~You came in my life~[Kris]-Completa

~ 9~

Urmatoarea zi, m-am trezit din visul meu frumos realizand ca trebuie sa ma adun si sa merg la liceu. Nu aveam nici cea mai vaga idee cum ar trebui sa ma comport in preajma ta dupa episodul de noaptea trecuta.

M-ai sarutat pe frunte si mi-ai urat ''Noapte buna,, inainte sa ma lasi sa ies din masina ta. De ce ai facut asta? Ma simteam ciudat dar nu pot spune ca nu mi-a placut sa te simt asa aproape de mine.

Dar tu doar incercai sa imi arati ca iti pare rau, nu? Mila sau..compasiune?

Eram un suflet trist caruia ii lipsea cu desavarsire putina caldura si s-a intamplat ca tu sa fi cel care mi-a topit stratul de gheata pentru cateva momente.

Orele au fost un adevarat infern pentru mine in acea zi, mai ales testul surpriza la matematica. Cu mana pe inima iti spun ca domnisoara Olga era cea mai a dracu' profesoara din scoala. Stia cum sa impuna respect, nu doar printre elevi ci si printre colegii de breasla dar exagera cu severitatea de care dadea dovada.

In timpul orei de muzica, i-am cerut voie profesorului Park sa ma duc la baie, mizand pe faptul ca tineretea si experienta lui cu fetele il vor determina sa imi inteleaga problema.

Stiam ca se apropie acea perioada a lunii, dar nu ma gandeam ca durerea poate sa fie atat de insuportabila. In timp ce alergam spre toaleta, am vazut o silueta cum se indrepta in directia mea si am incetinit pasul, incercand sa fac situatia pe cat mai normala posibila.

,,Buna, Alice.''

,,Buna ziua.''

Eram totusi in incinta scolii si chiar daca nu era nimeni pe hol care ne-ar fi putut vedea trebuia sa adopt un limbaj formal, nu?

,,De ce nu esti in clasa?''

,,Am...ma simt rau si voiam sa ma duc la cabinet.''

,,O, inteleg. Atunci te conduc eu. Si asa ma duceam la biblioteca si este in drumul meu.''

,,B-bine.''

In acel moment puteam sa jur, eram mai rosie decat o tomata bine coapta la soare si cred ca si tu vazusei asta din moment ce zambeai in coltul gurii.

De ce? De ce fix atunci te-ai gasit sa faci pe ,,politicosul'' si sa ma conduci pana la cabinet?

,,Nu ai ore?''

Te-am intrebat incercand sa deschid un subiect si sa uit de situtia penibila in care eram pusa.

,,Azi nu. Am venit la scoala doar ca sa iau niste tablouri de la copii pentru galerie.''

,,Inteleg.''

,,E frumoasa, nu?''

,,P-poftim?''

,,Galeria. Am aranjat-o frumos.''

,,Da..cred.''

,,Stai calma, stiu ca tie iti plac mai mult lucrarile lui Luhan.''

,,Nu e asa!''

,,Nu?''

,,Nu. Imi place si galeria dumneavoastra...ta.''

Tu doar ai suras incet si mi-ai facut cu mana inainte sa intru pe usa cabinetului. O salutasem politicos pe asistenta si m-am asezat pe pat, asteptand sa ma intrebe ce este in neregula cu mine.

,,Cum te numesti?''

,,Alice.''

,,Si ce ai patit, Alice?''

,,Pai stiti, ma doare burta...mai jos.''

,,Aaa, am inteles. O sa iti dau o pastila si un calmant si daca ni iti trece vino mai tarziu, ok?''

Am aprobat rapid din cap si cand sa inghit pastilele, capul tau a aparut din senin pe acea usa veche, zambind atat de inocent incat aproape ma inecat cu apa din paharul de plastic.

,,Cum te simti, Alice?''

,,E mai bine acum.''

Se grabi sa raspunda asistenta si sa iti faca ochi dulci, ca de obicei. Incepea sa imi displaca din ce in ce mai mult prezenta ei aici.

,,Mai bine, multumesc. Pot sa plec?''

,,Sigur, draga. Sper sa nu te mai doara burta peste cateva minute.''

Probabil ca acel moment eram atat de rusinata de tine incat puteam foarte bine sa intru in pamant si sa nu mai ies de acolo.

Am iesit din cabinetul acela blestemat cat am putut de repede si m-am indreptat val-vartej spre clasa.

Credeam ca m-am facut complet de ras in fata ta si nici nu aveam curajul sa te mai privesc in ochi asa ca te-am evitat cat am putut de mult pe parcursul zilei.

Cand am ajuns la cafenea, Luhan m-a intampinat cu o fata destul de trista, parca asteptand sa rabufnesc pentru seara precedenta cand m-a lasat balta la galerie.

Am incercat sa il ignor dar acesta m-a apucat de mana si m-a fortat sa ma intorc cu fata spre el.

,,Alice!''

,,Ce vrei?''

,,Sa imi cer iertare pentru ieri.''

,,Nu ai de ce.''

,,Cum?''

,,Am inteles, si tu esti ca ceilalti, Luhan.''

,,Nu, te inseli, Alice!''

,,Ma insel? Tu m-ai lasat acolo singura.''

,,Da, stiu. Si imi pare rau dar am un motiv intemeiat.''

,,Anume?''

,,Pai eu...ah, nu o sa ma crezi daca o sa iti spun.''

,,Da, sigur. Asa ziceam si eu.''

,,Stai, te rog.''

,,Ce este?''

,,Imi promiti ca nu o sa spui nimanui?''

,,Promit.''

Blondinul si-a scos din buzunar telefonul sau vechi, aratandu-mi o poza cu el in mijlocul a doi copii micuti.

,,Sunt fratii mei. Eu  raspund de banii din casa, de aceea dupa liceu lucrez aici si din vanzarea tablourilor cu putin noroc asigur venitul familiei.''

,,Si parintii tai?''

,,Tata s-a mutat in state cand aveam trei ani si de atunci nu mai stiu nimic de el.''

,,Si mama ta?''

,,Mama..''

A facut el o pauza si puteam observa cum s-a intristat.

,,Mama e bolnava si nu poate lucra. Ieri a facut un atac de cord si m-au sunat de la spital cand eram la galerie, de aceea am plecat. Iti jur, nu te-as minti. Daca o pierd si pe ea...nu stiu ce as face...''

,,...este in regula, Luhan. Linisteste-te.''

,,Imi pare rau ca te-am suparat.''

Am zambit. Asta era singurul lucru pe care puteam sa il mai fac.

,,Vei vedea, Luhan. Totul va fi bine.''