Ți-am spus că va merita

Între Alegeri și Speranțe

Erika stătea pe terasa apartamentului său din Liguria, privind apusul de soare care îmbrățișa marea într-o paletă de culori calde. Dar în ciuda frumuseții din jur, mintea ei era agitată. Întâlnirea cu Matteo, fratele ei geamăn, a fost o revelație, dar aducerea lui înapoi în viața ei a adus cu sine și multe întrebări nerezolvate.

Alessandro venise să o vadă. De câteva zile, se simțea tot mai apropiată de el, dar și mai confuză. Aceasta era o nouă etapă, o nouă viață, dar trecuseră doar câteva săptămâni de când se mutase în Liguria și acum se confrunta cu un nou capitol care îi va schimba destinul.

„Salut, Erika," spuse Alessandro, intrând pe terasă cu un zâmbet cald. „E o seară splendidă."

„Salut," răspunse ea, încercând să-i răspundă cu un zâmbet, dar simțind cum gândurile o apăsau.

Alessandro observă instantaneu că ceva nu era în regulă. „Ce s-a întâmplat? Ai un aer îngândurat."

„Nu știu cum să explic. Totul s-a schimbat atât de repede," începu Erika, în timp ce ochii i se umpleau de lacrimi. „Matteo este aici, dar el este... diferit. E ca și cum am pierdut doi oameni, nu unul."

Alessandro se așeză lângă ea, lăsându-i loc să-și exprime emoțiile. „E normal să te simți așa. Întoarcerea lui Matteo ar trebui să fie o bucurie, dar mai ales după ce ați trecut, nu e ușor. Tu ai fost cea care a dus povara acestei familii."

„Aș vrea să știu cum să fac totul să revină la normal," spuse Erika, suspinând adânc. „Dar acum, cu el aici, totul este diferit. Poate că nici nu ar trebui să fiu fericită."

„E greu să reîntorci la normalitate după atât de multă suferință," spuse Alessandro. „Dar ai realizat că și Matteo a suferit? Nu este ușor pentru el să se adapteze. Are nevoie de tine."

Erika se uită în ochii lui Alessandro și în acea clipă își dădu seama că el îi era alături. Nu doar ca prieten, ci și ca sprijin emoțional. Cu toate acestea, nu putea să ignore că în ultima vreme între ei apăruse o tensiune romantică.

„Alessandro, mă tem că nu sunt pregătită să fac față și altor emoții," spuse ea, mai mult pentru sine decât pentru el. „Între timp, am și... alte lucruri de gestionat."

Alessandro își încrucișă brațele, îngrijorat. „Ce vrei să spui?"

Erika își mușcă buza inferioară, încercând să găsească cuvintele potrivite. „Sunt însărcinată."

„Ce?" exclamă Alessandro, surprins. „Ești sigură?"

„Am făcut un test, și da... este adevărat." O urmă de panică se putea citi pe chipul ei. „Nu știu ce să fac. Totul se schimbă prea repede. Întâi l-am găsit pe Matteo, apoi... acest copil."

Alessandro o privi cu intensitate. „Acest copil ar putea fi o binecuvântare, Erika. Poate fi un nou început pentru tine, pentru voi toți. Aș vrea să fiu alături de tine, indiferent de ce alegi."

Erika simțea un amestec de emoții. Bucurie, frică, confuzie—toate se învârteau în capul ei. „Nu știu cum voi face față. Cum pot să mă ocup de un copil când abia reușesc să îmi revin din toată durerea asta?"

„Împreună," spuse Alessandro, apucându-i mâna. „Ești mai puternică decât crezi. Nu ești singură în asta. Vreau să fiu lângă tine. Voi fi acolo pentru tine și pentru copil."

Erika simți că o parte din greutatea care o apăsa începuse să dispară. Sprijinul lui Alessandro îi dădea curaj, dar, în același timp, își dorea să nu își piardă identitatea în toată această tumultoasă poveste. A trebuit să fie puternică nu doar pentru ea, ci și pentru fratele ei și pentru noua viață pe care o purta în pântece.

În acea seară, Alessandro și Erika petrecură ore în șir discutând despre viitor. Între momentele de râs și de lacrimi, Erika își dădu seama că, deși viața ei era plină de incertitudini, existau și momente de speranță și de iubire. Și, cu fiecare moment petrecut împreună cu Alessandro, inima ei părea să se deschidă, lăsând loc pentru o nouă iubire.

După ce se întunecă, în timp ce stăteau pe terasa apartamentului, cu privirea spre stelele care brăzdau cerul, Erika se simțea mai puternică și mai decisă. În acea noapte, promisiunea unui nou început părea să strălucească în întuneric, iar pentru prima dată după mult timp, simțea că avea un viitor de care să se îngrijoreze și, în același timp, să se bucure.