Dă-o naibii de viață

Ultimul an de liceu...viata

Ultimul an de liceu dar si de adolescenta?

Din punctul meu de vedere putem afirma acest lucru. Intr-adevar este si ultimul an de adolescenta. Pastrati-va fragilitatea pentru tot restul vietii.

Liceul va ramane in sufletele noastre nu neaparat pentru faptul ca experimentezi o noua etapa in viata ta dar ci pentru persoana care erai, pentru sufletul frumos si plin de sperante. Fiind totul subiectiv, fiecare are propria sa experienta frumoasa, sau mai putin frumoasa. Intotdeauna vor exista persoane care vor fi indiferente care trec prin viata fara rost. Ce rost are indiferenta? Ori te bucuri ori nu, calea de mijloc fiind indiferenta care nu ar trebui sa existe neavand nici un beneficiu. Pana si nefericerea, supararea iti aduc ceva in viata, o noua experienta, o noua lectie invatata dar indiferenta nu iti aduce nimic, nici bine, nici rau... este un cenusiu urat, un plumb...al lui Bacovia, o apasare grea.

Primul si ultimul an intotdeauna va fi dicil. Intre acesti ani, vei gasi fericirea, tristetea, dezamagirea. Vei rade, vei plange, vei invata ca viata nu e chiar cum ti-o imagineai tu, ca sunt si momente a naibii de negre pe care va trebui sa le depasesti. Viata ce inseamna pana la urma, daca nu supravietuire? Totul este construit intr-un mod straniu, fara a ne da seama sensul, rostul. Unele lucruri sunt prea bine construite in favoarea ta, altele prea prost, deci ce e viata? Un accident?... O pura intamplare.

Ultimul an este unul dificil, stresant dar cu toti trecem prin el..si de el(din fericire) In acelasi timp, este si un an fain, distractia e inca pe felie doar ca felia e mai mica... am inteles ce e important in viata pentru a putea supravietui intr-un mod ca mai placut, persistenta, a nu te lasa batut, a-ti schimba destinul, a intoarce roata cum vrei tu, despre asta e vorba in viata. Sa nu renunti suna atat de cliseic, presupun ca nu suna degeaba ci cu un scop anume, deoarece este adevarat. Suna cum suna, dar esenta conteaza. Sa vezi dupa aparente, asta sa faci.

Adolescenta se incheie si ea si ii lasa loc urmatoarei etape, nevoia de maturizare, nu ne maturizam pur si simplu ci din experientele traite, prin teoria "faptului implinit" incepem sa vedem ochii cu alta lumea. Hm... sau era invers? Ne schimbam perceptia, gandurile, pasiunile, chiar si persoanele din jur, ajungem sa alegem cu mai multa atentie pentru ca nu toata lumea este ca tine, nu toata lumea are bunatatea ta. Trebuie sa gasesti persoanele potrivite si de ele sa te lipesti dar si ele de tine. 

Ne schimbam tot timpul, nu asta e important, important e ca mereu sa te schimbi in bine, si in mai bine. Sa ne purtam ca niste oameni din moment ce asta suntem, nu?