Anotimpuri - Vara

Distrand copilul

Alina

Mi-am încheiat ziua liniștita de astăzi cu o sesiune de aranjat chestii prin camera și in dulapuri. După ce  mi-am făcut ordine in toate , am deschis larg ușile balconului și am adormit ascultând furtuna de afara.
Ziua de miercuri trecu ca prin ceata, am învățat pe de rost prezentările obiectelor ce aveau sa fie vândute sâmbătă, am pregătit un mic discurs pentru deschidere apoi pe seara , Anca se întoarse acasă și m-a putut ajuta sa-mi găsesc rochia mult dorita. Avea sa vina mâine , mai rămâneau pantofii, ce i-am rezolvat apelând la una dintre perechile de sandale cu toc ce le aveam cu mine și mergeau de minune cu rochița. Anca își arătase interesul pentru o vaza de lut , un obiect de arta foarte vechi, și îl instrui pe Emil cât și cum sa liciteze.
Săptămâna asta a fost lejera, însă de săptămâna viitoare aveam sa ma ocup de înscrierea la facultate, de rapoartele primite de la firma din Brașov și urma sa încep sa trec pe la firma familie Pop, sa învăț puțin din ce se întâmpla pe acolo.
Vineri după amiaza am intrat energica in camera mică și foarte drăguța a Antoniei pentru a o ajuta sa-și aranjeze parul și sa se machieze puțin.
- Nu pot sa cred ca bunica m-a lăsat! Cum ai convins-o?
- Am și eu metodele mele...am mințit eu.
Adevarul este ca tanti Maria își exprimase îngrijorătoarea cu privire la nepoata ei ieșită din tipare încă de când am Pregătit poalele-n brâu , luni. Conversația mi se derula in minte:
- Mi-e teama ca o sa-și piardă interesul mai târziu. Am văzut mulți copii așa...trag tare, iar in ziua examenului clachează. E prea închisă, nu iese, nu are prieteni, sta numai cu nasul in cărți...și e pacat, e atât de tânăra. Mai târziu când o sa guste din plăcerea asta a tinereții o sa-și piardă interesul pentru școala...
- Nu are colegi de clasa cu care sa mai vorbească?
- Nu-i plac cei de vârsta ei...ca sunt fițosi, ca nu știu ce vor , ca nu-i interesează școala...vorbește ca una de patruzeci de ani.
- Nici mie nu-mi plăceau cei de vârsta mea...dar înțeleg ce vreți sa Spune-ți.
- I-am zis sa meargă la părinții ei, la Pitești, ca e vara și acolo mai are câte o prietena dar nu, ea sta sa învețe...
Nu știu dacă tanti Maria avea dreptate când spunea ca Antonia și-ar putea pierde interesul pentru școala mai târziu, dar știu sigur ca avea sa regrete ca nu s-a distrat destul , mai ales când viața e atât de dulce la vârsta ei. Eu una regretam nespus ca am fost tot timpul atât înțeleapta si cuminte, in Timp ce colegii mei de liceu se distrau ca nebunii și eu stăteam cu nasul in cărți, dar nu eram atât de singura și izolata ca și Antonia.
M-am dus de dimineata la Tanti Maria , ma privii cu ochii măriți când auzi de club, însă am asigurat-o ca e un loc potrivit pentru vârsta ei, nu un club ca toatele celelalte .
- Ai zis ca nu ai mai fost in club in București , dar la tine in oraș ai fost? Am întrebat-o pe Antonia in timp ce-i pieptănat buclele blonde pentru a le așeza mai bine.
- Da, o data. In clasa a noua am avut balul bobocilor intr-un club. A fost prima și ultima data când am fost in club.
- Am înțeles...o sa-ți placa diseară. E un altfel de club.
- Altfel?
- Surpriza! După poate ajungem și la o înghețată in parcul Mogoșoaia.
- Nu am fost in parcul ăla...
- E in cealaltă parte a orașului, dar cu puțin noroc o sa vedem ceva drăguț...
- Ești așa de Misterioasa...îmi spuse entuziasmata.
- Azi ne distram și atât. Tu doar fi  liniștita, de restul
Ma ocup eu.
Își lua o fusta neagră cu talie insulta cei ajungea o palma peste genunchi si un top până la buric ,fara bretele, strâns pe sânii ei bine dezvoltați , refuza tocurile susținând ca nu știe sa meargă cu ele și își lua niște sandale joase, însă și așa era cât mine de înaltă iar machiajul discret și parul ii ascundeau perfect vârsta, parând o tipa la douăzeci de ani.
Eu mi-am pus o rochie din piele , scurta și vișinie, și o pereche de pantofi cu putina platforma. Mi-am lăsat parul pe spate și mi-am pus puțin rimel, o linie de tuș la ochi și un ruj discret.
Am mers împreuna in living pentru ai lasă pe soții Pop sa știe plecam. Am intrat prima , iar Antonia veni din spatele meu, la vederea ei , Emil sari ca ars din canapea.
- In nici un caz! Tanti Mariaaaa! Urla el cu capul spre Bucătărie.
- Doamne , Emil! Ma speri! Spuse Anca cu o mâna la inima. Care e problema?
Tanti Maria ieși din Bucătărie albă la fata de speriata după tonul de război al nesuferitului.
- Da, Emil?
- Dumneata o lași sa iasă noaptea așa din casa? Uita-te puțin.
Femeia ridica din umeri examinând-și nepoata.
- Ii sta foarte bine...ce rău in asta?
- Arată ca una de douăzeci de ani, nu de șaptesprezece. Clarifica el.
- Exagerzi, in loc sa o Complimentezi , o faci sa se simtă prost! Tu vezi de ale tale. M-am răsucit furioasa . Ma ignora complet și se uita la Antonia.
- Dacă vrei sa ieși din casa mergi și te schimbi.
Antonia se inrosii la fata și se uita disperata la bunica ei însă eu am făcut doi pași mari ajungând in fata lui Emil și privindu-l fix in ochi.
- Ți-am spus sa-ți vezi de ale tale! Anto arată foarte bine și nu se schimba ca așa vrei tu! Vezi ca sari calul!
- Eu sar calul? Îți dai seama ca duci o puștoaica intr-un club, noaptea? Și o mai și îmbraci ca pe ...
- Emil! Îl atenționat mama lui. Încetează!
- Bine domne'! Fie cum vreți voi, dar merg și eu!
Asta ma ataca mai mult decât ma așteptăm.
- Ma crezi inconstienta? Crezi ca as putea sa las sa i se întâmple ceva! In momentul asta Strici cheful tuturor.
Strânse din Dinți și își puse telefonul in buzunar.
- Merg cu voi altfel nu ieșiți din curte, ma rog! Tu faci ce vrei, Antonia nu iese fără mine si gata!
Simteam cum îmi creste tensiunea dar Antonia spuse cu o voce plansa din spatele meu:
- Bine, nu ies! Mulțumit?
- Ba ieși! Am spus eu categoric. Poftim, Emil! După tine! Am arătat usa cu degetul in timp ce prin capul meu treceau doar vorbe urate.
- Foarte bine!
O lua înainte și ieși din casa, m-am întors către Antonia ce ma privea panicata , iar bunica ei era încă albă la fata.
- Stați liniștita , tanti Maria. V-am promis ca nu e nimic nepotrivit pentru ea. Dar o sa ajungem mai târziu, dacă tot vrea sa meargă și el sa aștepte atunci.
Femeia zâmbi apoi își săruta nepoata. Am ieșit amândouă din casa și am deschis usa din spate a mașinii lui Emil, lăsând-o pe Antonia sa se așeze confortabil. I-am făcut cu ochiul apoi am urcat in fata lângă Emil.
Acesta porni radioul apoi ambala motorul nervos.
- Chiar exagerezi!
- In ce club mergi ? spuse cu GPS-ul pregătit.
I-am dat la propriu peste mâna și am pus eu numele clubului, apăsând apoi pe adresa.
- N-am auzit de clubul asta...
- Nu ma mira! Am spus ironic in timp ce el incepu sa conducă.
Am văzut-o in oglinda pe Anto, ce mai avea puțin și începea sa plângă. Îmi venea sa-l strâng de gât pur și simplu. Am dat volumul muzicii mai tare sa fiu sigura ca nu ma aude apoi i-am spus acuzator idiotului.
- Ai rănit-o foarte tare cu crizele tale inutile! Ai face bine sa-ți ceri scuze , idi...
Își întoarse privirea către mine înainte sa termin cuvântul.
Se uita apoi in oglinda pentru o secunda și ofta , de data asta mai relaxat.
- Scuze , Anto! Ii striga peste muzica. Știu ca te-am făcut sa te simți prost, dacă ajuta la ceva sa știi ca ești foarte frumoasa. Știi ca țin la tine și nu-mi place sa te știu prin locuri dubioase.
Antonia murmura ceva însă privirea ei trista incepu sa se schimbe.
Mi-am dat ochii peste cap.
- Vezi tu dubioase...
Ma Săgeata cu privirea dar nu mai spuse nimic.
Fiind vineri și trecut de șapte, șoseaua era liberă ceea ce ne permise sa ajungem in doar douăzeci de minute.
Am coborât din mașina și mergând către ușile clubului m-am uitat la ținuta lui Emil, un tricou alb, mulat și cu anchior și o pereche de blugi negrii, asortați cu o pereche de converși.
- Zici ca vi de la piața! L-am tachinat eu.
- Măsuri disperate, ce sa zic!
Am trecut de prima usa și am mers la un bodigard spunându-i:
- Doi Adulți și un minor.
- 170!
Emil își scoase portofelul privindu-ma întrebător. I-am făcut cu ochiul apoi am luat-o de Brat pe Anto, lăsându-l sa plătească. Un alt domn, mai in vârsta ne întinse trei perechi de casti , din genul celor de gaming și ne ura distracție plăcută.
- Nu cred! Spuse Antoni văzând căștile și țopăind.
Emil nu știa ce sa facă cu ele.
- Acum sti ! Am spus eu râzând și punându-mi căștile.
- De mult voiam sa văd cum e! Mulțumesc! Așa da surpriza. Rase malefic și isi puse căștile apoi domnul ne deschise usa.
- Pune-le și tu! I-am spus in timp ce intram.
Din casti suna un Remix bine cunoscut de mine și se pare ca și de Antonia ce mergea dansând printre ceilalți puști.
- Ce-i asta? Intreba Emil râzând. In interior erau lumini, fum , mulți tineri ce dansau dar nu se auzea muzica și doar zumzetul de voci.
- Un alt concept de distracție. Am spus eu zâmbind și dansând pe ritmul din casti .
- Am impresia ca sunt cel mai bătrân de aici...
- Chiar ești! Am spus râzând  .
- Ce beți? Ne întreba el văzând barul.
- Ce vrei tu! Spuse Antonia distrata de mișcarea din jurul ei.
- Un aperol.
Încuviința apoi ma lasă cu Antonia pe ringul de dans. Ma mișcam in ritmul muzicii râzând de starea de bine a Antoniei și fiind atât de mulțumită sa o văd râzând. Mi-am scos telefonul și i-am făcut câteva poze fără sa ma vadă.
Din casti se auzea acum un Remix al melodiei " Dance with the devil" iar Antonia ma atrase cu totul in starea ei făcându-ma sa dansez și sa ma distrez ca atunci când nu aveam nici o grija. Se mișca foarte bine, in timp ce eu încercam sa-mi amintesc cum se face. Însă m-am lăsat dusa de val dansând și râzând.
Melodia se schimba intr-un final cu ceva ce nu Cunoșteam și mi-am aruncat privirea către bar de unde Emil ne privea.
I-am făcut semn Antoniei ca merg sa beau ceva apoi am pornit către Emil.
- Te-ai calmat acum? E vreun pericol?
- Pot sa-ți spun ce are fiecare puști de aici in minte. Îmi spuse el arogant.
- Nu-s toți ca tine!
Am luat paharul cu aperol și am gustat Strâmbandu-ma puțin la gustul puternic de alcool.
Se apleca spre mine și ma privi in ochi.
- Și cum sunt eu?
- Chiar vrei sa-ți spun?
- Chiar vreau.
- Uite fix așa, am spus trăgând aer in piept. Crezi ca le știi pe toate, nu dai doi bani pe nici o femeie din preajma ta, ma refer la alea cu care te culci. Ești arogant și nesuferit, enervant, iar in seara asta mai aveam puțin și te strângeam de gât!
- Au! Spuse el teatral ducând mâna la inima. Fix aici ai dat!
- Dispari!
- Nu-i vina mea ca ai spus ca vi in club, puteai sa spui simplu unde mergi.
- Dar ai întrebat? Nu! Chiar credeai ca o sa pun copila intr-o situație aiurea?
- Ce știu eu ce-ți poate mintea?
M-am uitat urat la el.
- Serios! O mai întrebai și de băieți...
- Și nu-i normal? Uita-te la ea! E atât de frumoasa... cred ca roiesc in jurul ei!
- Noroc ca nu-i pasa!
- Ar trebui!
- De ce?
Se apleca către mine cu căștilor in jurul gâtului , era atât de aproape ca-i simțeam parfumul.
- Știu ce gândești! Nu sunt toți băieții cum ai fost tu!
- Dar majoritatea da! De ce sa sufere?
- Pentru ca face parte din viața, tu! Cum altfel sa înveți dacă nu faci și greșeli, și e mai bine sa le faci când ești mai crud decât când ajungi ca mine, de exemplu! Am spus eu.
Se uita peste umărul meu și maxilarul lui se încleșta. Mi-am întors privirea iar un băiat , nu mai mare decât Anto , dansa ținând-o de mâna.
Emil vru sa se ridice dar l-am împins rapid de umăr.
- Las-o! Aici suntem! Nu pătește nimic. Ma privi cu nerăbdare apoi ma Intreba deranjat.
- Ce-ți veni de ai scos-o in oraș?
- Tu ai văzut cât de izolata e? Nu face altceva inafara de a învață.
- Și? De când e asta ceva rău?
- Ce făceai tu la vârsta ei.
- Mult sex! Fierbinte și bun! Spuse zâmbind drăcește si apropiindu-si fata de a mea. Puteam sa-i simt parcului pe vârful limbii, atât era de aproape si in alte împrejurimi discuția asta ar fi dus la un sărut...dar el era Emil, doar nesuferitul de Emil!
- Bine...eu la vârsta ei făceam ce face și ea. Și? Îmi e bine acum?
- Dar era bine atunci?
- Nu! Fără prieteni, fără distracție...nu! Și îmi pare tău, serios! Plus , Maria își face griji pentru ea, e prea liniștita și nu e normal, mai alea când in corpul ei se întâmpla atâtea schimbări specifice adolescentei.
- Ba, e unu cuminte nu e bine! E nebun, iar nu e bine! Nu mai înțeleg nimic.
- Sper sa ai o fata in viața asta! Îți imaginezi? O sa faci un infarct zilnic.
- Tu chiar ma urăști.
- Nu...dar nici simpatic nu-mi ești!
Antonia venii din spatele meu , imbujorata și zâmbitoare.
- Mai stam , nu?
- Clar! Am răspuns eu zâmbind.
- Ce e asta? Intreba văzând paharul din fata lui Emil, cu ceva roz in el și o umbrela din plastic.
- Ceva fără alcool! O asigura Emil.
Bau repede din pahar apoi ma Intreba dacă mai dansez.
- Sigur! Hai, am spus dându-i un cot lui Emil.
Se ridica de pe scaun și ne urma ca și când l-am dus la tortura. Incepu sa se legene , total pe lângă muzica însă Antoniei nu paru  sa-i pese. Își scose telefonul și făcu câteva Șlefuiri eu și ea zâmbind , iar Emil arătând ca un apărător al Galaxiei.
- Merg pana la baie, anunța Antonia.
- Merg cu tine?
- Nu! E , chiar acolo. Îmi indica cu capul peretele din dreapta noastră.
- Ok!
Ma lasă sa dansez lângă Emil , am urmărito cu privirea pana intra in baie. O mâna se așeza pe talia mea si ma făcu sa ma întorc. Un puști îmi zâmbea in timp ce se mișca pe ritmul muzicii. Am vrut sa ma retrag însă pustiul ma trase spre el făcându-ma sa-mi pierd echilibrul. O alta mâna ma prinse de umeri si ma stabiliza , iar pustiul se uita speriat in spatele meu văzând probabil fata amenințătoare a lui Emil.
Își Ceru scuze din privi si se evapora.
M-am întors fiind la distanță de centimetri ce Emil ce se uita in jos la mine.
- Uite pe cine trebuie sa păzesc eu de fapt. E bine ca ai făcut pe Anto de 20 de ani si tu arați de 16! Ți-am spus ca majoritatea așa sunt...
- Ma descurcam, sa știi!
- Incredibil! Un mersi nu strica, sa știi!
Antonia apăru lângă noi si privi încordarea lui Emil întrebătoare.
- Nimic important, am spus eu zâmbind liniștitor.
Am mai petrecut ceva timp in club, am mai băut un aperol simțind cum alcoolul îmi face picioarele mai moi si încep sa zâmbesc fără motiv. Emil îmi văzu schimbare si sugera sa plecam.
Nu ma deranja, voiam sa ajungem și in parc in seara asta.
Am urcat in mașina , iar Emil puse adresa de acasă pe GPS însă i-am dat încă o data peste mâna.
- Nu mergem acasă.
- Serios?  Se întoarse către Antonia cu ochi de cățel.
- Serios! Spuse ea.
- Unde atunci?
- Mogoșoaia!
- Mogoșoaia ? Ma Intreba el uimit! E fix in partea cealaltă a orașului!
- Știu?
Ofta și porni mașina.
- Nu-i așa ca era mai bine acasă? L-am tachinat eu.
- Ai văzut ce era sa se întâmple.
- Ce era sa se întâmple? Se agita Anto.
- Nimic! Exagerează!
Își dădu ochii peste cap in timp ce accelera.
De data asta drumul nu a mai fost liniștit ci foarte vesel, in timp ce eu și Anto cântam melodiile de la radio cu voce tare.
- Corul pisicilor! Protesta Emil dar nu-l lua nimeni in seama.
Cand am ajuns , Emil opri in spatele parcului, spunând ca de acolo putem face un ocol întreg și al grădinii cu trandafiri.
Nu am obiectat însă la ieșirea din mașina mi-am scos pantofii din picioare și i-am ținut in mâna.
- Și de ce ești singura? Ma lua Antonia pe nepregatite.
- Nu am vrut sa ma mai implic in astfel de relații in ultimul an . Am spus eu conștientă ca Emil avea sa audă .
- Pai si ultima relație de ce s-a terminat?
Nu știam dacă sa-i răspund sau nu dar in final am decis sa nu o tratez ca pe un copil.
-  Sincer? Nu știu sigur...s-a terminat pur și simplu.
- L-ai iubit. Concluziona ea făcându-l-ma sa tresar.
- De unde ai dedus asta?
- Pai tonul vocii și privirea ta...spunse ea.
M-am oprit uitându-ma suspec la ea. Emil mergea in fata noastră însă știam ca asculta, speram numai sa tacă din gura.
- Dacă ai înțeles asta înseamnă ca știi cum e...ridica timid din umeri. Acum spune, am înghiontit-o zâmbind.
- Nu e nimic...spuse trista.
- Nu te place?
- Nu, din contra... doar ca...se uita temătoare spre Emil.
- E mai mare? Am întrebat in șoaptă.
- Da...20. Ai nu vreau sa...nu știu. Trei ani nu sunt mulți , nici măcar trei, imediat o sa fac 18 dar...
- Dar tu ai doar 17 și îți e teama de alții. Am concluzionat eu.
- Da...
Am oftat si chiar dacă cei din casa aveau sa ma urască pentru asta , Antonia trebuia sa aibe libertatea sa placa și sa iasă cu cine vrea. Era îndeajuns de deșteaptă încât sa nu facă prostii ca alte adolescente.
- Important e ce simți tu! Important e sa ai încredere in el și el sa țină la tine. Mai ai câteva saptamani pana la majorat, dacă de asta îți faci probleme , dar dacă el chiar tine la tine, te așteaptă.
Zâmbi și am văzut cum se mai destinde.
- Nu l-am iubit, sa știi!
- Nu? Atunci de ce așa trista?
- Pentru ca m-a trădat...s-a dus cu alta, pe motiv ca eu nu ma implicam suficient. Am ținut la el, dar nu l-am iubit.
- E o diferența?
- Daaa! Una mare!
- Si cum îți dai seama dacă doar ții la el sau îl iubești?
- Nu mi-am dat seama pana nu s-a terminat. Am răspuns eu râzând.
- Dar ai iubit, înainte de el?
- Da! Pe primul bărbat din viața mea, aveam 18 , iar el 28.
- Ohooo. Emil se întoarse brusc spre mine! Nu vorbești serios!
- Tu Asculți la noi? Îl mustra Antonia.
- Ba vorbesc foarte serios! Toți iubiții mei au fost mai mari cu ani de sile , 3,5,10,4... am început eu sa enumăr.
- Uite cumințenia pământului câți a avut!
- Ei, se mai distrează și omul...am spus eu nevinovata.
Adevărul era ca mulți între "iubitii" meu nu au însemnat mai mult de un sărut si doua ieșiri in oraș. Singurii bărbații cu care ma culcasem a fost primul meu iubit, mai mare cu 10 ani decât mine, si ultimul meu iubit ce ma înșelase după doua luni de relație.
- Aha...încă puțin și ma întreci. Spuse el râzând.
Am aruncat un pantof după el iar Antonia rase amuzata in timp ce Emil se feri. Îl ridica apoi continuând sa meargă cu el in mâna.
- Ăla e parc de distracții?
- Aha!
- Super! Se agita ea și grăbi pasul.
După cinci ture in mașinuțe cu Emil , iar eu râzând de ei de pe margine ne-am luat câte o cupa de înghețată apoi ne-am întors la mașina. De data asta Antonia moțăi pe bancheta din spate in timp ce eu cascam.
- 10 ani, ha? Ma Intreba Emil clatinand din cap.
- Serios! Toată lumea știa...numai tu nu știai?
- Toată lumea? Nici nu te-ai sfiit, ha?
- Nu m-am ascuns niciodată. Asta sunt , asta vezi! Am spus eu simplu.
- Interesant.
- PF...am spus eu obosita.
- Ți-a prins bine distracția, ha?
- Nici n-ai idee...
Am ajuns acasă in liniște , Emil o trezi pe Antonia iar aceasta se uita la mine cu un zâmbet radiant.
- Mulțumesc! M-am distrat foarte tare!
- Lasă asta sa fie un  obicei de vineri seara, Ok?
Se uita la Emil pentru aprobare.
- Doar dacă vin și eu...nu mai ratez distracția! Spuse el hotărât făcându-ma sa-mi ridic o sprânceană către el.
- Ți-a prins bine și ți-e, ha?
- Foarte! Spuse cu sinceritate.
Anto dispăru in camera ei , iar Emil se duse lift in Timp ce eu am vrut sa o iau pe scări. Ma trase de mâna vrând sa ma întoarcă către lift dar am alunecat pe gresia rece și m-am izbit cu pieptul de umărul lui. Ma prinse pe după talie și ma ajuta sa ma pun înapoi pe picioare.
- Scuze...souse privindu-ma îngrijorat. Te-ai lovit?
Am negat din cap amețită mai mult de parfumul lui decât de alcool ce încă era in sistemul meu. Ma trase in lift peivindu-ma ciudat. M-am dezlipit de el si m-am sprijinit de peretele rece al liftului încercând sa stau cât mai departe de parfumul lui atrăgător si corpul cald. Ușile se deschisera și Emil ma lasă sa ies înaintea lui.
- Noapte buna! Am spus peste umăr.
- La fel!
Era trecut de unu când am ieșit din dus. Am căzut lata, adormind goală pe muchia patului.