~You came in my life~[Kris]-Completa

~10~

"Totul va fi bine.,,

Ce minciună. Doar cei care refuză să vadă adevărata față a realității spun asta.

Știi, iubitule, și eu obișnuiam să spun asta. Defapt, mama îmi tot repeta când era pe patul de moarte.

Ce putea să îi facă unei copile de 11 ani pentru a o liniști? Toți eram conștienti că organismul ei avea să cedeze într-un moment sau altul doar că ea încerca imposibilul. Își nega propria soartă.

Pentru mine? Ea și tata? Familia sau pur și simplu orgoliul unei femei puternice? Nu aveam de unde să îmi dau seama.

Și acum, cinci ani mai târziu tot nu am fost în stare să o fac. Dar înăuntru meu simt că mama a știut de ce a părăsit lumea noastră.

Atâta ură, nepăsare, lipsă de respect și inconștientă din partea oamenilor. Crud dar real.

După vestea ce mi-o dăduse Luhan starea de spirit mi se schimbase de la furioasă la tristă.

Avea o viață atât de grea în comparație cu mine. Eu eram pe cont propriu, nu îmi păsa de alții.

Dar el, doi frați mai mici și o mamă prea bolnavă ca să îl ajute cu banii în casă. Îmi părea rău de el dar fiecare își are destinul în mâinile lui Dumnezeu, nu alegem noi cum  se va desfășura cursul vieții.

I-am zâmbit cald și l-am bătut ușor pe umăr, încercând să îl fac să uite de discuția incomodă ce tocmi o avusem.

,,Luhan, știi, dacă ai nevoie de ajutor vreodată eu sunt aici."

,,S-serios? "

I-am răspuns la întrebare cu o înclinare a capului și i-am luat șorțul negru din mână, făcându-i cu ochiul.

Se pare că micul meu gest funcționase pentru că buzele lui se arcuiră imediat într-un zâmbet nevinovat.

Era frumos când zâmbea. Ca și tine. Doar că el avea ceva copilăresc în expresiile faciale.

,,Haideți la muncă, oameni buni. Clienții nu se servesc singuri. "

Ne întrerupse Suho cu tonul lui autoritar.

,,Imediat, șefu'!"

Blondul și-a procurat carnețelul de pe măsuța de lemn și a plecat în grabă la oamenii însetați ce îl așteptau.

L-am văzut cum s-a oprit la cea mai retrasă masă din cafenea, luând comanda unei femei puțin trecută de 40 de ani apoi s-a întors la mine, spunându-mi ce băutură preferă.

,,O cafea neagră fără lapte și zahăr, extra tare."

,,Înțeles. "

Între timp te-am văzut intrând, locul ocupat de tine fiind exact spate în spate cu ea.

Întâmplarea de acum câteva ore îmi revenise inevitabil în minte și mai că nu îndrăzneam să onorez comanda acelei femei.

Totuși, îmi făcusem curaj și am parcurs mica distanță dintre bar și masă, așezând cu grijă cafeaua.

,,Mai doriți ceva? "

,,Nu, mulțumesc."

Am dat să plec dar protestul ei m-a oprit.

,,Iartă-mă că întreb dar cumva blondul de mai devreme este iubitul tău? "

Eu răsesem mască dar tușitul tău sugestiv m-a trezit la realitate.

,,Nu. Este doar un coleg de muncă. "

,,Ești sigură? "

,,Da."

,,Scumpo, ține minte ce îți spun. Am o vârstă la care am ajuns să cunosc oamenii și felul în care te privește nu este unul indiferent. "

În acel moment chiar nu știam ce să spun. În plus, tușitul tău subtil devenea enervant.

M-am retras, cu o figură stupefiată ce-i drept și am continuat să muncesc, din când în când uitându-ma la tine.

Mă urmăreai? Nu părea că ești atent la conversația cu Suho.

Cam așa a decurs ziua mea de lucru. O doamnă care se credea vrăjitoarea destinului și un profesor care se holba la mine.

După muncă, am mers cu Luhan la galerie și am stat acolo până noaptea. Nici nu realizasem că era ora 23:00.

,,Te conduc acasă. "

,,Nu este nevoie, mersi. "

,,Alice, nu o să te las să mergi singură în toiul nopții. "

,,O-ok.''

Pe drum tot ce am făcut a fost să vorbim despre noi, planurile noastre de viitor și familia lui. Leyla și Jordan, frații lui gemeni de 8 ani erau niste copii atat de buni din ce mi-a spus el, doar ca fara bani exsta riscul de a nu putea merge la scoala.

,,Oau, esti un adevarat erou.''

,,Ba nu, fac doar ceea ce trebuia facut de tata.''

N-am mai spus nimic dupa, doar ne plimbam incet pe strazilee slab luminate de acele felinare antice.

Totusi, in lumina lor puteam distinge o masina neagra care mergea aproape in acelasi ritm cu al nostru. Un sofer nu foarte grabit cu ochelari de soare si parul dat pe spate. Pff ochelari negri la miezul noptii? Mai subtil de atat nu puteai fi, iubitule.

Ne-ai urmarit pana in dreptul casei mele, unde faptul ca te-ai oprit in mijlocul soselei te-a dat de gol.

,,Noapte buna, Alice.''

Mi-a spus si m-a luat in brate pe neasteptate. A doua oara in ziua aceea nu stiam cum sa reactionez asa ca am ramas inerta, neschitand vreun gest de intoarcere.

Ma simteam ciudat dar bine intr-un fel.

Dintr-o data aud un claxon si realizez ca inconstient ai lovit volanul la vederea scenei dintre mine si blondin.

Si acum...ce o sa faci?

Am inceput o poveste cu Suho-Master