CASATORIE ARANJATA /K.TH/

18

~ Peste 15 ani ~

Tae hyung POV

-Yunnan! Grăbește-te! Mama ta ne așteaptă! tip la adolescenta ce se pregătește de minute bune în camera sa

-Acumm! Haide, să mergem! spune, punându-și o esarfa pe cap, chiar dacă afara este iulie. 15 iulie. Ziua ei.

Ne urcam in masina, eu la volan iar fiica mea în dreapta. În drumul nostru spre Hyun am trecut pe la florarie pentru ai lua niste flori. Trandafiri roșii. Preferatii ei.

Ajunși la ea, coborâm din mașină și mergem spre locul în care Hyun a mea ne așteaptă, primindune la fel de fiecare data când o vizităm.

Flori plantate cu ceva timp în urma pe mormântul ei începeau să înflorească. Așez ușor buchetul de trandafiri pe locul unde ea se odihnește.

-La mulți ani,iubito. 15 ani, Hyun. 15 ani de când inima mea a fost luata odată cu plecarea ta. Dar nu-ți fa griji. Yunnan mi-a alinat o parte din durere. spun zâmbind spre mica mea comoara. Pe zi ce trece seamănă din ce în ce mai mult cu tine.. Cine ar fi crezut.

-Tata. Cum a fost mama?

Surad ușor la întrebarea ei.

-Mama ta... Mama ta a fost cea mai frumoasa femeie pe care am cunoscut-o. Era puternică, încrezătoare, neînfricată. Și toate astea datorită faptului că ea a crezut până în ultima ei secundă de viață ca va reuși să te nască pe tine si sa ramana și ea în viața pentru a te putea crește. Stii... În ziua în care tu te-ai nascut eu am fost împușcat iar mama ta a fost obligată sa nasca de urgență când a auzit asta. Mamei tale nu i-a păsat de viața ei. Din momentul în care a aflat ca nu sunt sanse de a supraviețui nașterii ea nu a acceptat un avort.

-Eu sunt cauza moartei ei...spune lacrimi cazandui pe obraji.

-Nu, nu, nu. Iubito, sa nu mai spui asta. Singurul vinovat sunt eu ca nu am protejato destul. Ea nu și-ar fi omorât niciodată copil, când eu... eu am fost prea egoist. Nu am vrut să o pierd așa ca i-am zis ca ar fi mai bine sa faca un avort. Nu a vrut. Gândește-te ca eu am vrut să-mi omor propriul copil. Sunt un tată groaznic

-Ba nu! Esti cel mai bun tată din întreaga galaxie! în momentul acela am cedat, lacrimi ieșind din ochii mei.

-Hai, gata cu plânsul. Acest mormânt a văzut prea multe lacrimi. Vrei să-i spui ceva mamei tale?

-Eu.... Iti multumesc. Multumesc ca ai facut asta. Ca mi-ai dat dreptul la o viață, dar imi pare rau ca ti-am luat-o pe a ta. Te iubesc. Te iubesc chiar dacă nu te-am cunoscut. Stiu ca ai fost o persoană minunata. Nu multe femei ar fi făcut asta. Ma bucur sa am o mamă ca tine.

*AUTOR POV*

Fetița de numai 15 ani discuta cu mama ei,fără să se astepte ca aceasta să-i și răspundă, dar fara sa stie ca mama sa, sau cel puțin sufletul ei, se afla fix lângă fata sa, fata care nu a apucat să o țină niciodată în brațe, nu a apucat să o alăpteze măcar odată, nu a fost prezentă la primii ei pași sau primele cuvinte, nu a fost lângă ea când plângea din cauza colegilor ce râdeau de ea din cauza lipsei mamei sale, nu a fost acolo cand fata a absolvit gimnaziul și a intrat la liceu, nu a fost acolo pentru a vorbii despre baiatul pe care îl place, nu a fost acolo sa o încurajeze oricând avea nevoie.

Acum, mama ei, i-a rămas doar ca înger păzitor. A luat-o în brațe, chiar dacă fata nu simțea.

-Hai, iubito, sa mergem. Se face târziu.

-Bine. spune stergandusi lacrimile și pupand ușor piatra cu numele mamei sale.

Cei doi au plecat spre casa, Hyun fiind lângă ei, asa cum a fost și până acum si cum va fi până cei doi vor muri.

                              Sfârșit

Mda... Nu-mi vine sa cred ca chiar am terminat :((((

Scuzati greșelile gramaticale.

Sper ca va plăcut și ca nu ați plâns, eu una chiar am plâns ಥ_ಥ

Dacă va plăcut m-aș bucura dacă ați lasa un vot si un comentariu.

Love You❤

O vacanta frumoasa si bafta la examen și Bac :))