Anotimpuri - Vara

Drumul din noapte

Emil

Ma simțeam ca după o noapte de băutura deșii nu pusesem strop de alcool pe buze , capul meu exploda de durere. Am deschis ochii lund telefonul de pe noptiera și uitându-ma la ceas. Doar 9, iar azi , deșii Weekend avea sa fie o zi lunga.
Am mers la baie apoi mi-am pus pe mine o pereche de pantaloni scurți și un tricou de alergat, mi-am luat tenesii și am ieșit din camera.
Era liniște deplina semn ca toată lumea dormea. Am auzit totuși un sunet din Bucătărie așa ca am mers la Tanti Maria și i-am cerut o pastila de cap.
- Nu vrei sa mănânci ceva înainte?
- Nu, sărut mâna. Niște suc de portocale ai?
- Am ! spuse lăsând o farfurie din mâna.
- Stai liniștita ca-mi iau eu. Am spus și am mers la frigider. Nu ești suparata pe mine, nu?
Ma simțeam foarte prost ca ridicasem tonul aseară.
- Nu! Spuse cu blândețe. Dar Alina e foarte cuminte și chiar am încrederea in ea. Am aprobat din cap dând un Shot cu un pahar de suc și o pastila.
- S-a distrat aseară, și noi pe lângă ea.
- E cu nasul in cărți acum.
Am ras amuzat apoi am ieșit din Bucătărie și m-am grăbit sa ies din casa pentru o tura de alergat.
In timp ce alergam imaginile de seara trecută se derulau in capul meu , deșii starea de bine a Antoniei a fost ceva-ul ce m-a binedispus, între mine și Alina era o tensiune greu de ignorat. Nu știu dacă din cauza faptului ca băuse ea doua pahare, sau din cauza muzicii sau doar a rochiei ce o purtase, dar prezenta ei seara trecută m-a făcut sa ma simt...cumva. Nu știu încă cum, dar aveam sa aflu. Ma intriga sentimentul asta nou fata de Alina.
Am auzit discuția fetelor seara trecută și chiar nu bănuiam ca Anto ar fi plăcut pe cineva. Și deșii simțisem ca Alina o încuraja cumva , mi-am păstrat calmul. Nu știu dacă un bărbat care tine la cineva așteaptă...nu a fost nevoie sa aștept nici o fata, ba m-au așteptat ele pe mine. Practic nu știu cum gândește un bărbat ce tine la o femeie...eu nu am ținut la nimeni, nu in contextul unei relații.
Telefonul meu suna făcându-ma sa ma opresc , am răspuns respirând greu.
- Da?
- Buna , Emil! Sunt Casandra, de la birou. Scuze ca te sun sâmbăta dar tatăl tău are nevoie urgentă de un dosar. Ii trebuie luni dimineata , voiam sa-l aduc acum dar nu-mi Răspunde la telefon.
Casandra era una din arhitecturale cu care tatăl meu lucra, ba chiar eu o recomandase tatei.
- Poți veni, încă se odihnește dar sunt eu acasă.
- Ok! Ajung in 20 de minute.
Am închis și am început sa alerg spre casa , de data asta mai rapid. Caldura insuportabila a verii devenea ceva plăcut aici, in pădurea ce înconjura casa printilor mei. Iubeam pur și simplu locul asta și nu ma vedeam locuind in alta parte.
Am intrat alergând in casa și m-am repezit spre baie. Am făcut un dus cât se poate de rapid apoi am aruncat pe mine ce mi-a picat in mâna coborând la parter, iar in același timp Casandra ajunse în dreptul ușii. Am deschis înainte ca ea sa apese butonul soneriei.
- Buna! Am spus in timp ce ea se strecura pe lângă mine in interior. Avea in mâna o planșă mare și un dosar.
- Buna! Doar las astea și plec. Trebuie sa se uite peste tot planul și restul știe el.
- O sa le las pe birou pentru el.
- Atunci eu te las! Mersi mult, scuze încă o data.
- Nici o problema! Am asigurat-o apoi femeia ieși. Purta o rochie de un verde oribil. Deșii avea un corp trăznet fata nu o ajuta deloc din cauza nasului mare și ascuțit. Deșii fizic nu ma interesa știam ca mintea ei era brici. Motivul pentru care am și insistat ca tata sa o angajeze deșii avem destui omeni.
Am mers către birou sa las dosarul apoi către terasa de afara unde tanti Maria aranja doua platouri cu salata de roșii.
- Or sa coboare și ai tai. Ma anunța ea. Alina cred ca încă doarme...ii dau cafeau și ma întorc cu mâncarea, Ok?
- Dacă vrei ii duc eu,  ca mi-am uitat oricum telefonul sus.
- Da nu te deranjează...i-am zâmbit apoi am urmat-o in Bucătărie însă Alina era deja acolo, punându-și cafea de filtru intr-o cana mare.
- Ai venit, voiam sa-ți trimit cafeau sus.
- Sărut mâna, acum m-am trezit, spuse ea cascand.
Își mut ochii spre mine privindu-ma peste ceașca de cafea, cu ochi somnoroși. Părea ca aruncase si ea niște haine la întâmplate, având niște pantaloni trei sferturi roșii si largi si un maieu negru. Parului ei era ridicat in-un coc dezordonat in vârful capului.
- Neața! Am spus neputând sa nu zâmbesc la aspectul ei. Mergi la sapa, nu aveam dealuri pe aici , dar am auzit ca pământul de pădure e bogat in nutrienți si chestii... am spus eu amintindu-mi ca seara trecută îmi spusese ca arat de parca as merge la piața.
Își lasă capul intr-o parte privindu-ma ca pe un cerșetor.
- Te-ai uitat in oglinda?
- Măcar am făcut dus.
Tanti Maria se amuza pe seama noastră apoi ieși din Bucătărie lăsându-ne singuri.
- Anca e afara? Ma Intreba Alina sprijinita de blatul bucătăriei.
- Imediat o sa coboare si ei.
- Pleci undeva astăzi?
- De ce ? Am cerut cu interes.
- Am o problema cu rochia si trebuie sa merg la un croitor, urgent.
- Am de făcut un drum, dar mai târziu. Te duc după masa.
- Nu, nu! E Ok. Spuse scuturand din cap. Ma descurc eu cumva.
- Ai cu ce sa mergi diseară ? M-am oferit eu.
- Da, vine Dan pe la 6.
- Nu e prea devreme? Eu la 8 trebuie sa fiu acolo.
- Mai sunt chestii de pus la punct, ridica ea din umeri. Se dezlipi de blat si porni spre mine . Hai sa mâncam.
Am lăsat-o pe ea înainte apoi am mers împreuna pe terasa, unde mama si tata își beau deja cafeaua.
- Neața! Am spus in cor cu Alina iar ei ne salutara la rândul lor.
- Cum a fost aseară? O Intreba mama pe Alina , iar aceasta incepu sa povestească și sa-i arate mamei poze. Eu l-am informat pe tata cu privire la dosarul adus de Casandra.
- Te-ai uitat peste el?
- Nu, ce este?
- Un cartier de vile in sectorul 2. Am luptat ceva pentru el, e un proiect foarte frumos.
- Sectorul 2? Dar e cel mai rău văzut loc...am spus strâmbând-ma . Și pe buna dreptate era un fel de mahala  a orașului, plin de hoti și Drogați.
- Asta o sa fie foarte izolat, doar proprietarii pot avea acces, cu multă paza și restul. In fine. O sa trebuiască  sa construiești o macheta cu echipa ta , de luni. Deci te poți uita puțin prin el.
- Și Autorizațiile?
- Vor veni luni.
- Ok. O sa ma uit.
- Alina. Spuse tatăl meu atragând atenția fetei ce acum ii arată pozele de seara trecută mamei. Luni merg și eu cu tine la facultate, apoi ma gândeam, dacă vrei sa mergi la firma. Poți ajuta și tu la o macheta cu echipa lui Emil, mai înveți și ceva. Ce zici?
- Sigur! Abea aștept. Spuse ea zâmbind.
Am tăcut momentan , însă dupa ce mama și Alina au plecat sa rezolve rochia, m-am întors ofticat către tata.
- Acum trebuie sa o țin după mine?
- Fi serios! Nu e un copil. Plus ca are nevoie sa învețe, iar tu momentan ești singurul potrivit sa o ajute.
- Ok. Am spus din din cap energic. O ajut acasă...nu o vreau la birou , tata. O sa ma scoată din sărite...
- Hai nu te mai plânge atât...aseară te țineai tu după ea. Proiectul asta si după dacă nu o vrei cu tine o pun pe un altul.
- Data viitoare întreabă înainte , te rog.
Ridica cu nepăsare din umeri iar eu am plecat lăsându-l singur la masa.
Nu spuneam ca nu o voi ajuta. O ajutam cu ce puteam și cum ma pricepeam eu mai bine, dar nu la munca. La birou eram alt om, iar ea îl știa doar pe Emil de acasă.
M-am schimbat la mine in camera după care am plecat către firma pentru a rezolva niște situații de care aveam nevoie luni dimineata apoi am luat prânzul cu Flaviu și încă doi tovarăși, am aflat ca între timp Magda se cuplase cu Rareș și ca diseară toată Gașca avea sa fie in club. Am fost și eu chemat însă din cauza evenimentului era foarte puțin probabil sa ajung și acolo. Întors acasă am petrecut restul zilei  la mine in camera , iar mai târziu , când am coborât la patru ace gata de eveniment Alina dispăruse de mult iar mama era îngropată in dosare in timp ce tata se uita la un meci.
- Arați superb! Ma complimenta mama.
- Doar e al meu! Se falii tata.
- Vai ca ma faceți sa stau acasă , așa de dragul vostru. Am spus apoi am sărutat-o pe mama de noapte buna .
- Singur in seara asta? Ma întreabă mama când ma îndreptam spre ieșire.
- Da! De ce?
- Ma întrebam dacă ne vedem mâine dimineata la masa.
- Probabil ca nu! Am spus făcând cu ochiul.
Nu ma gândisem sa iau pe cineva in seara asta cu mine, nu-mi stătuse capul la femei săptămâna asta , însă nu era timp pierdut.
Nu aduceam femeile cu care ma culcam acasă. Pe la optsprezece  ani am avut o discuție serioasă cu tata despre respectul fata de casa și de adusul unei femei diferite de trei ori pe săptămâna. Avea dreptate, așa ca atunci când aveam chef de tăvăleală dormeam la un hotel.
Ajuns in mașina am pornit motorul și am plecat cu geamurile deschise și muzica la maxim. Ajuns cu zece minute mai târziu in fata hotelului m-am grăbit către intrare, unde un valet verifica invitații pe o lista.
Am ajuns in cele din urma in sala unde avea sa înceapă evenimentul , o doamana intr-o rochie lunga și delicata ma așeza la o masa rotundă, alături de o femeie mai in vârsta. In fata mea era scena, nimic ce sa-ți blocheze vedeta. O cortina roșie in spate și un pupitru in stânga , iar in dreapta un ecran mare.
Șampania incepu sa curgă și vocile sa se audă tot mai strident peste muzica lenta.
Am aruncat o privire in jur, câteva vedete de la anumite televiziuni, parlamentari cu șotiile lor, medici bine cunoscuți și câțiva oameni despre care nu știam nimic și nici nu-i mai văzusem pana acum. Unde te uitai vedeai doar haine exagerat de scumpe
Si bijuterii ce probabil puteau fi schimbate pe vile modeste.
Muzica se oprise iar mică scena ajunse ținta unui reflector a cărui lumina venea de undeva de la usa din spate. Din spatele ecranului ieși Dan, cu un zâmbet de milioane la Brat cu...îmi era greu sa-i spun numele Oana și in mintea mea.
Am rămas încremenit urmărind cu ochii ființa de la brațul lui Dan.
Purta o rochie lunga, crăpată pe picior pana aproape de zonele intime, ce lasă la vedere un picior superb, rochia continua un nuanțele ei de argintiu pana la buric , apoi se despărțea in doua, acoperind sânii perfecți și se închidea in spatele gâtului lăsând tot spatele la vedere. Parul ei era lăsat in valuri pe spate , iar un urechi avea niște cercei lungi, de aceeași culoare ca și rochia. Puteam sa văd ca era machiata însă atât de puțin ca abea se observa. Zâmbi radiant in timp ce bărbații din jurul meu erau la fel de vrăjiți ca și mine.
Arată de milioane, genul de femeia la care doar poți visa însă nu o poți atinge, putea cu ușurintă sa fie pe un covor roșu acum.
Alina era perfecta, de la degetele picioarele pana in vârful capului.
Am reușit sa rămân pe scaun însă îmi era atât de greu sa nu ma gândesc la cât de mare era schimbare ei , de la cocul de dimineata și ochii somnoroși la zeitatea din fata mea.
Se așeza lângă ecranul de pe scena , cu piciorul gol in fata și privi de sus Mulțimea in călduri. Ochii ei ii prinsera pe ai mei și ma privi pentru o secunda lunga.
Dan incepu sa vorbească însă nu-l auzeam după care Alina lua cuvântul zâmbind radiant din locul ei. Avea in mâna o telecomanda mică , iar in timp ce vorbea poze ale copiilor bolnavi apăreau pe ecran.
- Clinica " Împreuna împotriva leucemiei" , a fost construită exclusiv din donații. Acum însă , are nevoie de aparatura noua, in special pe secția de cercetare. Îl ultimii doi ani, 700 de copii din țara au fost ajutați sa traca peste boala in aceasta clinica. Ne propunem ca in seara acesta sa strângem suma necesară inclouirii echipamentului medical și redeschiderii secției se cercetare. Toți banii strânși in aceasta seara  din donații vor fi investiți  in clinica.
- Așadar, continua Dan. Deschidem licitația cu un Tablou de Ioan Roșca...
Incepu apoi sa dea niște detalii plictisitoare despre tehnica folosită de pictor și valorea tabloului pe piața europeană , apoi banii au început sa curgă. Doamna de lângă mine licita cu mult peste valoarea acestuia însă nu-l lua ea, mai încerca cu o casa de vacanța iar la aceasta avu noroc. Când vaza dorita de mama ajunse la rând, am observat cu stupoare ca era foarte dorita. Deșii prețul ei pleca de la 20 de mii, iar eu cu instrucțiuni clare și cu avertizări de la mama sa nu ma întorc acasă fără vaza , am ajuns sa plătesc 55 de mii de euro pe o vaza de lut. Însă aproape ca nu-mi pasa...ochii mei nu se mișcau de pe silueta impecabila a Alinei. Iar când in sfârșit  lupta oamenilor cu bani lu sfârșit, Alina cobora de pe scena in aplauzele sălii, și mergea acum spre masa mea , strălucind la propriu. Muzica incepu sa curgă , de data asta mai ritmata iar eu uitasem sa mai clipesc.
M-am ridicat in picioare cu un ochi la ea și unul la bărbații din sala ce ii zâmbeau înfometați când trecea pe lângă ei.
- Ești atât de arogant...
- Ce vrei sa spui? Am întrebat-o eu in timp ce ii întindeam un pahar se Șampanie.
- Puteai sa o iei lejer la jumate din preț, știi nu?
- Sa risc sa o ia altcineva și după sa îndur apostrofarea Ancăi? Mai bine arogant!
- Aici ai și tu putina dreptate! Îmi spuse zâmbind și lund o gura din Șampanie.
- Oare de ce dau oamenii o căruță de bani pe chestia asta? Ma întreba in șoaptă.
- Nu beau Șampanie de fel, așa ca nu știu ce aa răspund. Dar mi s-a părut mie sau mi-ai dat dreptate.
- Nu ți-o lua in cap acum...
îmi arunca un zâmbet radiant ce practic îmi zapaci mințile si îmi era atât de greu sa îmi strecor o mâna pe după talia ei. Sa-mi las degetele sa se plimbe pe pielea frumoasa a spatelui ei si sa ma aplec spre ea pana ce-i ating buzele cărnoase cu ale. Continuam sa visez la tot ce i-as face când de întoarse grațioasă apoi pleca către Dan ce vorbea acum cu niște tipi de la o televiziune. Am conținut sa o urmăresc cu vederea pana ce o colega de a mamei de la tribunal apăru in fata mea.
- Ma așteptăm sa o văd pe Anca.
- A avut ceva important in seara asta. Am mințit eu cu un ton elegant.
- O sa se bucure pentru vaza. Am vrut-o și eu dar ai dus prețul prea sus.
- Doar este pentru mama, nu?
- Tare norocoasa e mama ta.
- Eu sunt. Am răspuns de data asta cu sinceritate.
Femeia pleca apoi , iar eu am început sa o caut cu privirea pe Alina , ce părea ca intrase in pământ. L-am găsit însă pe Dan, ce discuta cu alți oameni importanți.
M-am apropiat de el iar acesta ma saluta de cum ma văzut.
- Ma bucur sa te revăd. Cum mai ești?
- Bine, mulțumesc. Am înțeles ca o sa livrați voi vaza in câteva zile.
- Da da, Alina o sa îți explice mai exact.
- Apropo, unde a dispărut? Am cerut încercând sa-mi ascund frustrarea.
- A spus ca pleacă. O duceam eu dar nu pot pleca de aici pana la sfârșit. Ai nevoie de ea?
- Nu, doar întrebam. Oricum o sa plec și eu imediat.
Am rămas relaxat la exterior , însă in interior eram extrem de încordat. "Cu ce pleacă ea de aici ? " ma întrebam in sinea mea.
L-am salutat pe Dan apoi m-am grăbit sa ies mai repede. Ajuns in fata hotelului am ocolit un grup de bărbați galagiosi ce fumau in jurul unei scrumiere înalte și am mers către stația goală de taxiuri . Era acolo, o ținuta de bărbat lângă ea , destul de aproape. Apropiindu-ma cu pași hotărați am auzit ce-i spunea.
- Am un apartament la ultimul etaj, te poți întinde puțin, pari foarte obosita.
- Nu înșirați , va rog! Sunt foarte bine.
Părea extrem de stresată și panicata , făcu un pas in spate iar bărbatul insista apropiindu-se și punând o mâna pe brațul ei gol.
Din doi pași mi-am trântit  cu putere mâna pe umărul lui și am spus aspru:
- Domnișoara a spus nu!
- Și poate o fac sa se răzgândească! Spuse el printre Dinți întorcându-se spre mine cu un miros puternic de alcool și tutun.
- Păstrează distanța!
Alina se repezi speriata și își puse o mâna pe pieptul meu împungându-ma înapoi.
- E Ok, calmează-te! Șopti aproape de urechea mea. Am apucat-o de mâna de pe pieptul meu și am forțat-o sa se mute in spatele meu.
- Tu nu știi cu cine stai de vorba! Ma amenință bărbatul din fata mea. Am cheltuit o grămada de bani pe clinica voastră in seara asta!
- Sunt convinsă! Va asigur ca banii vor fi investiți strict in sănătatea copiilor. Spuse Alina pe un ton mult mai elegant decât merita jegul. Ma atrase blând de Brat apoi Adaugă: Noi plecam acum, o seara plăcută!
Am oftat nervos întorcându-ma încet spre ea când jegul deschise gura încă o data
- Papusa, eu...
Nu termina ce voia sa spună pentru ca pumnul meu pleca deja , lovindu-l cu putere in fata. Se clatină și se dadu un pas in spate. Alina scoase un țipat de spaima dar am strâns-o de mâna in timp ce vocile din spatele meu se opriră brusc. M-am întors spumegand și i-am ordonat pe un ton aspru.
- La mașina, acum.
Nu se mișca , privindu-ma ca pe un nebun așa ca am luat-o de mâna și am început sa o trag după mine spre mașina.
- I-ai spart buza! Ma acuza ea.
- Merita sa-i sparg capul! Acum mișca! Nu mai spuse nimic, probabil alarmat de modul in care îmi tremurau mâinile.
I-am deschis usa și am așteptat sa se urce in mașina , apoi mi-am scos sacoul și Papionul enervant ce simteam ca ma strânge de gât și le-am aruncat pe bancheta din spate.
Am pornit motorul și am început ca conduc ca un nebun. Nu știu când ajunsesem pe strada din pădure dar atunci Alina deschise gura iar cuvintele ei si tonul de profesoara ma făcură sa-mi vărs  nervii pe ea.
- Poți sa încetinești o data!?
- Poți sa-ți gura aia , măcar o data!?
- Nu înțeleg de ce reacționezi așa! Ma descurcam oricum!
- Te descurcai pe dracu! Ăla pusese mâna pe tine.
- A pus mâna pe brațul meu , Emil! Nu mi-a furat inocenta cu asta. Și oricum, chiar trebuia sa dai pumnul ăla?
- Acum ce faci? Am strigat eu la ea. Încerci sa-i iei apărarea , sau tu doar te jucai cu el? Ți-a plăcut? Zi , ca te duc înapoi , nu-i problema.
- Ești un idiot! Oprește!
- Nu opresc deloc! Am spus călcând accelerația.
- Oprește dracu nenorocita asta de mașina! De data asta tipa atât de tare încât mi se înfunda urechea. Am trântind piciorul pe frâna facănd-o sa se sprijine cu mâna de bordul mașina. Își scose cu mâini tremurânde centru și ieși din mașina trântind ușa.
- Urca înapoi! Am strigat pe geam la ea.
- Du-te dracu!
M-am răsucim apucând sacul de pe bancheta apoi am coborât din mașina mergând către ea. Mergea cu pasi hotărați in direcția casei și cu mâinile inceucisate peste sânii acoperiți doar se materialul subțire al rochiei. Am oftat obosit ajungând-o din urma.
Ma simții lângă ea însă nu se oprii si întinse pasul. Mi-am pus mâna pe umărul ei facănd-o sa se oprească.
- Lasă-ma , te rog! Ma duc pe jos!
Nu trebui sa ma uit la fata ei pentru ca știam din tonul vocii ca plânge.
- Tu plângi de nervi sau pentru ca are ăla buza Sparta? O sa-si revină, e un nimic. Aveam tonul meu obișnuit de tachinare acum, deșii încă nervos nu o puteam lasă in pădure noaptea.
- Plâng pentru ca ești tu prost!
Am pus sacoul in jurul umerilor ei dar încerca sa-l refuze.
- Lasă-l! Mai ai puțin și te invinetesti de frig.
Îl lasă.
- Acum spune, de ce plângi? Scuze pentru chestia cu dusul înapoi...n-am vrut sa sune chiar așa aiurea! Am spus eu deșii nervii mei erau încă sus.
- Plâng pentru ca ma sperii! Conduci ca un dezaxat. Ai trecut pe roșu, de doua ori! Nu înțeleg nervii ăștia ai tai! Care-i problema? Nu te-ai dat la femei pana acum...?
Tremura și acum înțelegeam cu adevărat lacrimile ei. Încă trăia cu frica accidentului ce-i omorâse părinții, iar prostul de mine a uitat fiind prea nervos.
- Îmi pare rău...am spus și de data asta nervii mei aproape ca dispăruseră de tot. Așa îmi ies din pepeni uneori. Chiar nu am vrut sa te sperii. Sunt fel și fel de handicapați in orașul asta...
- Și crezi ca eu nu știu? Ar fi dat înapoi. Taxiul avea sa ajung in doua minute.
- Dar eu l-am auzit! Și oricât ar fi, sunt bărbat și am văzut multe...nu ar fi dat înapoi.
Eram mai mult decât convins de asta.
- Hai, te rog. Hai in mașina și promit ca sunt cuminte. Primit! Când am promis eu ceva?
Ma privii ca un copil supărat dar nu refuza. Se șterse la ochi cu mâinile tremurânde făcându-ma sa vreau sa-mi dau singur palme apoi porni cu pași lenți spre mașina. In vântul ușor din pădure rochia ei ii dezgolea in totalitate piciorul, si nu puteam sa ignor felul in care ii strălucea pielea in lumina farurilor. Era cu adevărat atât de frumoasa , chiar si așa plânsa si speriata. Îmi doream sa o iau in brațe , sa o liniștesc dar ar fi fost prea mult si prea prostesc din partea mea.
Se urca in mașina urmată de mine, iar de data asta rochia asta enervată aproape ca-i lasă fundul sa se vada. Am apucat materialul subțire cu doua degete si l-am Trans in sus acoperindu-i piciorul.
- Bărbat sunt si eu...
Se uita uimita la mine apoi își întoarse privirea pe geam si nu mai spuse nimic .