~You came in my life~[Kris]-Completa

~7~

Azi a fost prima mea zi de lucru.

Prima zi alături de noile persoane din viața mea.

Dar cel mai important, o nouă zi în care destinul ne înnoadă căile.

Îmi intrasem repede în mână. Deși mai mereu era aglomerat, Luhan mă ajuta.

Era chiar drăguț să îl am în preajmă.

Mai mereu făcea glume pe seama clienților mai în vârstă, ceea ce nu era tocmai potrivit dar atâta timp cât Suho nu îl auzea totul era în regulă.

Vorbeam, râdeam. Îl simțeam mai apropiat decât a mai fost cineva până atunci dar nu de ajuns încât să ne numim relația una de prietenie.

Era mai mult...o obisnuinta? Sau o stare ciudata de comfort si caldura ce imi cuprindea inima cu pasi repezi dar siguri.

Mi-a dat numarul lui de telefon si am hotarat ca dupa ce se incheie programul de lucru sa mergem la o expozitie de arta unde aflasem ca multi critici urmeaza sa evalueze lucrarile elevilor din fiecare scoala de arta din oras, el aflandu-se printre cei mai buni pictori de la liceul rival.

Dar nu imi pasa. Nu ma pricep la chestii ce tin de dezteritate si meticulozitate. Ma mir ca nu am varsat nicio cafea sau alta bautura pe clientii din acea zi.

Ceasul arata ora 19:15. In trei sferturi de ora usile cafenelei trebuie sa se inchida si in sfarsit imi incheiam cu bine ziua de lucru, uimitor fara incidente neprevazute.

Locul era gol, niciun client fiind prezent in afara de mine, Luhan si Suho.

Eu dadeam cu matura iar blondul spala vasele murdare de zor in timp ce JoonMyun savura o ceasca de ceai de ginseng citind plictisit ziarul.

Dintr-o data clopotelul usii a rasunat, o silueta cunoscuta pasind elegant inauntru. Erai tu.

Purtai un costum albastru-petrol asortat cu o camasa si pantofi negri. Parul , aranjat cu gel si dat pe spate fara nicio suvita razleata ma facea totusi sa ma incrunt fiindca mie imi place sa-ti rasfir firele rebele cu degetele-mi micute.

Privirea ta era rece, nepatrunzatoare pana cand l-ai observat pe Suho si i te-ai alaturat. Ati dat mana barbateste si ati inceput sa discutati despre...sincer nu imi amintesc fiindca fara sa realizez motivul am alergat in bucatari, ascunzandu-ma de tine. Luhan inca spala tacamurile dar a putu observa ca situatia de fata ma nelinistea.

,,Alice, esti bine?"

,,D-da."

,,Esti sigura?"

,,D-da doar ca...a venit..."

,,Un barbat inalt si blond care arata inspaimantator pentru o fata asa scunda ca tine?"

,,Da."

,,Este Kris, nu ai de ce sa te intimidezi. El si Suho sunt prieteni de ani buni si mai mereu vine aici."

,,Oh..."

,,Nu este un tip rau. Ba chiar lasa bacsisuri frumoase cand este intr-o dispozitie buna."

,,Inteleg.."

,,Du-te si servestelcu un Americano, e preferatul lui."

,,Dar nu."

,,Te rog, Alice. M-as duce eu dar nu pot chiar acum."

Nu mai aveam nicio sansa de scapare. Cu mainile tremurande am pus bautura pe tava si m-am indreptat spre tine si JoonMyun. Nervoasa, emotionata. Inima imi batea asa de tare incat credeam ca o sa-mi strapunga pieptul in orice secunda. Si totul numai din vina ta. Aveam sa te intalnesc din nou, amintirile create impreuna invadandu-mi haotic mintea si inmuindu-mi instant picioarele.

Mai tii minte?Privirea ta imi analiza corpul din cap pana in picioare acompaniata de un mic zambet in coltul gurii cand am asezat cafeaua pe masa lucioasa de lemn.

,,Kris, ea este Alice, noua noastra angajata."

,,Vad.Incantat sa te cunosc, Alice. Ai facut o alegere buna, prietene, pare o fata silitoare."

,,Este. Unii clienti chiar au laudat-o si e doar prima ei zi."

Incantat? De ce te-ai prefacut ca nu ma cunosti? Mi-ai salvat viata, m-ai adus la tine in casa si ti-am cunoscut fetita. Cum ai putut sa-mi faci asta? Chiar daca sunt doar o simpla eleva de-a ta...m-a durut. Mai mult decat crezi tu. Nu reprezentam nimic pentru tine, am inteles. Aveam prea multe asteptari de la o persoana careia probabil doar i-a fost mila de mine.

Dupa aceea scurta conversatie mi-am cerit iertare lui Suho spunandu-i ca nu ma simt bine si am plecat acasa sa ma pregatesc de intalnirea cu Luhan.

Era adevarat ca nu ma simteam in masura sa mai merg cu el, eram abatuta si trista dar i-am promis ca il voi insoti la galerie si nu vreau ca prima mea prietenie sa se sfarseasca dupa prima zi.

Ma schimbasem intr-o rochita alba cu volanase si mi-am impletit parul intr-o parte apoi am plecat la locul unde stabilisem cu Luhan sa ne vedem.

Blondinul era si el aranjat, o camasa alba si blugii negri imbratisandu-i figura.

,,Arati...minunat."

,,M-multumes."

Am mai mers putin pana la statia de autobuz asteptand sa soseasca si in 20 de minute amandoi intram pe marile porti ale muzeului de arta.

Toti oamenii admirau multitudinea de tablouri expuse, care mai de care mai realistice si impresionante. Luhan era la sectiunea portrete, lucrarile lui fiind reprezentate de chipuri de femei si barbati de toate varstele, cu trasaturile bine definite.

Intr-adevar, totul era atat de sofisticat si chiar iti capta atentia.Blondinul avea de ce sa fie mandru de munca lui.

,,Am putina treaba, Alice. Ma intorc imediat, ok?"

,,Bine."

Luhan se indeparta, lasandu-ma singura printre strainii ce se minunau de obiectele de arta pana cand o voce imi penetreaza timpanul.

,,Alice? Ce cauți aici?"