sutien,  sfârcurile mele încep să se vadă prin materialul subțire. Bariș observă imediat acest detaliu și văd sclipiri de foc în ochii lui. Mă privește un moment, își coboară mâna pe talia mea și mă trage în brațele lui după care mă sărută pe buze iar eu știu că nu mai pot să rezist și îi răspund la sărut savurând gustul buzelor lui. Limba lui caldă se împletește cu limba mea intr-un sărut senzual,  plin de dorință și de dor. Simt tensiune între coapse și involuntar încep să gem. Mă apucă de fund și mă ridică în brațe apoi merge ușor spre biroul lui.  Când mă pune pe birou,  mă întorc și împing cu mâna ce era pe el ca să îmi fac loc. Mă sprijin în mâini iar el se apleacă pe mine și mă sărută,  la început pe buze, apoi coboară pe gât. Mă sărută și mă mușcă încet iar senzația îmi trimite vibrații acolo jos în zona sensibilă.  Îmi trage bretele de la maieu în jos iar când rămân cu sânii afară,  se apleacă și începe să îi sărute și să îi frământe cu mâinile.  În acest moment nu mai am nici un pic de judecată,  vreau doar să îl simt,  să mă facă sa uit toate problemele.  Îmi întind mâinile și îi desfac nasturii cămășii ușor apoi îl dezbrac de ea. Are un corp de zeu care mă face să tremur doar când îl privesc.  Îi desfac cureaua apoi îmi bag mâna în pantalonii lui și îi ating erecția.  Încep să îl mângâi pe vârf apoi îmi mișc mâna de sus în jos și pot sa văd cât este de excitat din felul în care închide ochii și își mușcă buzele.  Îmi prinde marginea pantalonilor și dintr-o singură mișcare îi dă jos de pe mine.  Mă trag mai sus și mă întind cu spatele pe suprafața dură a biroului iar el rămâne nemișcat și mă privește.
- Aș putea să te privesc la nesfârșit goală pe biroul meu!
Cuvintele lui mă excită și încep să gem și să mă frec de blat. Se apropie și  începe să plimbe degetele de la genunchi spre coapse, încet, până ajunge între picioare și mă mângâie prin materialul subțire al chiloților. Apucă de marginea lor și îi trage în jos apoi se apleacă și mă sărută pe sâni în timp ce își plimbă degetele în sus și în jos peste umezeala mea.  Sunt hipnotizată de senzații și fără să anticipez, mă mușcă tare de sfârc și în același timp împinge două degete în mine făcându-mă să țip de plăcere și termin atât de fulgerător că tot corpul îmi tremură. Continua să miște degetele în mine și simt ca orgasmul nu se mai termină.  Când mă liniștesc puțin,  se îndreaptă de spate și mă penetrează ușor. Mă apucă de picioare și le ridică în dreptul capului lui și începe să se miște încet. Senzația este uimitoare și mă împing ușor în el ca să iuțească ritmul dar el se mișcă în ritmul lui innebunitor.
- Doamne cât de sexy ești în clipa asta!
Vorbele lui îmi dau curaj și încep să mă ating pe sâni și să gem.  Face ochii mari și înghite în sec apoi împinge tare în mine de câteva ori după care iese și mă apucă de mâini să mă ridic.  Când sunt în picioare,  mă sărută disperat pe gură apoi mă întoarce cu spatele și mă apleacă cu fața pe birou.  Începe să mă mângâie pe spate cu o mână iar cu cealaltă mă ține de șold după care mă penetrează rapid. După ce împinge de câteva ori tare, simt cum mi-i se încordează toți mușchii din corp, mă apuc cu mâinile de marginea biroului, apoi termin strigându-i numele lui Bariș iar el mă urmează și se eliberează în mine în valuri fierbinți. Orgasmul ăsta a fost clar cel mai rapid orgasm pe care l-am avut vreodată, atât de pasional și de intens încât acum simt că leșin de extenuare.
Bariș mă trage încet în sus apoi mă ridică în brațe și ma așează pe canapea.  Își pune pantalonii pe el și îmi aduce cămașa lui cu care mă îmbracă apoi se așează pe canapea și mă trage în brațele lui.
- Nu vreau să renunț la tine Ali pentru că tu mă completezi! Ești tot ceea ce îmi doresc! Nu renunța nici tu la mine  pentru că știu că și tu simți la fel,  simt!
- Nu este așa ușor!
- Putem să trecem peste orice, dar nu îmi da drumul la mână.  Rămâi cu mine! Te iubesc!
Încep să plâng și știu că are dreptate.  De ce îmi este așa teamă? Mă ridic într-un cot și întind mâna să îl mângâi pe obraz.
- Și eu te iubesc Bariș! Mai mult decât îți poți imagina vreodată!