Ți-am spus că va merita

Răscrucea

Erika se trezi în dimineața aceea cu un sentiment profund de neliniște. Încă nu se obişnuise cu gândul că fratele ei geamăn, Matteo, era în sfârșit acasă. Ceea ce ar fi trebuit să fie un moment de bucurie pură era umbrit de teama că tot ce reușiseră să construiască ar putea fi distrus în clipe de neatenție.

După întâlnirea tensionată din seara anterioară, când Matteo le povestise despre perioada sa de captivitate, Erika și restul grupului au decis că aveau nevoie de un plan bine pus la punct pentru a-l proteja. Deși se bucurau că îl aveau înapoi, știau că pericolul nu dispăruse. Umbrele trecutului încă îi urmau.

La micul dejun, atmosfera era încărcată de emoție. Alessandro își așeză mâna pe umărul Erikei, dându-i un zâmbet încurajator. „Totul va fi bine," spuse el, cu voce calmă. „Acum că Matteo este cu noi, putem să ne organizăm. Trebuie să ne asigurăm că nu mai putem fi surprinși."

Matteo, mai slăbit și cu privirea pierdută, își așeză privirea asupra mâncării. „Trebuie să știu dacă sunt în siguranță. Nu vreau să fiu un pericol pentru voi," spuse el, îngrijorat.

„Nu ești un pericol," îl asigură Marco, întinzându-se să îi ofere un pahar cu apă. „Ești fratele Erikei și suntem aici să te protejăm. Dar trebuie să ne gândim la următorii pași. Ai menționat că te-au urmărit în ultimele zile. Cine sunt acești oameni?"

Matteo dădu din umeri. „Nu știu. Au fost doar niște umbre. Am avut o mulțime de timp să mă gândesc la ce se întâmplă, dar nu am reușit să identific pe nimeni."

După ce au terminat micul dejun, grupul se strânsese în jurul unei mese pentru a discuta despre planuri. Erika era determinată să se asigure că Matteo era în siguranță, dar și că nu își părăsea noua viață în Liguria. „Trebuie să ne mutăm," spuse ea cu hotărâre. „Nu putem să stăm aici și să așteptăm ca problemele să vină la noi."

Alessandro și Marco își schimbau priviri îngrijorate. „Știm unde putem merge," spuse Alessandro, frunțile îmbinate de frică. „Dar trebuie să fim discreți. Și nu putem să ne grăbim. E important să ne păstrăm calmul."

Pe măsură ce înaintau în planificare, Erika simțea cum inima îi bate mai repede. Amintirile dureroase ale lui Matteo o făceau să se simtă vulnerabilă, dar în același timp, îi dădeau puterea de a lupta. În sfârșit, după ani de incertitudine, fratele ei era acolo, și nu putea lăsa pe nimeni să îi distrugă familia din nou.

„Voi vorbi cu Sophie," spuse ea. „Poate că putem obține informații despre cine îi urmărește pe Matteo. Ea are prieteni care știu lucruri despre lumea asta."

După ce s-au pus de acord asupra planului, Erika își petrecu restul zilei contactând-o pe Sophie, care promitea să facă tot ce putea pentru a ajuta. Între timp, Matteo părea mai încrezător. Odată cu reîntregirea familiei, voința de a lupta pentru securitatea lor creștea.

Seara, după ce soarele a început să apună, Erika ieși pe plajă pentru a respira aerul sărat. Se așeză pe nisip, lăsând valurile să-i ude picioarele, gândindu-se la viitor. Alessandro o urmărea de la distanță, având o privire îngrijorată. Îi simțea neliniștea și dorea să o ajute, dar știa că trebuia să-i ofere spațiu pentru a reflecta.

După câteva momente de singurătate, Alessandro se apropie de ea. „Ești bine?" întrebă, așezându-se lângă ea. „Știu că totul este complicat acum."

„Îmi fac griji pentru Matteo. Vreau să-l protejez, dar mă tem că nu voi putea," răspunse Erika, privindu-l în ochi.

Alessandro își așeză brațul pe umerii ei, oferindu-i o îmbrățișare reconfortantă. „Împreună suntem mai puternici. Trebuie să ne încredem unii în alții și să nu ne lăsăm copleșiți."

Erika zâmbi cu tristețe, începând să simtă că puterea lor ca grup ar putea fi cheia pentru a depăși aceste obstacole. Dar, pe de altă parte, nu putea să scape de sentimentul că se află la o răscruce.

După câteva zile de pregătiri, în care Sophie a strâns informații valoroase despre cine le-ar putea fi dușman, grupul a decis să se întâlnească pentru a discuta despre planurile de viitor. De data aceasta, atmosfera era mai puțin tensionată, dar fiecare știa că pericolul era încă acolo.

„Am aflat că există un grup care l-a urmărit pe Matteo," spuse Sophie, intrând în cameră cu un aer hotărât. „Se pare că sunt implicați în afaceri ilegale și că au legături cu rețele de traficanți."

„Trebuie să-i găsim," spuse Marco. „Dacă ne pot găsi pe noi, atunci nu putem să ne ascundem."

„Sophie are un prieten care poate ajuta," interveni Alessandro. „El știe multe despre rețelele astea. Dacă reușim să-l contactăm, am putea afla mai multe despre cine ne amenință."

Matteo, care ascultase totul, interveni. „Trebuie să fiți atenți. Dacă voi mergeți după ei, vă expuneți. Am trecut prin lucruri îngrozitoare și nu aș vrea ca voi să pățiți la fel."

Erika se simți copleșită de emoții. „Trebuie să ne apărăm. Nu pot să mai riscăm ca cineva din familia noastră să sufere din nou."

Ședința lor se termină cu o hotărâre de a lua măsuri, dar Erika știa că lupta abia începea. Noaptea se așternu, iar orașul Liguria părea mai întunecat ca niciodată, iar în inima ei, sentimentul de nesiguranță și frica de a-și pierde din nou familia nu dispărea.

Pe măsură ce grupul se pregătea pentru confruntarea inevitabilă cu dușmanii lor, Erika se simțea determinată să lupte. Chiar și în mijlocul întunericului, lumina speranței strălucea în inima ei, iar legătura cu cei dragi îi dădea puterea de a continua. Dar oare era suficientă pentru a înfrunta umbrele trecutului și a proteja ceea ce îi era cel mai drag?

Continuare

În următoarele zile, tensiunea crescuse în Liguria. Erika și cei dragi ei s-au pregătit pentru o confruntare inevitabilă. Până la urmă, se simțea ca o apăsare deasupra lor, dar în același timp, un sentiment de unitate și determinare se contura în aer.

În spatele fiecarei întâlniri și a fiecărei strategii, Erika știa că totul depindea de curajul și încrederea pe care le aveau unii în ceilalți. În acea luptă, nu doar siguranța lui Matteo era în joc, ci și viitorul lor ca grup.

Erika privi spre orizont, iar soarele apunea lent, lăsând în urmă un cer plin de nuanțe roșii și portocalii. Era momentul perfect pentru a face planuri și pentru a se pregăti pentru următoarea provocare. Se simțea pregătită să lupte, să își protejeze familia și să-și redefinească destinul, chiar dacă viitorul rămânea incert.