Ți-am spus că va merita

Hotărâri și Confruntări

Tensiunea din aer devenea tot mai apăsătoare pe măsură ce Erika și echipa ei încercau să găsească soluții pentru a ieși din haosul ce se apropia. În adâncul ei, Erika simțea că se află în fața unei mari schimbări. Era conștientă că trecutul ei o va urmări mereu, dar pentru prima dată în mult timp, simțea că poate să controleze cum va arăta viitorul ei.

Alessandro devenise un sprijin constant în viața ei. Îi aducea stabilitate și o liniște de care avea nevoie, dar totodată o provoca să se deschidă, să fie vulnerabilă și să recunoască propriile frici. În multe privințe, el era opusul lui Luca, dar nu într-un sens negativ. Cu Luca, lucrurile erau complicate, pline de pasiune, dar și de incertitudini. Alessandro, însă, îi oferea ceva diferit – un fel de siguranță la care nu se așteptase vreodată să tânjească.

Într-o după-amiază, Erika și Marco se plimbau pe malul mării. Vântul adia ușor, iar liniștea dintre ei era întreruptă doar de sunetul valurilor care se loveau de țărm.

„Ce crezi că urmează pentru noi?" întrebă Marco, rupând tăcerea. Privirea lui era serioasă, dar nu lipsită de o urmă de afecțiune.

Erika oftă adânc. „Nu știu, Marco. Încerc să îmi dau seama ce vreau, dar este complicat. Nu pot ignora pericolul care încă ne pândește. Matteo este în siguranță acum, dar sunt multe lucruri nerezolvate."

„Și cu Alessandro?" întrebă Marco, de parcă răspunsul la această întrebare conta mai mult decât orice altceva.

Erika zâmbi, dar era un zâmbet plin de melancolie. „Alessandro este un om bun. M-a ajutat să-mi recapăt încrederea. Mă face să mă simt în siguranță."

„Dar?" insistă Marco, ochii lui strălucind de o curiozitate pe care încerca să o mascheze sub aparența de prietenie.

„Dar nu știu dacă pot să mă arunc cu totul în ceva nou fără să rezolv toate lucrurile din trecutul meu. Luca... Matteo... totul se învârte în jurul a ceea ce a fost, iar Alessandro merită mai mult decât un angajament pe jumătate."

Marco își mușcă ușor buza, ca și cum cuvintele ei îi provocaseră o ușoară durere. „Știi că mereu voi fi aici, nu? Indiferent de ce alegi."

Erika îi întâlni privirea, simțind o căldură între ei, dar în același timp o distanță care părea să fie imposibil de trecut. „Știu, Marco. Și asta înseamnă mult pentru mine."

În timp ce cei doi continuau să se plimbe, la orizont începeau să apară nori amenințători. Furtuna, atât fizică cât și emoțională, era pe cale să izbucnească.

O vizită neașteptată

Spre seară, la casa lor din Liguria, atmosfera se schimbă brusc. Sophie intră pe ușă cu o expresie de îngrijorare profundă pe față.

„Trebuie să vorbim urgent," spuse ea, privind către toți cei prezenți în cameră – Erika, Alessandro și Marco. „Am primit o informație că cineva din trecutul nostru este pe drum. Nu suntem în siguranță aici."

Erika simți cum inima îi sare în piept. „Cine vine după noi?"

„Nu sunt sigură," răspunse Sophie. „Dar sursele mele spun că are legătură cu răpitorii lui Matteo. Pare că rețeaua lor este mai vastă decât credeam."

Alessandro se încruntă și se ridică în picioare, pregătit de acțiune. „Trebuie să ne pregătim. Să ne asigurăm că avem totul în ordine pentru o plecare rapidă."

În timp ce toți începeau să se mobilizeze, Erika simțea că presiunea creștea. În ciuda faptului că Matteo fusese salvat, trecutul refuza să-i lase în pace. Era clar că următoarea confruntare nu va fi ușoară, iar Erika nu putea să nu se întrebe dacă aceasta va fi ultima dată când va trebui să lupte pentru a proteja pe cei pe care îi iubea.

O noapte decisivă

În acea noapte, înainte de a se culca, Erika se întâlni din nou cu Alessandro pe balconul apartamentului. Erau acele momente rare de liniște pe care le aveau împreună, când tensiunea din jurul lor părea să se topească, măcar pentru câteva clipe.

„Ce crezi că va urma?" întrebă Erika, cu ochii pierduți în valurile întunecate ale mării.

Alessandro se apropie de ea și îi luă mâna în a lui. „Nu știu ce ne așteaptă, dar știu că vom trece peste asta împreună."

Erika îl privi în ochi, simțind sinceritatea din cuvintele lui. Dar undeva, în adâncul ei, se simțea încă prinsă între trecut și viitor, între ceea ce a fost și ceea ce ar putea fi.

„Am avut multe de înfruntat, Alessandro. Și simt că încă nu sunt gata să mă opresc. Nu doar din cauza pericolelor... ci și din cauza a ceea ce simt."

Alessandro o privi atent. „Știi că poți conta pe mine, indiferent ce decizi. Dacă ai nevoie de timp, îți voi da timp."

Acea promisiune, deși spusă cu blândețe, părea să închidă o ușă între ei. Erika știa că Alessandro era pregătit să îi ofere tot ce avea, dar ea încă nu era sigură dacă era gata să accepte acel dar. O parte din ea tânjea după o viață simplă, fără pericole, în care ar putea să fie doar Erika Costa, femeia liberă și puternică pe care și-o dorise mereu să fie.

Dar acum, această libertate părea departe. Și, cu fiecare clipă, pericolul părea să se apropie tot mai mult.

Tensiuni între prieteni

Dimineața următoare, Marco o abordă pe Erika cu o propunere neașteptată. „Trebuie să ieșim din Liguria. Cât mai repede. În Napoli am niște contacte care ne pot oferi protecție până când lucrurile se liniștesc."

Erika privi surprinsă. „Napoli? Știi că acolo pericolele sunt și mai mari. De ce să ne întoarcem în acea rețea?"

„Pentru că acolo am cea mai mare influență," răspunse Marco hotărât. „Și pentru că acolo îți poți confrunta trecutul cu adevărat. Nu poți fugi mereu, Erika."

Vorbele lui Marco o loveau în plin. Știa că, într-un fel, avea dreptate. Dar Napoli era locul unde totul începuse, și revenirea acolo nu putea decât să aducă mai multe pericole.

Alessandro, care intrase în cameră în acel moment, se alătură discuției. „Napoli e periculos, dar nu imposibil. Dacă Erika vrea să meargă, voi merge cu ea. Dar vreau să fie decizia ei."

Acea noapte urma să fie una lungă. Erika trebuia să ia o decizie crucială: să confrunte umbrele trecutului în Napoli sau să continue să fugă de ele, încercând să-și construiască un viitor departe de pericole. Indiferent ce ar fi ales, știa că următoarele zile vor fi decisive.