Cu Dragoste....

Capitolul XXII

Mă opresc pe o bancă din parcul din apropiere de casă să mă gândesc la ce tocmai am aflat.  Sunt năucită de veste și mintea îmi turează la maxim încercând să proceseze bomba care a căzut peste mine. Oare cum o să reacționeze Bariș? Îmi trec cele mai negre scenarii prin minte dar apoi îmi amintesc că bărbatul ăsta nu este orice bărbat,  este Bariș.  Cel care este întruchiparea romantismului, cel mai atent și mai dulce din câți există pe lume, cel care s-a luptat pentru iubirea noastră.  Sigur că va fi șocat dar nu cred că acest mic punctuleț din burtica mea, va fi motivul despărțirii noastre. Dumnezeule,  vom fi părinți! Încep să mi-l imaginez pe Bariș  cu un copil în brațe,  zâmbindu-i și îmi vine să plâng.  Mă adun și apoi mă gândesc la cealaltă problemă a mea, cea mai importantă  și anume,  divorțul.  Pun mâna pe telefon și îl apelez pe Răzvan.
- Alo!
- Bună Răzvan.  Ai timp două minute să vorbim?
- Acum nu!
- Dar când te pot suna?
- Nu o să vorbim la telefon.  Vin-o mâine dimineață la mine .
- Fii serios,  nu o să vin la tine.
- De ce îți este frică? Am fost împreună ani de zile,  nu sunt un monstru.
- Ne întâlnim undeva,  dar nu vin la tine.
- Vrei sa rezolvăm problema asta sau nu? Te aștept mâine.
Și închide înainte să mai zic ceva. Rămân îngândurată și cântăresc toate opțiunile.  Trebuie să vorbesc cu el civilizat și să terminăm nebunia asta.
O sun pe Gabi să îi povestesc totul.
- Servus  Gabi,  ce faci?
- Bună Ali.  Bine,  am ajuns acasă și voiam să pregătesc ceva de mâncare.  Ce ai mai făcut? Apropo, am rezolvat cu demisia ta, au înțeles.
- Mulțumesc mult, rămân datoare . Gabi, sunt însărcinată!
- Ce??? Dumnezeule ce veste! Felicitări!
- Mulțumesc.
- Cum ești?
- Bine,  m-am împăcat cu ideea.  Acum nu mai am ce face, decât să mă conformez,  nu?
- Corect! Ali, așa a fost să fie.  Totul o sa fie bine.
- Sper că da... Gabi,  vreau să îți spun ceva.
- Te ascult.
- Mâine mă duc la Răzvan acasă ca să discutăm și vreau ca tu să ști în caz că  mi-i se întâmplă ceva.
- Ești nebună? Cum adică te duci la el?
- Am vrut să vorbesc cu el dar nu a vrut decât la el. Nu am de ales...
- Nu sunt de acord,  este cea mai proastă idee.  Nu te duce!
- Trebuie să termin o dată nebunia asta, vreau să fiu liberă,  să scap pentru totdeauna de el.
- O să îi spui lui Bariș?
- Nu, iți dai seama ca nu ar fi de acord,  nu?
- Normal!
- Doar tu știi.
- Nu am un sentiment bun despre asta fată...
- O să fiu bine, vreau sa vorbim civilizat și să ne înțelegem.  Poate dacă ar ști că sunt însărcinată,  m-ar lăsa în pace.
- Bariș știe despre sarcină?
- Nu, vreau sa rezolv cu Răzvan și să nu mai existe nici o piedică pentru noi, apoi o să îi spun și despre sarcină.
- Bine Ali,  cum crezi tu. La ce oră te duci?
- Pe la 10 dimineață.
- Ok, atunci te sun la 11. Mult succes!
- Mulțumesc Gabi,  te iubesc.
- Și eu te iubesc,  te pup!
Când ajung acasă îl găsesc pe Bariș în bucătărie pregătind ceva care miroase absolut divin. Sunt foarte înfometată având în vedere că nu am mâncat nimic astăzi.  Mă vede intrând și aruncă ustensila din mână și se repede spre mine,  mă apucă de față cu ambele mâini și mă sărută apăsat.
- Mi-a fost dor de tine!
- Și mie iubitule!
- Am o mare problemă.
- Ce problemă ai? Îi spun panicată.
- Nu mai pot să respir fără tine și abia aștept să treacă săptămâna asta ca să te știu lângă mine și la muncă.
Îl pocnesc peste braț tare și mă îmbufnez.
- M-ai speriat! Ești nebun?
Mă întorc să plec dar mă prinde în brațe și mă sărută pe gât.
- Nu am vrut să te sperii iubito! Dar nu glumesc,  vreau să fiu lângă tine mereu,  îmi ajunge doar să te văd.
- Atunci mai ai puțină răbdare.  O să te saturi de mine.
- Niciodată! Acum hai să mâncăm până nu se răcește mâncarea.
- Ce ai făcut bun?
- Paste cu creveți, știu că îți plac.
- Le ador!
Mănânc ca un animal înfometat și Bariș mă privește curios.
- Ce ai mâncat azi?
Mă uit la el ca o pisică blândă și îmi aruncă o privire încruntată.
- Nu ai mâncat nimic,  nu-i așa?
- Am uitat.
- Cum adică ai uitat? Ali, dacă trebuie să mă învoiesc săptămâna asta ca să te hrănesc,  atunci o să o fac.
- Nu, nu. Mâine o să mănânc,  promit!
- Când te duci la medic?
Aproape că mă înec cu mâncare și beau o înghițitură bună de apă să îmi revin.
- La medic? De ce?
- Cum de ce? Pentru că nu te-ai simțit bine în ultima perioada!
- Aaa, da. O să mă duc zilele astea.
- Ești cam uitucă. Ce mă fac cu tine?
Mă ridic de pe locul meu și mă așez în poala lui apoi mă prind cu brațele de gâtul lui.
- Mă iubești!
Mă sărută dulce și mă strânge în brațele lui primitoare care îmi încălzesc sufletul.
- Hai,  vreau să îți arăt ceva.
Mă trage de mână în dormitor și ne oprim în dreptul ușii de la dressing. Când intrăm rămân înmărmurită, toate hainele mele și pantofii sunt așezate frumos în locul în care stăteau o dată costumele lui care acum ocupă doar jumătate din spațiu.
- Au ajuns astăzi și le-am aranjat eu, dar dacă nu îți place,  poți să le pui cum vrei.
- Este perfect! Mulțumesc!
Îl sărut și mă privește cu ochi dulci.
- Cum o să te răsplătesc pentru tot ce faci pentru mine?
Zâmbește pervers în stilul lui caracteristic.
- Am o idee cum.
- Perversule!
- Tu m-ai făcut așa,  cu corpul ăsta perfect care mă înnebunește și cu fața asta a ta frumoasă.
- A, deci de asta mă iubești? Pentru corpul meu?
- Nu iubito,  te iubesc pentru ce ai aici,  și îmi pune mâna pe piept în dreptul inimii,  corpul tău mă atrage sexual. Dar toate astea împreună mă fac să te iubesc mai mult decât orice,  mai mult decât pe mine însămi.
- Ce am făcut să te merit?
Îmi lipsesc buzele de buzele lui și îi caut limba lui caldă.  Mă aprind imediat ca o flacăra și îl împing în perete.  Mă prinde de mâini și mă răsucește în locul lui apoi îmi ridică mâinile deasupra capului și mă ține lipită de perete.  Mă sărută apăsat și mă mușcă ușor de buza de jos provocându-mi o durere plăcută care mă face să gem. Coboară cu gura pe scobitura gâtului și îmi mușcă pielea apoi linge locul marcat. Când ajunge la sâni și mă mușcă de sfârcurile întărite,  simt o tensiune imensă între picioare și încep să mă frec de el.  Mă apucă de rochie și o scoate dintr-o singură mișcare apoi îmi desface sutienul cu o mână în timp ce pe cealaltă o bagă în chiloții mei. 
- Ești așa de caldă și de pregătită! Vrei să mergem în pat?
- Nu, te vreau acum,  aici!
Mă trage jos pe mocheta moale din dressing și mă așează peste el.
- Te las pe tine să faci cum vrei.
Pentru că sunt disperată după el și îl doresc atât de mult,  mă reped să îl desfac la pantaloni și îl dezbrac repede apoi îmi dau chiloții intr-o parte și mă așez în erecția lui uriașă. Țip de plăcere și îmi sprijin mâinile pe pieptul lui apoi încep să mă mișc. Mă prinde de șolduri și mă încetinește apoi mă mișcă încet înainte și înapoi.
- Încet iubito ca să nu se termine repede, încet.
Mă mișc în ritmul impus de el și îl privesc în ochi. Pe chipul lui pot să văd dragoste și pasiune,  o pasiune covârșitoare. Încep să obosesc și mă las pe pieptul lui. Bariș observă și mă răsucește fără să iasă din mine și se pune deasupra mea.  Se mișcă încet,  chinuitor de încet dar atât de bine încât simt că o să mă prăbușesc în gol. 
- Hai iubito,  termină!  Nu mai pot să mă țin mult.
Mă prind cu unghiile de spatele lui și tot corpul mi-i se încordează atunci când explodez în o mie de bucățele.  Mai împinge de câteva ori în mine apoi termină și el în timp ce scoate un geamăt gros și se prăbușește peste mine.  Suntem transpirați amândoi și respirăm greu dar momentele noastre intime sunt ca un drog de care nu mai vreau să mă las.
A doua zi mă trezesc dimineață dar ca și ziua trecută,  Bariș este deja plecat.  Am un sentiment ciudat care mă încearcă,  ca o presimțire că cava rău se va întâmpla,  dar încerc să nu îl iau în seamă.  După ce îmi fac un duș și mă îmbrac,  îmi pregătesc o cafea și mă duc la locul meu preferat din întreaga casă și anume terasa.  Iau telefonul și îl sun pe Bariș.
- Bună dimineața frumoaso!
- Neața iubitule! Ce faci?
- Încerc să lucrez. Tu ce faci azi, ce planuri ai?
- Nimic deosebit,  o să ies puțin.
- Nu ai găsit ce căutai?
- La ce te referi?
- Ieri... nu ai fost ieri în oraș să cauți de îmbrăcat?
- Aa, da. Nu am găsit!
- Ești bine iubito? Pari puțin supărată.
- Sunt bine.  Te-am sunat să îți spun că  te iubesc mult Bariș,  enorm de mult.
- Și eu te iubesc iubita mea frumoasă,  mult de tot.  Ne auzim mai târziu,  bine?
- Promiți?
- Bineînțeles,  promit! Ești sigură că nu ai nimic?
- Sigur.  Treci la treabă,  vorbim!
- Mi-e dor de tine!
- Și mie,  pa pa!
Îmi iau geanta și plec spre casa lui Răzvan.  Ajung în fața ușii și sentimentul de mai devreme revine și este mai puternic. Mă cuprinde neliniștea și rămân minute bune în fața ușii încercând să mă decid dacă să bat sau nu. Într-un final îmi înving teama și ciocăn.  Când deschide ușa,  Răzvan afișează un zâmbet arogant și mă poftește înăuntru.  Mergem în sufragerie și mă așez pe canapea iar el se așează lângă mine destul de aproape.  Mă trag mai departe de el și încep să mă fâstâcesc.
- Uite ce este! Am venit aici ca să vorbim civilizat.  Hai să terminăm o dată pentru totdeauna nebunia asta.  Este clar că nu a mers și trebuie să trecem peste și să mergem mai departe.
- Suntem încă căsătoriți,  nu-i așa?
- Da, de asta am venit.  Hai să divorțăm pe cale amiabilă.  Să terminăm cu tribunale și avocați,  te rog.
- Și dacă nu vreau?
- Răzvan,  te rog! Dacă ai ținut vreodată la mine măcar puțin,  fă asta pentru mine.
Aproape că plâng rugându-mă de el dar pare de neînduplecat  însă nu renunț.
- Vrei să fac ceva pentru tine când tu ai plecat și m-ai făcut de căcat în fața prietenilor mei când m-ai dat pe mâna politiei?
- Hai să uităm asta, te rog!
- Aa, acum știi să vorbești cu mine,  să te milogești cățea ce ești.  Acum câteva săptămâni îmi vorbeai prin avocați, nu?
- Te rog!
- Mai umbli cu fraierul ăla cu care te-a văzut Marius?
- Nu are nici o legătură cu problema noastră.  Nu despre asta vorbeam.
- Eu cred că are, de asta ești aici.  Să îți dau divorțul ca să îți faci de cap cu el cum vrei tu.  Ce ai găsit la el și nu ai avut la mine? Are bani sau poate ti-o trage mai bine,  hă? Tot o curvă ai rămas...
- Încetează,  te rog.  Hai să vorbim civilizat, te implor!
- Sunt civilizat și ca să vezi ce băiat bun sunt,  îți mai fac o propunere. 
Simt furnicături pe piele și inima începe să bată cu putere pentru că am un deja-vu.  Data trecută când mi-a propus un târg,  am avut numai de suferit. Îmi strâng pumnii tare și mă rog în gând.
- Îți dau divorțul și șterg și imaginile video cu tine dacă te culci cu mine,  acum!