Anotimpuri - Vara

Disperare

Emil

- Uite! Facem așa! Îmi cumperi un Martini , iar eu îți spun cum am pus mâna pe clientul tău, Ok?
Îmi spuse Roșcata pe un ton seducător aplicându-se spre mine.
Lumina slaba din bar ii făcea pielea de le picioare sa strălucească si era o imagine de la care îți puteai lua ochii cu greu. Însă nu si pentru mine. De la Alina încoace nu ma mai apropiasem de nici o femeie. Singurul motiv pentru care m-am pus la bar lângă roșcata asta sexi e pentru ca îmi suflase un client important.
- E cam urat ști? Îmi iei clientul si tot eu sa plătesc băutura?
- Cred ca e mai mult decât generos din partea mea. In schimbul băuturii îți dau un sfat despre cum sa nu pierzi un cliente in fata unei femei. Sunt convinsă ca dacă un bărbat îți lua clientul nu te oboseai atât de mult sa intrebi cum.
- Nu sunt sexist!
- Da, sigur! Îmi răspunse dându-si ochii peste cap si râzând sec.
- De ce ai impresia ca as fi?
- Pentru ca așa sunteți voi , bărbații ăștia puternici ce duceți in spate afaceri de miliarde! Aveți impresia ca femeile sunt prea proaste pentru secolul asta! Ca nu se descurca, ca nu au puterea de a face nimic. Hai sa-ți spun eu cum sta treaba! Femeile sunt in stare sa mute munți atunci când chiar vor! Aduc pe lume copii in chinuri groaznice, ii duc pe brațe in timp ce țin casa curată si bărbații îngrijiti! Se ridica din pat când sângerează zile întregi si găsesc puterea sa se aranjeze si sa meargă la servici. Si voi? Voi dormiți liniștiti apoi va ridicați din pat , mergeți pana la birou unde nu mișcați nimic , ajungeți acasă si stați cu ochii intr-un meci de fotbal! Pentru ca sunteți prea obosiți! Dacă te interesează așa mult...nu mi-am deschis picioarele ca sa-ți iau clientul!
Părea ca o frământa rău chestia asta.
- Wow! Chiar ești pornita!
- Spun doar adevarul!
- Nu te-am întrebat cum pentru ca ești femeie. Si in niciun caz nu m-am gândit ca ți-ai oferit corpul pentru asta. Eram doar curios! Acum serios, care e ăla care te-a făcut sa gândești așa?
- Toți! Toți m-au făcut sa gândesc așa! Îmi spuse ea râzând ca si când ar fi fost evident.
- Dezamăgitor! Totuși țin sa te informez ca nu am o astfel de părere despre femei si mai ales despre cele din domeniul nostru. E greu sa ajungi unde suntem noi, eu unul, nu cred ca as fi ajuns atât de sus daca nu aveam sprijinul total al firmei tatălui meu. E si motivul pentru care am ales domeniul asta. Aveam deja un start considerabil! Admir femeile! Mai ales pe cele ce aleg meseria asta si reușesc sa stea in picioare așa cum o faci tu!
- Foarte frumos spus...impresionat! Îmi spuse cu sinceritate. Totuși, nu o sa-ți spun cum!
- Nici daca iau băutura aia? Sau s-a dus oferta?
- S-a dublat!
Imediat ce barmanul ii puse cele doua pahare cu Martini in fata m-am întors spre ea cu interes.
- Deci, draga mea Adela. Cum ai reușit?
Ridica unul din pahare si gusta din el.
- Sincer , cred ca a fost doar un moment de neatenție din partea ta, asta m-a ajutat cel mai mult. Încerca sa-ți comunice niște idei de a lui dar tu i-ai băgat-o pe aia cu "așa cere Trendul". Eu doar i-am făcut o prezentare ce se multă perfect pe imaginea din mintea lui.
- Nici nu-mi amintesc ce voia...am recunoscut eu.
- Exact ce spuneam! Un moment de neatenție. Voia o clădire clasica, una la un cost foarte redus, tu i-ai pus in fata ceva ce arată splendid ce-i drep, dar costa de trei ori mai mult. Știm amândoi ca oamenii cu bani sunt si foarte zbârciți. Vor opere de arta la prețuri de nimic.
Avea dreptate! Majoritatea oamenilor cu care lucram voiau construcții mărețe la prețuri cât mai mici, însă având in vedere criza de după pandemie toate prețurile bubuisera peste noapte. Era perfect normal ca o firma sa nu poată oferi contracte ieftine.
- Si ai preferat sa pierzi niște bani buni?
- Cine a zis ca pierd? Nu iau acum cât as vrea, dar asta nu înseamnă ca nu o sa iau mai târziu! Mai are si alte proiecte si va avea nevoie de mine.
Își freca mâinile  cu un aer diabolic făcându-ma sa zâmbesc. Probabil avea de gând sa-l sece de bani in cel mai scurt timp posibil.
Îmi place femeia asta! Era tare, era hotărâtă si o adversara pe cinste. Pe lângă faptul ca era incredibil de sexi, cu tenul ei de ciocolata si parul de un roșu electrizant, toți bărbații întorceau capul după ea.
Adela prinse privirea mea admirativa si se ridica de pe scaun.
- Ce zici? Dansezi?
- PF! Nu e un bar in care se dansează...
- Pe bune? Eu zic ca atâta vreme cât e muzica , se poate dansa!
- Asta nu e muzica! Am spus strâmbându-ma la auzul versurilor melodiei. O tipa ce cânta despre faptul ca florile lui nu aveau nici o valoare.
- Nicole Cherry e o puștoaica foarte talentata.
- Cherry?
- Aha! A scos primul ei hit la o vârsta foarte frageda. O melodie raggae de fapt! A fost in top pentru mult timp.
- Știi foarte multe despre aceasta Nicole! Mare fană, cred!
- E nepoata mea! Îmi spuse râzând.
- Atunci bănuiesc ca nu e loc de refuz si trebuie sa dansez!
- Exact!
Spre fericirea mea melodia se termina înainte ca noi sa începem sa dansam.
In timp ce Adela părea ca se distrează de minune eu simțeam cum sufletul îmi părăsește corpul. Atât de străin de tot ce era in jurul meu. Îmi mișcam picioarele de la stânga la dreapta de parca eram dirijat de un păpușar.
- Nu te pricepi deloc!
- Dansul nu e stilul meu! Am mințit eu. Adevarul era ca știam sa dansez. Perioada in care făcusem muzica a fost perioada in care învățasem si sa ma mișc fără sa arat penibil.
- Nu ma așteptăm la altceva!
Se apropie de mine apucându-ma de mâini si punându-le in jurul taliei ei. Își apropie fata de a mea si știam ca urma sa ma sărute , dar la dracu! Nu puteam!
M-am retras blând dregându-mi glasul.
- Scuze...am murmurat. Cred ca ți-am dat o impresie greșita.
- Ești cu cineva? Întreba neafectată.
- Nu. Nu sunt!
- Ești gay?
- Nu...am răspuns râzând. Nu sunt nici gay.
- Atunci trebuie sa fi îndrăgostit de cineva. Pentru ca eu sunt o femeie foarte atrăgătoare si știu asta foarte bine.
- Chiar ești!
- N-am nevoie de aprobare, mulțumesc! Tonul ei era unul de gluma si ma mulțumeam ca nu-i rănisem egoul. Deci, cine e norocoasa?
- Norocoasa?
- Hai , Emil! Nu e ca si cum nu știe nimeni cine ești! Marele Emil Pop, burlacul cuceritor al Bucureștiului! Ai pus pe jar cele mai frumoase femei, deci oricare ar fi ea , e una foarte norocoasa sau știe sa joace foarte bine!
- Bănuiesc ca a doua varianta...
- O doamne, te-a rănit!
- Nu vreau sa vorbesc despre asta! Am spus eu aspru.
- Ok! Nu suntem cei mai buni prieteni dar sincer, chiar îmi placi. Si ca bărbat si ca prieten.
- Ești o tipa foarte misto! Serios! Nu te-as fi ratat in alte împrejurimi...
- Sunt convinsă! Spuse cu falsa aroganta aruncându-si parul roșu pe spate. Voiam sa te întreb ceva...
- Ce anume?
- Cu ce te-a prins Tomescu?
- Poftim?
- Se tot lauda ca citez "l-am bătut la jocul lui"! Îmi spuse ea punând ghilimele in aer.
Simțeam cu nervii pun stăpânire pe mine , iar palmele mele se stransera in pumni.
Normal ca asta făcea! Normal ca se lauda ca practic îmi luase femeia se sub mine! Alina se lăsase sedusa de el si probabil nu avea nici o idee ca el doar o folosea ca sa ma lovească pe mine.
- Doar un joc tâmpit , nimic care chiar sa ma facă sa pierd ceva! Am mințit eu încă o data in seara asta.
Îmi pierdusem tot echilibrul de fapt . O data cu Alina totul o luase la vale, intrasem pe un drum plin de distrugere si izolare. Ceva ce nu simțisem in viața mea ma ardea din interior, de acolo de unde , încă o mai simțeam pe femeia ce ma rupsese in bucăți. Încă respira cu mine. Încă era atât de mult in sistemul meu încât ma făcea sa ma sufoc.
- Ma gândeam eu ca e numai gura de el!
Trebuia sa ies de aici înainte sa ma apuce toate crizele de nervi.
M-am scuzat ca e destul de târziu si am o întâlnire dimineața, o alta minciună. Am ieșit din bar trăgând aerul rece in piept cu sete.
Alesesem Singurătatea atâta vreme -pana la Alina - pentru ca îmi făcea bine, pentru ca mi se potrivea si pentru ca încă nu apăruse nici o femeie care sa ma facă sa vreau sa ma atașez de ea.
Pana la Alina! Pana când am descoperit dragostea si caldura ei. Pana am ajuns sa ma pierd in ochii aia de ciocolata si mi-am dat seama ca acolo îmi e toată viața, tot viitorul! As fi făcut orice pentru ea ! Orice!
Trădarea ei durea mai tare decât orice alta pierdere ce putea nemernicul de Tomescu sa mi-o cauzeze. Văzuse ca era singura mea slăbiciune! Știa ca era singurul mod in care ma putea atinge!
La dracu cu mine!
Nu știu cum telefonul ajunsese la urechea mea , nu știu când am apelat numărul ei. Însă sa-i aud vocea somnoroasa, după atât amara de vreme îmi făcu inima sa bată mai tare.
- Unde ești?! Am cerut cu disperare.
- S-a întâmplat ceva?
- Da! Unde ești? Trebuie sa vorbim!
- Emil, e trecut de 12...
- Te-am deranjat, îmi pare rău! Am spus eu plin de sarcasm.
- Nu! Hm...ești treaz? Intreba si mi-am dat seama ca asta era ceea ce o îngrijora.
- Da, Alina! Pana si spre surprinderea mea sunt treaz! Îmi spui unde ești ?
- Garsoniera lui Flaviu.
- Ce?
- Acolo stau...
Cum dracu ajunsese sa stea acolo? Era o garsoniera forte modernă ce-i drept. Flaviu plătise pe ea cât pentru un apartament cu 3 camere intr-o zona rezidențiala. O luase pentru ca era chiar peste drum de firma. Alina era practic peste drum de mine in fiecare zi! Deci, Flaviu avea grija de ea! Atât de mult încât ii lăsase proprietatea lui!
Am închis telefonul fata sa mai spun nimic apoi m-am năpustit spre mașina mea.
Trebuia sa o urăsc pe Alina! Trebuia sa o detest! Ajunsesem in schimb sa ma urăsc pe mine! Pentru ca nu o puteam scoatem pe ea din sufletul meu, pentru mizeria de om ce ajunsesem si pentru ca aveam nevoie sa o văd ca sa-mi amintesc cum sa respir.
O data ajuns in parcarea subterana a blocului m-am repezit către lift apăsând cu nerăbdare etajul 6. M-am oprit in dreptul ușii si am încercat sa ma calmez înainte de a bate.
Am bătut iar usa se deschise. Stătea acolo, înfășurată cu un halat pufos , negru, si șosete groase roze. Puteam sa-i văd colanții negrii pe sub halat. Părea incredibil de slăbită si obosita cu cearcăne mari sub ochii, de parca nu ar fi dormit nopți întregi. Parul ei era ciufulit intr-un coc in creștetul capului. Ma privea cu panica si teama. Se temea de mine! Era normal, nu? Flaviu îmi spusese ca-i lăsasem o vanataie...
La dracu cu mine!
Am tras aer in piept.
- Ce faci aici? Am întrebat aspru.
- Aici stau...
- Am înțeles asta! De ce aici? De ce in garsoniera lui Flaviu?
- Vrei sa intri? Ma Intreba facăndu-mi loc sa trec pe lângă ea.
Am respirat printre Dinți si am intrat fixând-o cu privirea. Părea ca abea sta in picioare.
- Ești bolnava?
- Puțin răcita.
- Nu ai luat nimic?
Mi-am scos haina si am aruncat-o pe unul din fotoliile din mică sufragerie.
Garsoniera lui Flaviu avea un dormitor mic, o sufragerie si mai mică , cu o Bucătărie minuscula si o baie cu dus.
Mică si înghesuită dar totuși incredibil de modernă, decorată in stil japonez.
- Te-as servi cu ceva dar am doar apa...
- Nu vreau nimic de la tine! M-am răstit eu parând-mi rău imediat.
- Atunci ce cauți aici in miez de noapte? Sării ea. Ai venit sa ma numești curva încă o data? Sau sa ma rănești încă o data ? Hai , spune ce ai de spus! Nu bate drumul de pomana...
- Oprește-te! Am urlat eu la ea .
- De ce sa ma opresc , Emil! De ce? Ai făcut altceva inafara de a lovit in mine ? Ai făcut altceva inafara de a ma jigni in tot timpul asta?
- La ce te-ai așteptat când ai ales sa faci ce ai făcut? Sa te iau in brațe? Sa spun ca o sa fie Ok? Tu ai făcut asta...
- Ce cauți aici!
- Incredibil! Am izbucnit eu apropiindu-ma la centimetrii de chipul ei. Uite asta ma înnebunește cel mai tare! Știi ca ai făcut cel mai mare cacat din câte puteai face si te comporți ca fiind o victima! Chiar nu realizezi , nu?
- Crezi ca mi-e bine?
Era departe de a fi bine! Probabil era in aceeași stare ca si a mea.
- Ți-a fost bine in noaptea aia! Ce se întâmpla dacă nu îmi trimitea poza aia? Dacă Nu aflam de rahatul ăla? Hm? Răspunde...
- Ce vrei sa-ți spun?
- Adevarul!
Ofta exasperata si se trânti in fotoliul in care îmi aruncasem haina începând sa se joace cu mâneca acesteia.
- Lasă nenorocita de haina si răspunse!
- E murdara...
- Las-o! Am luat haina din mâinile ei si am aruncat-o pe jos. Aveai de gând sa ma minți? Sa ajungi acasă , sa te bagi in pat lângă mine ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat?
- Atât de jos ma vezi, nu?
Se uita in sus la mine iar ochii ei se umplura de lacrimi. Clipi lăsându-le sa cada.
- Nu plânge!
- Ma faci curva! Si una fara nici un fel de rusine si vrei sa nu reactionez? Sunt indiferenta si faci o criza! Reactionez si făci alta criza! Ce vrei?
- Se presupune ca ma iubeai! Cum ai putut? Cum?
- Nu vreau sa vorbesc despre asta!
M-am lăsat pe vine in fata ei si i-am prins mâinile in ale mele. Ardea. Tresari la atingerea mea dar nu se retrase.
- Ai febra!
- Sunt bine...puțin răcita!
- Alina, arzi! Ai febra!
Mi-am pus o mâna pe fruntea ai  savurând micul contact cu pielea ei fina. Era mai rău decât credeam.
- Asta numești tu puțin răcita? Da halatul asta jos! Nu e aer aici! Am ordonat ridicându-ma si mergând la fereastra. Am deschis-o larg lăsând aerul sa între.
- Nu trebuie sa ai grija de mine...
- Unde sunt pastilele?
- Ce pastile? Întreba dezorientata.
- Pastilele pentru răceala, evident!
- Nu am...
- Arați de parca o sa leșini, ai febra mare , spui ca ești răcita dar nu ai pastile! Minunat! Mergem la spital!
- Nu vreau sa merg la spital!
- Încetează sa mai spui nu! Am urlat disperat la ea.
Cum putea sa stea in halul asta fără ca măcar sa ia un paracetamol, la dracu!?
- Serios, chiar sunt bine! Flaviu o sa aducă mâine pastile, abea m-a apucat răceala asta de asta nu am nimic in casa. Chiar sunt Ok.
Nu era Ok deloc. Arată rău, bolnava, avea febra mare iar eu eram atât de îngrijorat. De ce trebui sa o găsesc in starea asta? La dracu! Nu ma puteam abține in avea grija de ea.
- Revin! Am spus ieșind pe ușa.
Era o farmacie chiar la colțul blocului, speram numai  sa fie una din cele non-stop. Pe măsura ce ma apropiam cu pași rapizi de farmacie lumina din interior îmi spunea ca era deschis.
- Buna seara!
- Buna dimineata! Îmi spuse farmacista zâmbind. Cu ce va ajut?
- M...prietena mea este puțin răcita, are febra.
- Cât?
- Nu știu...
- Va dau niște antifebrile si un termometru. Dacă nu scade in următoarea ora atunci e mai bine sa mergeți la spital.
- In regula! Am aprobat cu mâinile in Șold.
- Are vreo alergie?
- Nu!
- Se poate sa fie însărcinată?
Aici m-am blocat. Se putea, nu? Nu ne protejam. Alina lua pastile si a fost un timp in care îmi doream sa nu le mai ia, sa uite de ele...asta era pe vremea in care încă visam alături de ea. Dar asta era doar ce speram eu.
- Nu cred.
- Sa ia pastila asta roșie acum si dacă scade, peste 4 ore cea albă. Si sa continue așa , Ok? Totuși, dacă mai face febra este mai bine sa vada un medic.
- Mulțumesc! Am spus grăbit.
După ce am luat pastilele m-am grăbit sa ajung înapoi in apartament.
De data asta nu am mai bătut știind ca usa era deja deschisă. Am găsit-o dormind pe fotoliu, cu haina mea in brațe.
Am țintit cu privirea o sticla mică cu apa apoi m-am dus către fotoliu.
- Hei! Am spus fără sa o ating.
Nu îmi răspunse.
- Alina? Încă o data părea ca nu ma aude iar chestia asta ma nelinistea teribil. Leșinase? Arată de parca avea sa lesine.
Mi-am pus palma rece pe obrazul ei fierbinte încercând încă o data sa o trezesc. De data asta genele ei tremurau încet si spre liniștea mea deschise ochii.
- Hai, ia asta! Am spus întinzând pastila roșie.
- Ce e asta?
- O pastila...
- Ce pastila? Intreba dându-si ochii peste cap.
- Nu-mi da atitudinea asta de profa! Deșii iubeam atitudinea ei de profesoara era un lucru ce ma făcea sa o sărut de fiecare data. Nurofen, se cheamă! Am spus citind cutia din poala mea.
- Nu vreau! Nu ai paracetamol?
- Ba da! Dar a spus sa iei asta acum...
- O iau pe cealaltă...asta nu-mi face bine.
Am oftat exasperat dar am lăsat-o sa facă ce vrea.
Lua pastila apoi se puse in aceeași poziție in fotoliu trăgând haina mea in poala ei.
- De ce faci asta?
- Ce anume!
- De ce strângi haina mea in brațe de parca îmi duci dorul? De ce arați atât de rău, de parca suferi?
- Crezi ca nu sufăr?
- Nu ai de ce sa suferi! Am spus hotărât. Ai avut o alegere de făcut si ai ales sa intri in camera aia de hotel cu el. Nu ma iubeai, Alina!
- Nu spune asta...
Vocea ei ma implora dar era adevărat. Nu ma iubea! O persoana care iubește cu adevărat nu face asta.
- Nu eu am spus asta! Ci faptele tale...
- Emil...răsucești cuțitul in rana!
- Si rana mea? Hm? Si durerea mea? Nopțile astea incredibil de lungi...
- Îmi pare...
- Nu! Nu ai voie sa spui asta! Știi de ce am venit aici?
- Îți lipseam. Șopti ea.
- Mai rău! Ma sufocam! Am întâlnit o femeie, o tipa foarte misto! O adversara pe cinste si o femeie foarte puternica pe lângă faptul ca era al dracu de sexi.
- Nu-mi spune de alte femeie!
- Taci! Trebuie sa spun asta ca sa înțelegi! A încerc tipa, a vrut sa se apropie si am respins-o! De ce? Era al dracu de sexi si îmi plăcea de ea! Dar tu ma tinei in loc! Uite, fix de aici! Am spus punând mâna in capul pieptului, acolo unde încă o simțeam.
- Ma țineai pe loc, înțelegi? Ma ții pe loc! Ar trebui sa te urasc, sa nu vreau sa te văd...sa ma întind cu toate care-mi apar in cale dar am sentimentul asta puternic ca eu as fi cel care te-ar trăda pe tine! Eu! Nu ca tu ai făcut deja asta! Si încerc sa uit noaptea aia, sa o șterg din capul meu dar nu-mi dai pace! Ești peste tot!
- Stau departe de tine , am plecat din casa...
- Nu e de ajuns!
- Ce vrei Emil?
- Vreau sa știu dacă tu chiar m-ai iubit si cum ai reușit sa poți sa ma uiți pentru o seara când eu nici măcar acum nu am reușit sa trec peste tine!
- O sa înțelegi curând...
Ma lua la mișto? Ce însemna o sa înțeleg curând?
- Vreau sa știu acum!
- Nu pot spune acum , Emil! Te rog! Înțelege...
- Ce sa înțeleg?! Am explodat eu sărind in picioare.
- Ce!? M-ai înșelat! Vreau doar sa știu cum ai putut! Nu eram atât de nebun încât sa-mi imaginez toată iubirea ta!
- Te iubesc , Emil!
Am încremenit in mijlocul sufrageriei. Cum putea sa spună asta?
Ma iubea! Aproape îmi venea sa pufnesc. Ce fel e iubire era asta?
- M-ai înșelat fără ca măcar sa-mi dai o explicație! Nu poți sa spui ca ma iubești! Atât voiam, o explicație!
- Nu am acum o explicație!
- Si când o sa ai? Sa o pun intr-o cerere si sa ți-o trimit pe mail " Alina, îmi poți da te rog o explicație? Când ai tu timp, nu te grăbi!"
- Nu fi așa , te rog!
M-am apropiat de ea si mi-am pus mâna pe fruntea ei. Temperatura ii scăzuse considerabil. Nu mai avea rost sa stau aici! Nu aveam sa scot nimic de la ea si nu rezistam  sa o mai văd in starea asta. Aveam nevoie sa beau!
Mi-am luat haina din brațele ei am pus-o pe mine. Mirosul nostru se amesteca pe materialul gros făcându-ma sa vreau sa o strâng in brațe.
- Esti bine acum, e clar ca am venit degeaba pana aici!
- Emil...ma ruga ea din priviri parând ca vrea sa spună mai multe.
Prea târziu acum! Nu mai voiam sa ascult.
- Noapte buna, Alina!
Am ieșit trântind usa si simțindu-ma mai disperat după prezenta si atingerile ei decât atunci când am hotărât sa vin sa o văd.
La dracu cu mine!