Ți-am spus că va merita

Amenințarea din Umbră

Erika și Alessandro stăteau pe canapeaua din sufragerie, încercând să pună la punct ultimele detalii ale planului lor. Suflarea întunericului din afara casei părea să le adâncească tensiunea, dar amândoi știau că nu aveau de ales. Organizația din umbră despre care tocmai aflaseră era mult mai periculoasă decât și-ar fi imaginat. Era o luptă pe viață și pe moarte, iar acum, totul depindea de cum vor juca următoarele cărți.

Alessandro se ridică de pe canapea și începu să facă pași nervoși prin cameră. „Știu că nu îți place să auzi asta, Erika, dar ar trebui să plecăm din oraș. Mă gândesc că e prea periculos să rămânem aici. Ei ne-au găsit deja. Vor continua să ne urmărească."

„Nu putem fugi la nesfârșit!" ripostă Erika, ridicându-se și ea, furioasă de perspectiva de a fi din nou încolțită. „Și nu voi lăsa prietenii și familia să fie expuși riscului din cauza noastră. Dacă fugim, doar le dăm mai multă putere celor care ne urmăresc."

Alessandro se opri și o privi cu seriozitate. „Dar ce propui? Ce altă soluție avem?"

Erika privi afară, gândindu-se la toate experiențele din ultimele luni. Tot ce își dorise fusese o viață normală, să-și redescopere pasiunile și să trăiască fără teama constantă de a pierde pe cineva drag. Acum, se afla din nou în mijlocul unei situații care părea imposibil de evitat. Dar, în adâncul sufletului ei, știa că nu putea ceda.

„Avem nevoie de ajutor," spuse ea cu hotărâre. „Trebuie să ne adunăm forțele. Marco, Sophie, și toți ceilalți prieteni de încredere. Dacă vrem să facem față acestei organizații, trebuie să fim pregătiți."

Alessandro oftă, dar părea că o accepta. Știa că Erika avea dreptate, chiar dacă ideea de a cere ajutor nu îi plăcea deloc. „Bine," zise el. „Să-i contactăm."

După ce își trimiseră mesajele, tensiunea din aer devenea tot mai grea. Erau doar câteva ore până la răsărit, dar fiecare minut părea să dureze o eternitate. Erika simțea cum adrenalina îi curge prin vene. Dacă acesta era momentul să-și înfrunte temerile, atunci avea să o facă cu toată forța.

Dimineața sosise, iar cafeneaua unde se întâlniseră de atâtea ori devenise centrul de comandă al grupului lor. Marco ajunsese primul, urmat de Sophie, care avea deja un laptop deschis, căutând informații despre organizația care îi urmărea. Atmosfera era încărcată de urgență.

„Avem o fereastră îngustă pentru a acționa," spuse Marco, aruncând o privire spre Erika. „Am făcut câteva cercetări și cred că am găsit un punct slab. Liderul acestei grupări este un om numit Giovanni Russo. E un magnat cunoscut pentru activități subterane în sudul Italiei, dar nu a fost niciodată prins în flagrant."

„Deci cum ne legăm de el?" întrebă Alessandro, nerăbdător.

„Russo are o mână dreaptă care se ocupă de toate afacerile murdare în Liguria," continuă Marco. „Omul acesta trebuie să știe unde sunt ascunse toate informațiile compromițătoare. Dacă putem ajunge la el, putem distruge întreaga organizație."

Erika simțea cum o mică speranță începea să prindă rădăcini în sufletul ei. „Și cum putem face asta? E clar că nu putem să ne ducem la ușa lui și să cerem informații."

Sophie ridică privirea de la laptop. „Tocmai asta e partea dificilă. El va fi prezent la un eveniment exclusivist în seara asta. Un fel de gală caritabilă pentru elitele din Liguria. Dacă putem intra acolo, poate găsim o modalitate să-l confruntăm."

Alessandro zâmbi, de data aceasta cu o licărire de încredere în ochi. „Am participat la genul acesta de evenimente înainte. Am cunoștințe care ne pot introduce. Dacă suntem pregătiți, putem face asta."

Erika își mușcă buza inferioară, gândindu-se la riscurile implicate. Dar știa că nu aveau de ales. Era timpul să înfrunte amenințarea, oricât de periculos ar fi fost.

Seara sosise rapid. Erika se pregătea în camera ei, uitându-se în oglindă la reflexia sa. Rochia neagră, elegantă, îi sublinia silueta, dar și forța interioară pe care o simțea acum mai mult ca niciodată. Era gata să intre în focul luptei, chiar dacă în acel moment arăta mai degrabă ca o vedetă decât ca o femeie care se pregătește pentru un asalt asupra unei organizații criminale.

Alessandro intră în cameră, îmbrăcat impecabil într-un costum negru, dar în ochii lui se vedea îngrijorarea. „Ești sigură că vrei să faci asta?"

Erika se întoarse către el și îi oferi un zâmbet încrezător. „Nu avem de ales. Suntem împreună în asta."

El se apropie și o îmbrățișă ușor, sărutând-o pe frunte. „Am încredere în tine, Erika. Doar fii atentă."

Cu inima bătându-i tare, Erika luă mâna lui Alessandro și împreună ieșiră pe ușă, pregătiți să se confrunte cu necunoscutul. Afară, o limuzină îi aștepta pentru a-i duce la eveniment.

Ajunși la gala exclusivistă, atmosfera era tensionată, deși muzica și râsetele din jurul lor încercau să mascheze realitatea. Alessandro, cunoscând câțiva dintre invitați, reuși să-i introducă fără probleme.

„Îl vezi pe omul nostru?" întrebă Erika, căutând prin mulțime.

„Încă nu," spuse Alessandro. „Dar trebuie să fie aici. Marco și Sophie ne vor contacta prin telefon dacă găsesc ceva."

Erika simțea căldura și tensiunea crescândă în jurul ei, dar își păstra calmul. Acesta era momentul să acționeze. Trebuiau să fie rapizi și precauți. Orice mișcare greșită putea să le aducă sfârșitul.

La scurt timp după ce s-au infiltrat în eveniment, Sophie trimise un mesaj cu locația exactă a țintei. Omul de încredere al lui Giovanni Russo se afla într-un salon privat din spatele sălii principale.

Erika și Alessandro se strecurară pe holul întunecat care ducea către acel salon, încordați, gata să acționeze. Ușa salonului era întredeschisă, iar din interior se auzeau voci. Erika simțea cum fiecare nerv din corpul ei era în alertă maximă.

„Acum sau niciodată," șopti Alessandro, trăgând ușor de ușă.

Când ușa se deschise complet, Erika păși înăuntru, știind că ceea ce se va întâmpla în următoarele momente va decide soarta lor.