CASATORIE ARANJATA /K.TH/

11

*o lună mai târziu*

Tae Hyung Pov

Încă de la 6 dimineața mama este la mine acasă, discutând despre Hyun și companie.

-Cât durează să o convingi să semneze o amărâtă de hârtie?! striga ea puțin mai tare.

-Doar... O voi convinge cat mai repede posibil.

-Sper ca va accepta. Dacă nu,veți divorța. Eu nu voi sta după fundul ei și al tau.

Aprob din cap iar ea pleacă din casă. Ma trantesc pe canapea bagandumi mâinile în par și trăgând.

-Tae Hyung. imi ridic capul spre vocea ce ma strigat. Ea acum stătea în fața mea, cu mâinile încrucișate, cât pe ce sa planga.

-S-a întâmplat ceva?

-Hai să divorțam. Am auzit ce ai vorbit cu mama ta. Tae... Eu chiar credeam ca ma placi... spune o lacrima căzându-i pe obrazul ei mic.

-Hyun...

-Nu, Tae. Atât am avut de spus. Nu mai are sens să stăm căsătoriți. spune și pleacă spre camera ei.

Imi las capul pe spate o lacrima părăsindu-mi ochiul. Nu o pot pierde. Nu acum când stiu ce simt pentru ea. Dar dacă mama ar afla ca o plac m-ar obliga să divorțez de ea. Mama vrea doar compania aia amărâtă.

Ma duc spre camera ei intrând si văzând-o cum își împachetează lucrurile.

Ce s-a fac?!? Dacă ma duc la ea și îi spun că o plac aș părea mult prea prost. Arghh!!!

-Hyun.. Te rog... Nu pleca...

-Ce rost mai are să stau, Tae? Hmm? Spune.

-Hyun... Eu-

-Tae, încetează! Tu doar m-ai folosit! Iar eu ca proasta chiar am crezut că ma placi! Am crezut că vom putea trăi fericiti împreună! Regret așa tare ca chiar te-am crezut! Dar stii ce regret mai tare? Faptul că m-am îndrăgostit de tine, idiotule!

Rămân tăcut. După multe secunde în care nu fac nimic decât să ma holbez la fața ei care este din ce în ce mai plină cu lacrimi.Ma duc spre ea, îi cuprind obrajii între palmele mele și imi zdrobesc puternic buzele de ale ei.

După câteva secunde în care doar eu îmi mișc buzele ea ma împinge.

-Încetează!! Nu voi semna nimic!! Degeaba incerci să ma convingi!!

-Hyun! Înțelege naibii odată ca eu te plac! Defapt stii ceva? Te iubesc!! Mama iti vrea compania! Nu eu! tip eu, ea tresarind.

Văd cum își duce repede mana la gura apoi fuge spre baie. Ma duc și eu după ea, văzând cum vomita tot ce a mâncat.

-Hyun, esti bine? o intreb când se ridică și se spală.

-Nu... Mie rău..

O iau pe sus și o duc în camera ei și o pun pe pat.

-Vrei sa mergem la doctor?

-Nu e nevoie. Voi fi mai bine dacă ma odihnesc.

Aprob din cap și o sărut pe frunte punânduma lângă ea în pat.

-Dacă nu te simti bine,spune-mi.

-Tae... Încă vreau sa divorțam. Nu vreau să sufăr din cauza ta. Nu pot suporta asta. simt cum inima mi-a sărit o bătaie.

-Îți promit, Hyun. Ma voi schimba. Voi fi soțul grijuliu care are grijă de tine, care te scoate la întâlniri romantice. Doar nu pleca de lângă mine. Nu voi putea trăi fără tine.

O lacrima îi curge pe obraz, eu stergando.

-Bine. Iti mai dau o șansă. Dar la cea mai mică greșeală voi pleca.

Un zâmbet imi apare pe buze. Ma urc pe ea începând să o sărut delicat. Ne despartim din sărut când simțim lipsa aerului. Imi sprijin fruntea de a ei lăsându-i un sărut pe nas. Se ridică repede din pat, fugind din nou spre baie.

-Hyun... Iubito... Esti sigura ca nu vrei sa mergem la doctor? o intreb când ajung în baie.

-Nu e nevoie. Cred ca am mâncat ceva stricat.

-Hyun... Doar hai la doctor. Vreau sa fiu sigur că ești bine. spun ducânduma spre ea și luându-i mâinile în ale mele.

-Bine, Tae. Ma duc sa ma imbrac.

Aprob din cap și ma duc spre camera mea luându-mi pe mine un hanorac și o pereche de pantaloni de trening.

I-au cheile mașinii și portofelul de pe noptiera și ies din camera. Hyun era în fața ușii de la ieșire,înălțându-se  cu o pereche de adidasi negrii. Era îmbrăcată într-un pulover destul de gros si o pereche de blugi.

Își i-a geaca pe ea, frigul din octombrie făcându-și prezența. Îi urmez gestul și coborâm în parcare.

Ne urcam în mașină pornind spre spital. Drumul a fost unul tăcut,numai eu aruncându-i câte o privire lui Hyun. Părea așa obosită.

Ajungem în fața spitalului și intram în acesta. Un doctor, cu care sunt prieten, vine spre noi.

-Ohh! Tae hyung! Ce te aduce pe aici?

-Buna Junseo. Soția mea.... Nu se simte bine. Vomita de azi dimineata încontinuu.

-Oh.. Haideti pe aici. spune și ne face semn spre cabinetul lui. Doamna Kim, va rog sa va dați geaca jos și sa va întindeti  pe pat.

Hyun executa ceea ce doctorul a zis. Junseo i-a un fel de gel și îl întinde pe burta lui Hyun. Se uita pe ecranul aparatului din fața lui și începe să vorbească.

-Exact cum am crezut. Tae, băiatule, urmează să fii tată! Felicitări! spune zâmbind, eu blocanduma.

Ma uit spre Hyun care e la fel de surprinsă ca mine.

-Va voi programa peste 2 săptămâni pentru a vedea cum se dezvolta copilul.  În legătură cu vărsaturile, ele vor fi prezente încă până la a 3 a,chair a 4 a luna de sarcina. Hyun... Tu esti abia la prima luna.

-Multumim mult Junseo.

Hyun își șterge gelul de pe burta apoi se îmbracă. Iesim din cabinet fără să vorbim. Când ajungem în mașină ea începe să vorbească.

-Tae... Vom păstra copilul, da?

-Hyun! Ce e cu întrebarea asta?! Normal ca dă! Ce vina are el? E copilul nostru.zambeste și își pune mâna pe pântecul neexistent, care în curând va crește din ce în ce mai mare. Acolo va crește copilul meu. Al nostru. Rodul iubirii noastre.

_____________

Scuzati greșelile gramaticale 🥲