Dă-o naibii de viață

Cum am putut sa renunt la mine?

Iar aici...
Acceasi persoana, insa diferita. Ma reintorc putin mai matura, mai inteleapta insa la fel de bulversata.
Ma reintorc cu o pofta de a trai de nedescris. Cu o pofta de a simti...
Am fost prinsa in acesti ani in lanturile oamenilor ce simt. Acei oameni de care spuneam ca...
M-am regasit in aceasta clipa ciudata, ca si cum o alta persoana imi ghida viata pana in acest moment. Iar cand am reusit sa scapat din ghearele păsării, m-am regasit pe mine.
M-am reintors fix aici.
Imi doream cu atat de multa inversurnare sa simt la fel cum simt ceilalti. Atat de mult...incat am reusit sa devin ei. Insa, ceea ce am vazut ma sperie.
M-am simtit atat de pierduta in acesti ani...
Cum am putut sa cred ca felul in care ceilalti simt e cel corect? Cum am reusit sa ma pierd atat de usor in multime?
Cum am reusit sa imi inchid rana ce ma tine pe mine si nu pe cealalta eu?
Am uitat ce inseamna sa fiu... am fost ce au vrut altii sa fiu fiindca credeam ca asta e ceea ce trebuie sa fac ca sa fie bine.
Cum am ajuns sa fiu o femeie frustrata, stresata, geloasa?
Cum am scos bunatatea din mine?
De ce m-am lasat ghidata de sentimente? Am devenit slaba, vulnerabila, prinsa intr-o vesnica capcana a fricii.
Nu mai vreau sa simt. Vreau sa redevin eu si doar atat.