Anotimpuri - Vara

Ibiza

Emil

- Alo? Ma auzi? M-am uitat la ecranul telefonului. Se întrerupse.
După seara la cabana și mica mea criza de gelozie pe modul in care Rareș o atingea și săruta pe Alina luasem decizia de a pune o distanță între mine și Alina. Desigur, nu puteam face asta la birou, mai era și ziua Antoniei ce tot eu ii propusesem , înainte de a lua decizia asta, sa ma ajute sa o organizez. Însă o data ce ne întorceam acasă , avea sa fie încă mult mai simplu.
Mi-am petrecut după amiezele prin oraș, ajungând destul de târziu acasă și având grija sa plec înainte ca ea sa iasă din camera ei. Doar sa nu o văd.
Urmând sa fiu plecat in Weekend , și hotărât sa ma gândesc doar la distracția Antoniei , in seara asta ma oprisem la o petrece , la Rober acasă.
Robert avea o slăbiciune pentru petrecerile la piscina, cu spuma și fete multe, muzica și băutura și de ce nu niște iarba. Miros ce îmi invada acum nasul, iar pentru o secunda am avut senzația ca o sa vars. Nu suportam mirosul de iarba. Blonda ce ma striga mai devreme , ma trăgea acum de mâna făcându-ma sa o urmez lângă masa mare. Îmi oferi apoi un pahar de Șampanie , am întins mâna după acesta însă îl retrase și vărsa puțin din el pe gâtul ei.
- Cred ca e mai buna de aici.
- Sa fie? Mi-am apropiat gura de gâtul ei privind-o in ochi.
- Doamne ce ochi ai...atât de albaștri ca îți ia aerul...
Tacu in momentul in care mi-am pus buzele pe gâtul ei. Ochii mei erau principalul motiv pentru care femeile erau atât de interesate de mine.
Ne-am sărutat și am băut, pana ce am intrat in una dintre camerele casei. Își desfăcu  sutienul  apoi chilotii și rămase goală.
Am apucat-o de solduri și am împins-o cu spatele lipit de perete , scăpând de pantalonii de pe mine. Mi-am pus cu rapiditate un prezervativ apoi am intrat in ea cu putere făcând-o sa tipe.
M-am mișcat așa pentru scurt timp, apoi pentru o secunda am privit-o in ochii verzi si înfometați , iar imaginea din ochii mei se schimba in una cu totul si cu totul deplasata.
Ochii Alinei erau acum in fata mea, buzele aline formau un o perfect in timp ce gemea in brațele mele, parul blond dispăru, înlocuit de cel negru, des si sclipitor al Alinei.
Am încercat sa clipesc sa alung asta din capul meu însă nu am reușit.
Blonda se opri din a geme si ma privea acum cu dezaprobare...pentru prima data in viața mea corpul meu paru sa nu mai asculte de mine, astfel penisul erect acum câteva secunde paru ca se bagă la culcare.
I-am eliberat soldurile fetei si m-am depărtat de ea.
- Ești Ok? Am făcut eu ceva...?
- N-nu...nu cred! M-am bâlbâit stresat si uimit si eu de reacția mea.
Se apleca si își ridica chilotii de pe podea apoi ii trase pe ea fără ca măcar sa se mai uite la mine.
Habar nu avea cum sa reactionez sau ce ar trebui sa spun intr-o situație de genul asta..."e vina mea? Am văzut-o pe alta in locul tău?" Ce spui când ți se întâmpla ceva atât de jenant?
M-am întors cu spatele la ea si mi-am adunat pantalonii de pe jos înjurând in gândul meu momentul in  care am intrat in camera asta.
- Nu ai mai pățit asta pana acum, nu? Ma Întreba blonda făcându-l-ma sa ma întorc spre ea.
- Nu, probabil oboseala...stresul? Am încercat eu sa ma scuz.
- Sau doar orice femeie ai văzut in ochii mei...
Îmi arunca asta privindu-ma cu un zâmbet sarcastic. Ca si când mi-ar spune "te-am prins".
- Pot sa-ți dau un sfat? Intreba legându-l-si sutienul la spate.
Am ridicat din umeri fără sa răspund. Nu voiam nici un sfat dar cumva ma simțeam prost sa nu o las măcar sa vorbească.
- Cred ca ar trebui sa te grabesti sa ajungi la oricine ar fi acea femeie si sa nu-ți mai pierzi vremea pe aici, iar dacă i-ai greșit cu ceva...sunt sigura ca o sa te ierte. Trebuie sa fie ceva foarte serios între voi ca sa ți se întâmple asta! Pentru mine e clar ca tu iubești pe cineva.
Se întoarse pe călcâie si ieși  din camera lăsându-ma cu gura căscată.
Ma gândisem constant la Alina in zilele astea. O vedeam foarte puțin, aproape deloc, iar dacă vorbisem cu ea a fost doar despre petrecerea Antoniei si plecarea in Ibiza. Nimic mai mult. Deșii îmi doream sa stau in preajma ei, așa cum făcusem de când a venit aici , am reușit sa stau departe.
Clar, nu simteam ca locul meu ar fi fost aici in seara asta, mi-ar fi plăcut sa fie lângă ea...însă sa o iubesc? E posibil? Așa se simte iubirea? Sa ai nevoie sa stai lângă cineva pur si simplu, sa simți nevoia sa vezi o persoana si sa o auzi?
Am ieșit din camera trântind ușa si m-am repezit afara hotărât sa ajung cât mai repede la Alina. Aveam nevoie sa o văd si poate aveam sa aflu si ce însemna  rahatul ce tocmai se întâmplase.
- Eu plec! I-am spus lui Robert trecând pe lângă el și apucând meu  tricoul de pe un șezlong.
- Ai băut...ma atenționat el.
- Ma descurc!
Nu ma simteam beat, ma simteam rău. Foarte rău! O ocolisem toate zilele astea doar pentru momentul ăla de gelozie inexplicabila, ca sa ma sune in seara asta...sa vorbească cu pauzele alea mari, ca și când se gândea ce sa spună. Ce voia sa spună? Nu înțelesesem de ce sunase de fapt. Aveam nevoie sa o văd! Trebuia sa o văd!
Am ajuns acasă in mai puțin de un sfert de ora. Ambalam motorul mașinii cu nerăbdare in timp ce porțiile se deschideau lent.
- Cât de bolnav ești , Emil? Îmi spuneam singur doua minute mai târziu in fata ușii Alinei.
Era trecut de doua dimineața, dormea cu siguranța.
Am deschis ușa  încet și mi-am aruncat privirea către patul ei mare cu baldachin. Acolo era . Dormea cu pilota in brațe, ghemuită pe muchia patului imens.
M-am apropiat încet de ea. Parul ii acoperea fata frumoasa așa ca l-am îndepărtat încet sa o pot vedea. Era bine. Dormea liniștita.
Am stat acolo, lângă patul ei privind-o , in timp ce mintea mea încerca sa înțeleagă care era de fapt problema mea, însă fără rezultat. Nu înțelegeam nimic.
Oftând am ieșit de acolo , mi-am făcut un dus  și am adormit doar cu imaginea Alinei in minte.
***
Dimineața ma găsise intr-o stare mult mai buna. Eram atât de entuziasmat in a vedea reacția Antoniei când avea sa afle unde mergem încât nu știam cum sa fac sa treacă timpul mai repede.
Ma trezisem la 8 mergând somnoros către dus, apoi ieșind cu un prospo in jurul taliei jn timp ce ma uitam după niște pantaloni usa camerei se deschise și mama intra cu o falca-n cer si una-n pământ.
- Te-ai gândit sa mai treci și pe acasă? Ma certa ea suparata.
Am mers și am sarutat-o pe frunte.
- Pe unde ai umblat?
- Am fost și eu pe afara...hai ca am fost cuminte. Am venit acasă dar am venit târziu.
- Nu te-am văzut de câteva zile , dragule! Se planse ea. Avea dreptate, plecam cu mult înaintea ei.. Sper ca luni seara sa te găsesc la cina! Distracție plăcută, ai grija de Anto!
- Am , am! Ieși din camera apoi m-am întors la îmbrăcat după care mi-am aruncat rapid niște haine intr-o valiza mica și am luat-o cu mine la mașina, ieșind din camera in același timp cu Alina.
- Neața! Am spus uitându-ma la cele doua valize ce le trăgea după ea. Le pui la mine?
- Neața! Nu știam ca ai venit. Îmi spuse uitându-se la rândul ei la valiza mea.
- Am ajuns spre dimineata. Deci mergi la birou? S-a intrerupt aseară si nu știam sigur ce o sa faci.
- Merg. Cred ca nu aveam semnal. Spuse ridicand din umeri. Dacă d-aia ai venit ,puteam sa merg cu Vladimir.
Îmi spuse cu un ton absolut normal. Nu era ca si cum îmi dădea peste nas.
- Nu, nu. Nu aveam nimic pregătit. Am spus arătând spre valiza. Mergem?
- Dupa tine!
Am coborât amândoi apoi am pus valizele in portbagaj .
- Îmi iau o cafea, vrei și tu? Spuse arătând spre usa casei.
- Da, te rog.
Dispăru apoi se întoarse cu doua pahare de unica folosință cu capăt și se urca in mașina întinzându-mi unul.
- Sper ca asta e ăla fără zahăr.
- Ai mai fost in Ibiza? Am întrebat-o in timp ce porneam motorul.
- In Ibiza , nu...defapt singurele vacante la plaja au fost in România , și una in Maldive, cu colegii de liceu. Mama era omul muntelui, la fel și tata.
- Si tu? Am cerut privindu-i rochia lunga, verde, subțire si plictisitoare, însă arătând atât de bine pe ea.
- Mie îmi plac ambele. Mai mult muntele ce-i drept.
Am condus apoi in liniște. Se uita pe geam , pe telefon , ecranul mic din mașina, oriunde altundeva mai puțin la mine. Era supărata pe mine?
Nu ma comportasem urat cu ea, pana și tachinarile mele au fost foarte rare in zilele astea. Nu avea de ce sa fie suparata pe mine.
- Ma gândeam...am început eu.
Adevarul e ca nu ma gândeam la nimic. Pur și simplu am deschis gura ne mai suportând  neatenția ei.
- Te gândeai...? Ma împinse ea sa continui.
- O sa ajungem târziu in seara asta. Probabil nu o sa avem chef de nimic. O sa rămânem doar cu ziua de sâmbătă. Ce ar fi sa ne întoarcem luni?
- Și munca?
- Pai avem și noi dreptul la concediu, nu?
- Eu da...tu? Rase cu amărăciune. Și ce vor spune ceilalți?
- Pai dacă nu vor sa mai stea o seara , au bilete oricum. Ii duc la aeroport. Am spus ridicand din umeri. Ce zici?
- Ne gândim mâine, bine? Nu suna rău...dar voiam sa termin niște schite pana joi.
- Pana joi? Ce e joi?
- Nimic, doar ca vineri vreau sa merg acasă.
- Sunt probleme la Brașov? Am întrebat fiind sigur ca tata menționase ca totul merge struna.
- Nu, nu! Vreau doar sa o văd pe mamaie Tanta.
- Mamaie?
Nu avea bunici, nu avea pe nimeni, doar un unchi și doi veri ce locuiau in Germania.
- Nu cred ca îți mai amintești de ea. E vecina noastră, sta chiar lângă noi.
Tanta. suna cunoscut...apoi mi-am amintit. Era o femeie ce in copilărie, atunci când ai mei ma târau după ei la Brașov, venea tot timpul la Alina cu niște gogoși imense și extrem de bune.
- Îmi amintesc acum...gogoșile.
- Da, cea cu gogoși. Îmi spuse râzând.
- Am înțeles atunci. Gândește-te și îmi supui mâine.
Am ajuns in cele din urma la firma încercând sa termin cât mai repede ce aveam de făcut.
La ora 12 eram deja in mașina , conducând spre casa Prietenei Antoniei, cu Alina lângă mine și Lavinia pe bancheta din spate.
Tot drumul fetele vorbira despre haine și ce urmau sa poarte iar eu mi-am concentrat atenția pe condus.
Prietena Antoniei avea in jur de 19 ani, iar ceva in modul in care ma privea de pe bancheta din spate îmi spunea ca inocenta ei dispăruse cu mult timp in urma.
Se uita cu ura la Alina ce stătea in dreapta in Timp ce ma certa sa dau volumul muzicii mai încet, sa le poata auzi pe fetele din spate.
Când Antonia urca in mașina toată atmosfera se schimba.
Puștoaica avea un zâmbet pana la urechi crezând ca aveam sa ieșim intr-un parc. Ochii ei se marira când am ieșit din ultimul sens giratoriu, iar aeroportul apăru in fata noastră.
- Ce facem aici?
- Pai nu-ți plac ție avioanele! Ia uita-te la ăla! Am spus arătând cu degetul spre unul ce tocmai decola.
Flaviu, Antonio și celelalte fete ne așteptau in fata aeroportului.
- Avem fix o ora sa va lăsați bagajele!
- E destul. Am spus in timp ce intram. Alina ii dadu pașaportul Antoniei, asigurându-se ca fata nu vede destinația de pe bilet.
Antonia parca era in alta lumea. Ne privea cu uimire și curiozitatea, întrebând obsesiv ce facem aici. Antonio se apropie de ea și o intreba ceva despre avioane, iar fetei atât ii trebui. Se lansa intr-o descriere in detaliu a ceea ce se întâmpla cu un avion la decolare, in timp ce Antonio o privea cu fascinație.
Dacă orice alt băiat s-ar fi uitat așa la ea as fi luat foc, însă Antonio, cel mai mic din Gașca noastră era și cel mai potolit. Iar sub ochii mei de vultur nu avea ce sa se întâmple. Așa ca am rămas calm.
- Poarta 20! Anunța Alina , uitându-se pe un ecran.
Ne-am grăbit cu toții entuziasmați.
- Milano? Ma Intreba Antonia cu nesiguranța. Ce facem la Milano?
- E doar o escală. Ai și tu răbdare! Am spus in timp ce-i ciufuleam buclele.
Antonio a fost cel ce i-a făcut Antoniei adevarata surpriza, când , după ce ne-am asezat la locurile noastre se puse in poziție de drepți , cu o mâna la frunte lângă scaunul Antoniei.
- Domnișoara , Bratu! Pilotul solicita prezenta dumneavoastră in cabina pentru decolare!
- Nu! Tipa puștoaica din locul ei facănd câteva capete sa se întoarcă curioase.
- Ma tem ca da! Are mare nevoie de dumneavoastră.
Ieși din scaunul ei și îl îmbrățișă cu putere pe Antonia ce rămase neclintit privindu-ma in ochi.
Însă nu am spus nimic, doar radeam de reacția puștoaicei.
Alina râdea , iar după ce Antonia dispăru, ii spuse ofticata lui Antonio.
- Cum de nu mi-a venit ideea asta?
- Sincer, nici eu nu știu cum de nu V-ati gândit la asta. In locul vostru ii luam câteva cursuri de aeroplan...respira Aviație fata asta. E geniala!
- Este... spuse Alina in timp ce avionul se intrepta spre pista.
Nu dura mult pana ce Antonia ieși roșie la fata din cabina. Se așeza lângă Antonio, arătându-i pozele și filmulețe din cabina.
- Am auzit turnul de control prin căștile lor. Mi le-a lăsat mie copilotul. A fost senzațional! Mulțumesc!
- Ma bucur! Și la mulți ani încă o data!
Lângă mine era Flaviu, iar la geam stătea prietena Antoniei. Ma privea lung de la locul ei in timp ce îmi puneam căștile și ma uitam pe telefon la niște schite.
Trebuia sa recunosc ca arată bine și îmi aducea aminte de toate distracțiile de cât aveam vârsta ei. Știam exact ce are in cap. Tot ce avea nevoie erau câteva minute singura cu mine. Însă aveam mai multă școala decât își închipuia ea. In alte împrejurimi as fi dat înainte, acum însă...era doar prietena Antoniei. O puștoaica cu chef de prostii.
Și mai era și Alina...Alina ce abea dacă îmi adresa doua vorbe de când am plecat de la birou. Începeam sa cred ca ea chiar avea ceva cu mine.
Am aterizat mai târziu in Milano, și a trebuit sa alergam puțin pentru a ajunge la porți la timp.
- Ibiza? Striga Antonia mișcând din solduri in tricoul ei larg de un portocaliu fosforescent.
- Ibiza! Ii striga Alina cu același entuziasm.
- V-am spus ca va iubesc și ca nu merit toate asta? Spuse Anto cu lacrimi in ochi inmuindu-mi sufletul.
O îmbrățișă pe Alina apoi ma apuca si ma trase si pe mine îmbrățișându-ma cu cealaltă mâna si lipindu-se-mi capul de al Alinei.
- Meriți mult mai multe! Am asigurat-o sărutând-o apoi pe frunte.
Dacă zborul către Milano a fost liniștit, cel către Ibiza a fost o zarva totala! Mulți începuseră distracția din avion, iar muzica nu a lipsit. Stewardesele de pe zborul asta petreceau o data cu pasagerii, însă atente la orice mișcare. Doar tineri, doi sau trei bărbați trecuți de 40 de ani, ce mai mult ca sigur veneau pentru cluburile nebune de pe insula.
Nu era prima data când veneam aici, Aproape in
Fiecare an ajungeam in Ibiza chiar și numai pentru o seara nebuna.
Acum insa urma sa fiu cât se pote de cuminte.
Vila ce o găsisem avea ieșite la plaja, fiind la 10 minute distanță de un port și aproape la fel de mare cât casa mea.
Fetele urmau sa doarmă câte doua in camera, eu singur, ca de fiecare data , iar Flaviu cu Antonio. Asta dacă Flaviu nu rămâne prin alte părți. Frigiderul era plin de mâncare și băutura, piscina era pregătită pentru noi, iar boxele așteptau in liniște.
Am luat taxiul de la aeroport, rămânând cu Alina și Antonia.
- Acum o sa mergem in club?
- Vom merge, ne schimbam, mâncam ceva și plecam. Bine, dacă nu ești obosita! Am spus știind deja răspunsul ei.
- Nu! Clar nu!
Telefonul meu era plin de notificări de pe siturile de socializare unde poze din avion și Taguri primeau tot felul de comentarii. Le-am închis pe toate fără sa le verific.
Alina ma măsura cu privirea in timp ce Antonia își suna părinții.
- Ești bine? Am întrebat-o in șoaptă.
Picioarele noastre se atingeau in spațiul mic din mașina.
- Da...perfect. De ce? Răspunse ea repede.
- Nu știu...pari suparata pe mine. Am făcut ceva?
- Absolut nimic! Îmi spuse relaxata. Sunt doar puțin obosita.
- Aha...
Își intrepta privirea pe fereastra însă nu avea ce sa vadă prin întunericul de afara.
Ajuns in scurt timp la vila, ceilalți așteptau in fata porților mari vorbind cu entuziasm.
- Baie in mare și dupa club sau invers?
- Antonia decide! Am spus de parca era evident.
- Nu știu ce faceți voi...raspunse ea. Dar eu și Alina avem nevoie de o baie!
Am intrat in curtea vilei apoi ne-am împrăștiat rapid pentru a ne schimba hainele.
- Mai bine dormiți voi doua in camera. Am auzit-o pe Alina spunand-ule Irinei și Antoniei. Eu voi sta cu Lavinia.
Cele doua nu erau deloc deranjate de asta, dispărând rapid sa se schimbe.
- Bem ceva! Ma întreba Flaviu.
- Bem!
Am scos câteva beri din frigider și am luat una cu mine in camera pentru a ma schimba. Mi-am tras pe mine o pereche de pantaloni scurți ieșind apoi fără tricou in curtea din spate.
Am început sa bem dând drumul muzicii. Alina , Antonia și Irina au trecut alergând pe lângă noi , in costume de baie și nu se opriră pana in mare.
- Hai și noi! Indemna Flaviu. Fetele din Gașca erau încă sus , la fel și Lavinia.
Am aprobat apoi am pornit către apa.