Cu Dragoste....

Capitolul XVI

Nu este adevărat,  visez! Închid ochii convinsă că atunci când îi voi deschide, nu îl voi mai vedea. Când deschid ochii,  Bariș se apropie încet de mine și mă privește cu ochii ăia frumoși de care mi-a fost atât de dor. Se oprește în fața mea și întinde mâna  să îmi ia telefonul cu care rămăsesem la ureche, apoi îl închide. Mă apucă de mână și mă trage în brațele lui.  Stau nemișcată,  încă șocată de apariția lui și încerc să înțeleg ce se întâmplă.  Când îi simt parfumul,  mâinile și picioarele încep să mi-i se înmoaie și mă simt amețiță iar în clipa următoare îmi pierd cunoștința. Când mă trezesc, sunt într-o cameră necunoscută,  cu un pat mare pe mijloc și așternuturi albe de mătase.  Mobila este modernă și luxoasă și realizez ca sunt într-o cameră de hotel.  Când mă ridic din pat, simt cum mi-i se învârte capul de amețeală și mă prăbușesc înapoi.  În clipa aceea Bariș intră iar când mă vede, se repede spre mine și mă așează înapoi pe pernă. 
- De ce te-ai ridicat brusc?
- Unde sunt?
- În camera mea, la hotel.  Cum te simți?
- De unde ai știut unde să mă găsești?
- Mai întâi spune-mi cum te simți!
- Un pic mai bine.  Răspunde-mi!
- Nu acum! Ți-e foame?
- Bariș!
- Ți-am spus că nu o să renunț la tine Ali! Te-am căutat până când te-am găsit.
- Ăsta nu este un răspuns. Cum?
- Nu contează cum, ci doar ca te-am găsit!
Mă ridic încet și mă trag mai departe de el.
- Nu am vrut să mă găsești,  de asta am plecat! Nu înțelegi că nu vreau să fiu cu tine?
Mă doare să spun cuvintele astea dar știu că fără mine ar fi mai fericit.
- Nu te cred! Dacă simțeam că nu mă iubești,  crede-mă că nu eram acum aici.
- De ce faci lucrurile mai grele decât sunt?
- Nu eu le fac, Ali ci tu! Tu ești cea care fuge când știi că locul tău este lângă mine. 
- Fug pentru că nu vrei să înțelegi.
- Să înțeleg ce? Și să nu spui ca nu mă iubești pentru că nici tu nu crezi asta! De ce nu vorbești cu mine?
- Nu am ce să vorbesc...
Se ridică și își trece mâinile prin par, nervos.
- De ce nu ai încredere în mine? De ce crezi că nu putem rezolva asta împreună? Vorbește cu mine!
Întorc capul într-o parte că să nu îl mai privesc pentru că în momentul ăsta nu mai pot să îmi mențin poziția și nu am argumente așa că prefer să tac.
- Înnebunesc, jur! O să ajung la balamuc! Chiar nu înțeleg de ce nu vorbești! Spune ceva Ali,  te rog...
Îl privesc și încerc din răsputeri să nu plâng. Mă ridic încet sprijinindu-mă de marginea patului și mă îndrept spre ușă. Când apăs pe clanță și deschid ușa,  mâna lui Bariș împinge ușa și o închide cu zgomot apoi se apropie de urechea mea și pot să îi simt răsuflarea caldă și parfumul amețitor.
- Uită-te la mine Ali!
Închid ochii și îmi caut curaj apoi mă întorc încet și îl privesc în ochi.  Pe chipul lui pot să văd disperare și frustrare iar imaginea asta îmi provoacă un gol imens în suflet.  Cu mâna încă sprijinită în dreptul capului meu se apropie la câțiva centimetri de mine și mă privește atent mai întâi în ochi apoi își îndreaptă privirea spre buzele mele și își mușcă buza de jos într-un fel atât de innebunitor încât mă abțin cu greu să nu mă arunc pe el și să îl sărut.
- S-a terminat,  înțelege asta!
- Am obosit Ali, încerc să înțeleg dar nu mă ajuți deloc.  Dacă asta îți dorești atunci așa o să fie... Dacă ieși pe ușa asta acum,  îți promit că  te las în pace și nu te mai caut. 
Își trage mâna ușor și o lasă să cadă pe lângă el. Cuvintele lui m-au luat pe nepregătite și chiar dacă ăsta a fost planul de la început,  ideea că va renunța definitiv la mine mă doare atât de tare că simt că nu mai pot să respir.  Dacă ies acum pe ușă,  totul se termină și putem sa începem amândoi vieți noi, sa fim fericiți...dar pe cine păcălesc eu? Eu nu am sa mai fiu niciodată atât de fericită și de iubită precum am fost cu el.  Simt un nod în piept care se ridică în sus și înghit zgomotos. Mintea îmi spune să ies repede și să termin toată nebunia asta dar inima nu mă lasă să mă mișc.  Rămân împietrită așteptând un semn divin care să îmi spună ce să fac. Bariș  stă în fața mea așteptând un răspuns dar când vede că nu zic nimic mă apucă de mână și mă trage în brațele lui.  Îmi așez capul pe pieptul lui și îi ascult inima care bate atât de tare încât o pot simți.
- Știu că nu poți să pleci,  nu te lasă inima. Nu te-aș fi lăsat să pleci oricum,  dar am vrut să vezi și tu asta.  Ți-am promis că nu voi renunța la tine Ali și nu am să o fac. 
Încep să îmi curgă lacrimile pe obrajii și îl strâng tare de mijloc. Îmbrățișarea lui caldă mă face să mă simt acasă,  este locul meu preferat unde aș vrea să rămân toată viața. Îmi cuprinde bărbia și îmi ridică fața spre el apoi se apleacă și îmi sărută lacrimile una câte una iar după ce termină își apropie buzele de buzele mele și mă sărută încet la început. Atingerea buzelor lui îmi provoacă furnicături în tot corpul și simt cum plutesc efectiv, iar stomacul s-a făcut ghem. Își trece limba lui caldă peste buzele mele și deschid gura ca să îi dau acces la limba mea. Sărutul nostru este tandru la început,  plin de dor și de dragoste dar se transformă încet în ceva electric, încărcat de dorință.  Mâinile mele încep să caute nasturii cămășii lui, dar Bariș îmi cuprinde fața și se îndreaptă uitându-se la mine cu o privire caldă.
- Și mie îmi este dor de tine,  mai mult decât poți să îți imaginezi dar nu te simți bine și în plus avem multe de discutat.
- Am nevoie de tine mai mult ca oricând!
Își sprijină fruntea de fruntea mea și oftează zgomotos.
- Și eu am nevoie de tine iubito! Sunt atât de fericit să te aud spunând asta.
Nu am fost niciodată atât de nefericit cum am fost când ai plecat.
-  Te iubesc!
- Și eu te iubesc Ali!
Îmi ia mâna și o așează pe pieptul lui în dreptul inimii.
- Inima mea este a ta, bate doar pentru tine.  Ești mereu în mintea mea și ziua și noaptea și nu mai pot să respir fără tine.
- Îmi pare atât de rău,  spun sincer și mă arunc cu brațele de gâtul lui.  Mă strânge tare în brațe încât aproape că doare dar mă simt atât de bine, de în siguranță și atât de fericită cum nu credeam că pot fi.  Rămânem îmbrățișați minute bune apoi mă apucă de mână și mă trage în partea opusă a camerei unde se află o măsuță pe care sunt așezate câteva farfurii cu mâncare.  Îmi trage scaunul din dreptul mesei și îmi face semn să mă așez apoi ia farfuriile de pe măsuță și le așează pe masă una câte una.  Îmi pune în față o farfurie pe care este așezată meticulos o friptură iar lângă ea, legume gratinate  iar peste ele un sos alb. Mâncarea arată delicios dar starea mea din ultima perioadă mă face să nu pot manca, să nu pot dormi și să nu mă pot concentra la nimic.  Pune o farfurie și în fața lui și se așează lângă mine apoi toarnă în două pahare vin roșu.
- Te rog să mănânci! Ai slăbit forte tare și nu îmi place deloc starea în care te-am găsit.  Cred că lipsa hranei te face să iți pierzi cunoștința. Mâine mergem la medic pentru un control.
- Sunt bine,  nu este nevoie să merg la medic,  doar că nu am poftă de mâncare. Cred că poți să îți dai seama de ce...
- Vom vorbi și despre asta dar trebuie să mă asigur că ești bine.  Acum te rog  să mănânci puțin.
Îl văd cât de îngrijorat este așa că mă conformez și încerc să mănânc puțin doar ca să îl liniștesc. După câteva înghițituri simt că nu mai pot iar starea de greață revine însă mă controlez ca  Bariș să nu observe și să înceapă să se panicheze.
După ce terminăm de mâncat,  se ridică și se duce la baie.  Aud când dă drumul la apă iar după câteva momente se întoarce în cameră,  mă apucă de mână și mă trage spre baie.  Când intru, mă izbește un miros plăcut de iasomie.  Rămân lângă cada care se umple încet cu apă și în care plutește spuma de la care vine mirosul frumos și liniștitor.  Se așează în fața mea și începe să plimbe degetele în sus pe mâinile mele până la umeri.  Atingerea lui îmi frige pielea și îmi trimite curent în tot corpul.  Trage de bretele subțiri ale rochiei apoi cu una din mâini continuă mișcarea delicată peste  umăr și apoi pe spate unde apucă de fermoar și trage încet până jos până când o desface de tot. Rochia cade la picioarele mele iar Bariș se apleacă și o adună de pe jos, apoi o așează frumos pe un dulap.  Mă apucă de mână și mă îndeamnă să mă așez pe marginea căzii, se apleacă din nou și îmi scoate pe rând sandalele pe care le pune jos atent lângă dulapul pe care a așezat rochia mai devreme.
Mă ridic și aștept să mă sărute dar el se apropie și îmi dă jos chiloții și îmi face semn să intru în cadă în timp ce  se dezbracă și intră lângă mine trăgându-mă lângă el.  Pune un gel parfumat în palme și începe să mă spele atent ca pe un copil mic și neajutorat. Trebuie să recunosc că sunt dezamăgită deoarece credeam că urmează să facem dragoste însă mă simt atât de iubită și de protejată încât   îmi trece repede supărarea. Închid ochii și mă bucur de moment,  senzația fiind atât de relaxantă încât simt cum toți mușchii din corp încep să se relaxeze. Când termină de săpunit toată pielea,  mă trage în brațele lui și mă mângâie ușor pe umăr și apoi pe piept.  Încep să casc zgomotos iar Bariș zâmbește apoi mă trage în sus,  apucă un prosop de pe suport și mă acoperă cu el. Își pune un prosop în dreptul taliei și iese din cadă apoi îmi întinde mâna să ies și eu.  Arată ca un zeu cu corpul lui lucrat peste care strălucește apa și cu prosopul atârnând într-un fel atât de sexy încât rămân cu gura căscată.  Se duce în cameră și se întoarce cu un tricou alb în mână pe care mi-l întinde.
- Hai să dormim,  ești obosită.
- Trebuie să o anunț pe Gabi că nu mă duc acasă ca să nu se îngrijoreze.
- Știe!
- De unde o știi pe Gabi? Stai puțin... de la ea ai știut unde să mă găsești  nu-i așa?
Zâmbește mulțumit apoi se întoarce și mă lasă singură în baie.  După ce mă îmbrac și mă pieptăn puțin, mă duc în cameră unde îl găsesc pe Bariș întins pe pat,  cu ochii în telefon. Când mă vede,  lasă telefonul pe noptieră și îmi face semn cu mâna să mă așez lângă el.  Mă cuibăresc la pieptul lui iar Bariș mă mângâie pe păr și mă sărută pe frunte.  Sentimentul pe care îl am este că plutesc efectiv de parcă visez dar dacă este un vis,  nu vreau să mă trezesc niciodată. 
- Dormi iubito,  ai avut o zi grea.
- Mi-a fost dor de tine!
- Și mie Ali, să nu mă mai părăsești niciodată,  te rog!
Cu cuvintele astea cad într-un somn adânc...