Anotimpuri - Vara

Spontan?

Emil

- Încetează sa mai faci asta! M-am răstit la ea scos din sarite.
- Ce fac? Ma Întreba nedumerită.
- Asta! Ma privești in felul asta! De parca totul e Ok. Nu e nimic Ok...
- Nu fac asta , Emil! Poate vezi lucrurile așa, pentru ca-ți dorești asta!
- Oh, te rog! Nu-mi vorbi de parca ai fi psihologul meu. Sau de parca am fi prieteni! Nu suntem prieteni!
- Nu suntem prieteni, nu suntem împreuna si totuși ai insistat sa rămâi aici cu mine. De ce? Îmi Ceru ea încrucișându-si mâinile la piept.
Își schimbase puloverul oribil de mai devreme cu o pijama din satin , albă. Bluza subțire ii scotea sânii in evidentă. Iar faptul ca ii ridica acum nu ajuta cu nimic nevoia mea de bărbat , ce , de când o cunoscusem pe ea , dispăruse pentru toate femeile. De când ne-am despărțit nu m-am apropiat in niciun mod sexual de altcineva. Imaginea cu ea uda, ieșită de la dus , si cu aburi ieșind din pielea catifelata încă îmi umblau prin minte. Aveam nevoie disperata de ea, de buzele si de pielea ei.
Fără sa gândesc ce fac m-am ridicat de pe scaun si m-am apropiat la centimetrii depărtarea de ea. Atât de aproape încât ii simteam mirosul gelului de dus.
Cu o privire sceptica își lasă mâinile pe lângă corp de parca mi-ar spune "ia-ma!". O , si as fi luat-o atât de tare!
- Am insistat pentru ca împărțim aceeași durere acum, aceeași pierdere...dar cumva mi-ai luat dreptul asta!
- Ți-am luat dreptul? Scuipa spre mine.
- Da! Ai făcut asta! Trebui sa vi la mine de cum ai aflat ca ești însărcinată! Trebuia sa știu, era dreptul meu! Dar tu ai ținut pentru tine! Si știi ce e cel mai tâmpit lucru? Îți spun eu! Faptul ca atunci când am văzut poza aia m-am gândit ca nu e al meu! Pentru ca dacă era al meu eram convins ca as fi aflat...
- Emil...
- Nici un Emil , Alina! Faci pe femeia de gheata cu mine!
- Femeie de gheata? M-am rupt in bucăți in fata ta!
- Pentru ca îți pare rău! Am țipat eu la ea. Îți pare rău ca mi-ai ascuns asta! In schimb te-am prins cu ăla in pat si nici măcar o scuza nu mi-ai dat! O scuza! "Îmi pare rău, Emil! N-am vrut asta! "
Mi-am dat seama ca țipăm când mâna ei se puse pe gura mea.
- O sa te audă Antonia!
Degetele ei erau fierbinți peste buzele mele. I-am apucat încheietura si i-am tras mâna.
- Asta era! Îți e mai teama ca aude Anto...
- Vrei acuze? Poftim! Îmi rău Emil! Îmi pare rău pentru tot!
Vocea ei tremura , iar ochii i se umpluseră de lacrimi.
- Îmi pare rău ca ai fost nevoit sa vezi mizeria aia in camera de hotel! Îmi pare rău ca suferi atât ! Ne-am rupt in bucătati pe amândoi! Eu am făcut asta! Eu! Îmi pare rău ca a trebuit sa dau copilul...
Vocea ei se stinse in timp ce lacrimile ii curgeau pe prăji.
- Mi-am cerut scuze! E bine? Te simți mai bine?
Am înghițit zgomotos.
- Răspunde! Te simți mai bine?
Adevarul e ca era mai rău! Voim sa uit totul, voiam sa o strâng in brațe si sa o sărut cu tot dorul ce-l aveam in mine, cu toată nevoia de ea! Dar nu puteam, sa știu ca altcineva ii atinsese pielea, ca altcineva o săturase era ca fierul încins pus pe piept, încă o data si încă o data si tot așa...
- Nopți întregi mi-am imaginat cum matahala aia te atinge...cum te săruta! Cum ai putut sa-l lași sa...
- Taci te rog! Taci...
Se lipii de pieptul meu Prundu-si mâinile pe umerii mei. Voia sa ma sărute si Dumnezeu știe cât de mult îmi doream asta!
Nu m-am mișcat, la naiba! Cred ca nici nu mai respiram. Se apropia încet se fata mea, ridicându-se pe vârfuri.
Buzele ei se lipira blând de ale mele. Nu forța nimic, nu insista si nu merse mai departe. Stătea pur si simplu cu buzele lipite de ale mele așteptând un gest din partea mea.
Trebuia sa ma retrag. Trebui sa o resping dar la dracu cu toate! Nici măcar asta nu puteam sa fac. Aveam atâta nevoie de ea, ca de aer.
- Emil...
Șopti peste buzele mele iar respirația ei ma făcu sa uit de tot. Am împins-o rapid lipind-o cu spatele se perete. In timp ce o îmbrățișăm strâns am început sa o sărut ca un nebun. Își deschise buzele cu un geamăt, iar limba mea o caută pe ei.
Îmi plimbam mâinile pe corpul ei , de la talie la umeri , in jos pe fundul ei perfect strângând-ul in palme , iar Alina îmi răspundea cu aceeași ardoare.
Am început sa o trag spre canapeaua din sufragerie dar ma opri împingându-ma spre scaun. De regula vorbeam însă nu si acum! Acum atracția dintre noi era sălbatică. încărcată de furie si nevoia acumulat in tot timpul asta.
Am căzut in scaunul de lemn in timp ce ii trăgeam pantalonii in jos lăsându-i sa cada pe podea.
Își strecura mâinile pe sub bluza mea de pijama si le-am ridicat pe ale mele lăsând-o sa ma dezbrace. Am scăpat rapid si de bluza ei.
Își duse mâinile hotărâtă spre pantalonii mei si ii trase puternic in jos eliberându-mi penisul. Am apucat-o de solduri trăgând-o spre mine si Despărțindu-i picioarele cu ale mele.
Se așeza in poala mea făcându-ma sa o penetreze cu putere. Incepu sa se miște rapind de sus in jos, singurul suntem din casa venind doar de la pielea Nostra ce se lovea ritmat si de la gemetele ei înfundate.
Era fierbinte si incredibil de uda, atât de mult încă puteam sa aud sunetul scos de penisul meu de fiecare fata când intra in ea.
M-am ridicat de pe scaun , încă in interiorul ei cald si am asezat-o cu fundul pe masa. Se lasă pe spate pana ce rămase întinsa pe spate. Sânii ei săreau se fiecare data când ma împingeam in ea. Isi ridica picioarele punându-le pe umerii mei si am prins-o strâns de ele ținând-o in loc.
Priveam in jos cum penisul meu intra in ea și părea ca era făcută pentru el. Era făcută pentru mine. Doar pentru mine!
M-am împins cu mai multă putere in ea , iar geamănul puternic ma făcu pe mine de data asta sa-i acopăr buzele simțind cum își înfinge dinții in degetele mele. Incepu sa tremure sub mine incordandu-si Mușchii ratelor in timp ce respirația ei devenea sacadata. Termina in spasme , tremurând pe masa de sticla iar imaginea asta era demențială. Am mărit ritmul si când am simțit ca termin am ieșit din ea. Se ridica rapid prinzând penisul meu in mâna ei si mascând-o repede peste el. Am terminat cu mâinile in parul mătăsos si buzele peste ale ei.
Am rămas așa, cu frunțile lipite respirând greu amândoi.
Nu era nevoie sa spună ceva! Nu era nevoie sa spun ceva! Nu era nevoie sa ne mișcam pentru ca tot ce voiam era sa se oprească lumea in punctul asta.
Lacrimile ii curgeau pe obraji . M-am retras panicat.
- Te doare?
Nega din cap prinzându-si buza cu dinții.
- De ce plângi?
- Iartă-ma! Iartă-ma , te rog!
Am tras aer printre Dinți. Era ușor sa uit de toate când excitarea lua controlul asupra minții mele. Însă acum, după ce eliberasem tensiunea aia...nu puteam! Si ma simțeam ca un cretin! Voiam sa uit dar nu puteam.
- Nu pot...
- Te rog...
- Nu pot , Alina! Nu pot...ce s-a întâmplat acum...a fost doar pofta trupească! Am mințit eu. Altfel nu pot...
Se ridica in picioare si își lua bluza de jos. O trase peste cap apoi se apleca spre pantaloni fără sa ma privească. După ce se îmbracă ieși din Bucătărie lăsându-ma in pielea goală.
Ce dracu se întâmplase?