Dă-o naibii de viață

Concluzia

Viata este fara inteles.

As putea incepe prin a spune ca noi ca fiinte existente pe pamant de atat de mult timp nu avem o baza, cum reusim sa ne traim vietile considerate normale, fara a ne pune cateva semne de intrebare, de ce luam totul de bun, "asa e viata, asa ne-a fost data, asa o traim" De acord, doar ca, fiind o fiinta cerebrala care mereu are nevoie de logica, de dovezi, de istorie...ca sa creada ceva, cum as putea eu sa consider viata ca fiind ceva normal si nu iesit din orice comun? Neavand baza, nestiind nimic concret despre noi, de cum am aparut, de ce? Ce scop avem noi, putem a ne lasa imaginatia sa zburde, acesta fiind cel mai frumos dar pe care omul poate sa-l primeasca de la natura, imaginatia imi spune ca poate suntem rezultatul unei lumi care nu a reusit, poate suntem speranta unei alte lumi. Ei bine, asta e doar imaginatia.

In alta ordine de idei, avem un sfarsit, ca orice fiinta care are ca scop sa tina lumea vie, de parca toate au fost inventate, albinele, furnicile, noi, sa intretinem aceasta planeta, sa o facem sa functioneze...dar pentru ce? Nimeni nu stie...poate asta e scopul nostru sa tinem aceasta planeta vie dar de ce? suntem noi oare protejatii planetei? daca asta ne era intr-adevar scopul vom sfarsi pentru ca nu ne-am indeplint scopul si motivul pentru care existam. Oricum murim toti doar ca...nu deodata, ne lasam amprenta, prin viitori nostri, descendentii. Sa ai grija de o planeta, e greu, am obosit cu totii, am gasit solutii ca sa nu mai obosim insa consecintele au fost aspre, planeta si-a pierdut din frumusete si noi am profitat de asta pentru ca noi n-am stiut. N-am stiut ca sfarsitul nostru exista ca sa nu existe al ei. Tot imaginatia.

In ultimele idei, noi n-avem nici un sens, e totul pustiu si totusi traim.. cu binele ce se repeta si cu raul ce se multiplica. Vedeti cercul?

Asta e tot pentru viata asta...ganduri.. 'or mai fi insa bucati de cuvinte insirate pe foi..nu.