Totul începe cu tine💓

4.

ANTHONY:
Ies pe balcon, răspunzând la telefon.
An: da? Spun aprinzându-mi o țigară.
Ta: fiule, ce faci? Se aude la celălat capăt al firului.
An: cu niște treabă. Spun simplu, trăgând din țigară.
Nu mă sinchisesc să îl întreb înapoi ce face, nu e ca și cum m-ar și interesa.
Ta: am și eu o rugăminte la tine.
An: ce?
Ta: în seara asta vine Lucian la cina, și va fi și fiică-sa. De bun gust ar fi să îți faci și tu apariția, măcar o oră. Poți face asta?
"S-o văd iar pe puștoiacă aia blondă?"
Minunat! Altceva mai bun n-am de făcut, decât să stau cu o râzgâiată la masă, care probabil se va plânge si de fața de masă, ca nu ii convine cum e aranjată.
An: nu știu, să văd ce am de făcut, și poate vin. Spun simplu.
Îl aud oftând.
An: poate trec. Poate. Accentuez eu ultimul cuvânt.
Ta: sper sa vi. Noi te așteptam cu brațele deschise, acasă.
An: bine. E tot ce pot spune, imediat închizând telefonul.
Continui să îmi fumez țigară, realizând că ar trebui să mă grăbesc să mă car de aici, dacă vreau cu adevărat să scap de blonda cu care tocmai mi-am tras-o.
Oftez înfrânt, intrând să îmi iau cămașa.
Presupun că ar fi mai ok sa merg la cina alor mei. "Totuși, aș avea o priveliște frumoasă, mai ales dacă Bianca se decide să își ia ceva care sa abiă decolteu, nu?"
Dacă am noroc, poate își va tine gura închisă tot restul serii, etalându-și doar ce are mai bun, aspectul.
Tre' să recunosc, puștoaica aia chiar e ce trebuie.
.
.
O oră mai târziu mă aflu în fața ușii casei alor mei, cu un buchet de flori si doi trandafiri separați, unul alb și unul roșu. Buchetul e pentru maică-mea, n-am mai văzut-o de un an. Iar trandafirii sunt pentru celelalte doua doamne, cel alb pentru Bianca și cel roșu pentru maică-sa.
"Chiar vreau să-i văd fața blondei, când am să îi dau trandafirul."🙃
Sunt întâmpinat de una din servitoarele casei alor mei, care s-a decis sa îmi deschidă ușa intr-un final, după minute interminabile de așteptare.
Ma: bună seara, domnule Anthony!
O privesc arogant.
An: mai încet de atât, puteai să te miști? O iau in zeflemea.
Ma: îmi pare rău. Sunt singură în seară această în vilă, eram prinsă la Bucătărie.
Îmi dau ochii peste cap, ocolind-o, intrând înăuntru.
Imediat cum intru, dau de mama și doamna Ionescu preocupate cu niște poze din antreul casei.
An: bună seara. Spun simplu.
Amândouă mă privesc brusc, mama parcă luminându-se dintr-o dată la față.
Ma: Anthony, fiule! Exclamă venind în întâmpinarea mea.
O îmbrățișez.
Ma: ai venit! Spune zâmbind larg.
Îi zâmbesc în colțul gurii.
Ma: cu ai făcut de ai venit?
An: aveam de ales? Mă plâng eu.
Ma: nu. Zâmbește ea.
Îi zâmbesc, întinzându-i buchetul cu trandafiri roșii.
Ma: Mulțumesc dragule, sunt minunate.
Înaintez, fiind abordat de maică-sa Biancăi.
Iul: buna, Anthony. Îmi zâmbește ea.
An: pentru dumneavoastră. Spun, întinzându-i trandafirul roșu.
Iul: Mulțumesc, te-ai deranjat.
An: niciun deranj. O asigur eu.
Ma: ce faci? Cum ești? Îmi spune, mângâindu-mă pe braț.
An: sunt bine. O asigur.
Ma: mă bucur. Mă bucur să te și revăd! Spune ea blând.
Aprob din cap doar, nevrând să deschidă vreun subiect fix în momentul ăsta.
Ma: dar cu ăsta? Ce e? Spune confuză, arătând spre trandafirul alb din mâna mea.
An: ah, ăsta? Mi-a fost șoptit faptul că ar mai fi o domnișoară pe aici. Spun eu ironic, rânjind.
Iulia zâmbește, mama la fel.
Ma: așa este. Bianca.
Aprob din cap.
Ma: au apucat să se cunoască? Ii spune Iuliei.
Iul: da, oarecum. Au făcut cunoștință aseară. Bianca nu apucase sa plece când a venit Anthony. Au făcut doar cunoștință.
Ma: doar atât? Se interesează.
Iul: așa cred. Nu i-am văzut vorbind.
Văd ca puștoaica nu i-a pomenit nimic maică-si de azi noapte din club. Avea impresia că ii va povesti cu lux de amănunte schimbul nostru de fix două cuvinte.
"Curios."
Iul: e la masă, dacă vrei să te duci să i-l dai. Dacă nu, pot sa i-l dau eu.
An: nu, lăsați. I-l dau eu. Spun simplu.
"Doar n-am sa pierd acest privilegiu, nu?"
Ma: taică-to e în birou, să ști. Ma informează ea.
An: mersi ca mi-ai zis, să știu să nu mă duc acolo. Ironizez eu.
Ma: hai hai. Ma ceartă ea.
Îmi dau ochii peste cap, plecând de lângă ele.
"Acu' -i acu'! Sa vedem, o pun sau nu cu botu' pă labe, pă puștoaica asta sâcâitoare?"
Intru în living, dând cu ochii de Bianca, care era stătută de una singură la masă, butonându-și telefonul.
Se pare că mi-a citit gândurile și mi-a făcut pe plac, purtând o bluză neagră mulată cu mânecă lungă, care avea un decolteu generos și care îi lasă spatele la vedere, în toată splendoarea lui.
O alegere înțeleaptă să își tundă părul. Pot sa îi admir sânii fără nicio problemă.
O privesc un moment, gândindu-mă dacă e bine s-o abordez sau nu.
Singurul nostru schimb de replici n-a fost tocmai cel mai prietenos, dar în fond, n-am nimic de pierdut.
Ii dau trandafirul ca semn de respect și atât.
Iau inițiativă, ne mai gândind atât de mult situația, mergând spre ea.
"Nu știu ce dracu am? Eu sunt bărbatul aici, ea mai mult ca sigur va fi cea intimidată dintre noi doi."
Eu sunt un bărbat în toată firea, ea fiind doar o copilă.
Înconjor masa, ajungând în spatele ei, ea încă neobservându-mă.
"Normal, doar stă și editează poze cu ea, în Instagram."
Tipic adolescentin.
Ii atrag atenția Băgându-i trandafirul în fața micului ecran plin cu poze cu ea.