~You came in my life~[Kris]-Completa

~3~

Am avut dreptate, iubitule. Tata a fost furios pe mine când am ajuns acasă.

Imediat ce mi-am ridicat ochii din pământ încercând să-l îmbunez am simțit o durere sfâșietoare asupra obrazului stâng.

Încă o palmă nemiloasă... încă un gest menit să-mi stârnească ură și repulsie totală față de el.

Ști, plănuiam de ceva timp să fug de acasă dar ar fi fost în zadar.

Aveam doar 16 ani. O minoră nu se poate descurca de una singură în lumea asta necruțătoare.

Probabil aș fi ajuns vreo cerșetoare pe străzile capitalei sau cine știe, poate și mai rău.

,,Îmi pare rău.. "

Am încercat să zic abținându-ma cu greu să nu plâng.

Lacrimile îl enervau și mai tare. Iar de cele mai multe ori o simplă palmă se transforma într-o adevărată bătaie crâncenă.

,,Pff, crezi că niște scuze amărâte o să te scape de pedeapsă?! Sigur ți-ai făcut de cap cu vreun băiat în loc să înveți."

,,N-nu.."

,,Nu? Tu ai curajul să mă contrazici, Alice? Ai prins cam mult tupeu de la o vreme."

După acele cuvinte pline de ură nu am fost în stare decât să văd cum cureaua-i din piele îi părăsește găicile pantalonilor.

,,În genunchi! "

Am suspinat încet și m-am lăsat pe vine așteptând ca instrumentul torturii să-mi lase alte urme proaspete pe piele.

Prima lovitură:

,,Ești un nimic!"

A doua:

,,O curvă proastă!"

A treia:

,,Nu meriți să exiști! "

Așa a continuat până când hainele mele deja ajunseseră sfâșiate. Dar nu asta durea cel mai tare...

,,Mama ta ar fi foarte dezamăgită de tine!"

A scuipat el pe pielea-mi roșie și a țâșnit pe ușă, probabil ducându-se să bea iar.

De ce? De ce a trebuit să o menționeze pe mama? Ea a fost un înger chemat de Dumnezeu în ceruri.

De ce o bagă în mizeriile lui? Nu merită...Mi-e așa de dor de ea.

Unde ești, mamă? Parcă te transformasei în gardianul meu cu aripi.

Chiar nu vezi cum se comportă tata?

Sau nici ție nu îți pasă de mine.

Am urcat repede în camera mea și m-am trântit în pat dând frâu liber lacrimilor să păteze puritatea pernei până am adormit.

****

A doua zi era sâmbătă. Tata era încă plecat așa că am decis să ies puțin din acea casă îngrozitoare.

Parcul... Locul unde veneam toți trei și ne petreceam după amiezele însorite acum un veac.

Era frumos atunci. Acum când văd copii mici jucându-se fericiți cu părinții lor îmi stârnește doar ură. Și tristețe.