Viața te încearcă tot timpul tot ea te salvează și tot ea îți pune bețe-n roate. Viața este paradoxală, îți vrea binele dar și răul, se distrează pe seama ta, plânge și urlă cu tine ca într-un final sa ajungeți sa râdeți împreună. Te urcă la cer, simți că poți să atingi norii, să-i mângâi, să vorbești cu luna, să-i spui cat de frumoasa e, să vezi cât de depărtate sunt stele și în cele din urmă să ajungi jos, jos de tot, să simți pământul aspru deasupra ta până ajungi să nu-l mai simți deloc, până ajungi să-ți dorești sa fii sub el, îngropat de toate speranțele, visele tale. Răbdarea e singura arma cu care poți învinge viața, răbdarea îți construiește puterea, ți-o modelează și te învață cum să-o folosești. Cu această răbdare poți să ajungi unde vrea toată lumea să ajungă... La fericire.
CITEȘTI
Dă-o naibii de viață
Non-FictionUn fel de blog.. ganduri adunate de-a lungul timpului .(nu e pentru toata lumea)