~You came in my life~[Kris]-Completa

~8~

Mi-am intors imediat privirea cand am auzit acea voce groasa, totusi calda. Era a ta.

,,Alice, ce faci aici?"

,,Eu...s-sunt cu Luhan."

,,Oh...inteleg. Uite, Alice, eu..."

Nu am mai apucat sa aud ce doreai sa-mi spui. Deja prezenta ta acolo imi provoca o stare ciudata in pantece. Nu era un discomfort, mai mut un val de caldura apasatoare care imi invaluia trupul involuntar.

Am inceput sa ma indepartez din ce in ce mai mult de tine, fara sa ma uit in urma. Intr-un fel eram suparata pe tine fiindca te-ai prefacut ca nu ma cunosti. Dar poate...iti era rusine ca lumea sa afle?

Nu mai conta atunci. Tot ce vroiam era sa plec cat mai repede din acel muzeu si sa ajung acasa in singuratatea mea.

Trecuse aproape o jumatate de ora si Luhan nu mai dadea semne sa apara. Muzeul era aproape de inchidere si am observat ca toata lumea pleca.

Îl căutăm cu privirea pe blondin dar nimic. Parcă se evaporase în atmosferă.

Și din nou, mi-a fost demonstrat ceea ce știam deja. Toți mă abandonează ca pe ultimul gunoi.

Nu le pasă de mine sau de ce simt eu. Precum tata, așa-zisul meu nou prieten m-a lăsat de izbeliște în locul ăsta.

Pierdută și cu ochii înțepați de lacrimi, îmi fac loc spre ieșire când zăresc o siluetă fix în ușă.

Dintre toți oamenii de acolo...de ce tocmai tu plecai ultimul?

,,Credeam ca ai plecat cu Luhan"

,,Nu, am ramas sa mai admir putin lucrarile.Sunt foarte frumoase.."

,,Inseamna ca esti ok ca a plecat asa neanuntat."

,,Mi-a spus."

Am mintit eu si am dat sa ies insa glasul tau m-a intors iarasi din drum.

,,Are cine sa te duca acasa, Alice?"

,,Ma descurc si singura, multumesc."

Cand mi-ai simtit aciditatea cu care ti-am raspuns te-ai incruntat si privirea ta devenise una amenintatoare, care nu stiu ce scop avea dar cu siguranta nu m-a facut sa ma simt mai bine.

,,Te duc eu acasa."Mi-ai zis tu hotarat.

,,Am zis ca nu este nevoie de nimic."

,,Alice, chiar vrei sa se repete incidentul din seara aceea?"

Mi-am lasat capul in jos, amintindu-mi de acea noapte de cosmar. Daca nu erai tu cine stie pe unde eram acum.

,,Deci?"

,,O..o sa vin cu dumneavoastra."

,,Dumneavoastra?''

,,Din moment ce abia m-ati cunoscut..''

,,Alice...nu am vrut sa te superi."

,,Nu am facut-o. Am inteles ca nu doriti sa se afle despre ce a fost atunci.''

A urmat un moment lung de tacere in care amandoi nu ziceam nimic, doar ne priveam reciproc de parca ne-am puta intelege prin acele gesturi restrictionate si mimica fetei.

Am mers in parcarea muzeului, intrand sfioasa in masina ta. Mi-ai deschis galant portiera si m-ai indemnat cu o miscare simpla a mainii sa intru.

Ai ocolit vehiculul si te-ai pozitionat langa mine, pe locul soferului dar inainte de a baga cheile in contact trupul tau paralizase cand te-ai uitat la mine.

Fara vreun advertisment, te-ai aplecat deasupra mea si mi-ai prins centura de siguranta. Mirosul tau imi invadase caile nazale in cel mai placut mod, dorindu-mi sa simt acel parfum mereu, nu doar pentru cateva minute.

,,Trebuie sa fii in siguranta.''

Drumul a fost destul de linistit, tu aruncandu-mi din cand in cand cate o ocheada si eu incercand sa privesc doar intunericul ce se intrezarea pe geamul fumuriu. Eram atat de absorbita de acel peisaj morbid incat nici nu realizasem ca am ajuns in fata casei mele.

Cand mi-am intors capul, ochii tai de abanos nu schitau nimic mai mult decat plictiseala in comparatie cu zambetul trist de pe buzele tale suple.

,,Am ajuns.''

,,M-multumesc ca m-ai adus.''

,,Alice, stai.''

,,Ce este?''

Te-ai apropiat incet de mine, figurile noastre fiind acum la o distanta de maxim 3 centimetri. Probabil ca in acel timp m-am abtinut sa nu respir si sa nu scot vreun sunet de uimire cand buzele tale erau atat de aproape de ale mele.

,,Imi...imi pare rau." Ai spus tu cu rasuflarea taiata si ochii in pamant.

,,Pentru ce?''

,,Pentru faza cu necunoscutul. O sa intelegi mai tarziu de ce am facut asta.''

,,Bine.."

Ti-ai lipit usor buzele de fruntea mea alba si mi-ai urat ,,Noapte buna'' in timp ce eu paseam pe asfaltul rece din fata casei.

Sarutul acela nu a fost ceva intamplator. Daca atunci as fi fost constienta de sentimentele mele buzele tale nu mi-ar fi atins doar fruntea. Dar pentru moment...a fost suficient.

In noaptea aceea te-am visat. Am visat cum pictam impreuna, in acel parc in care ne-am intalnit atunci.In locul nostru.

As fi dat orice sa fim mereu asa, YiFan.

Dar ...viata nu este mereu asa cum ne dorim, nu?