Totul începe cu tine💓

32.

BIANCA

Îl privesc, conștientizând cu adevărat schimbarea de atitudine dintre noi doi. Schimbarea de atitudine a lui Anthony față de mine.
E mult mai calm, mult mai moral și mult mai atent.
Nu am starea necesară să port discuția asta acum, iar el o știe. O știe mult prea bine!
Așa că, cred că pentru prima dată de când îl cunosc, îl ascult și îi dau dreptate.

Bi: bine. Spun încet. Nu deschid subiectul ăsta acum.
Mă privește atent, în privirea lui apărând o sclipire aparte.
Simt un sentiment care îmi aduce o apăsare enormă în piept și care mă face să devin atât de vulnerabilă în fața lui atunci când îmi cuprinde obrazul în palmă sa, eu având pleoapele căzute atunci când îmi vorbește.
An: foarte bine. Se aude vocea lui profundă mângâindu-mi timpanele, în timp ce degetul său mare îmi dezmiardă obrazul.
Oftez scurt, bucurându-mă de afecțiunea pe care mi-o oferă, simțind cum puterile mele limitate sunt pe terminate.
An: mă bucur că înțelegi. Afirmă mai apoi. Nu vreau să ajungem iarăși să ne certăm, nu în seara asta Blondo! Nu vreau să îți înrăutățești și mai mult starea. Continuă să îmi vorbească, eu rămânând tăcută.
Se poziționează în fața mea, continuând să îmi dezmierde buza de jos cu mângâieri line ale degetului său.
An: ești bine? Spune și îmi cuprinde fața cu ambele sale mâini, atunci când vede că rămân în continuare tăcută.
Nu spun nimic, încercând să îmi revin din amețeala pe care încep iarăși să o resimt.
An: uită-te la mine! Îmi șoptește, atunci când îmi înalță bărbia spre el, și știu că a fost un ordin, nu o rugăminte.
Dacă deschid ochii, sigur voi leșina, pentru că mă simt foarte slăbită.

An: Bianca, uită-te la mine! Repetă, de data asta pe un ton mai profund, însă eu îi răspund doar cu o clătinare din cap.
Bi: nu pot. Șoptesc.
An: ba da, poți. Mă corectează, eu continuând să clatin din cap.
Îmi netezește ambii obraji cu degetele sale, iar combinația de cuvinte pe care mi-o adresează mai apoi mă face să încep să cred că de fapt eu chiar nu sunt conștientă în acest moment, și ca tot ceea ce se întâmplă acum este doar în mintea mea.

An: te rog, uita-te la mine! Îmi șoptește, iar eu iarăși oftez. Haide iubirea mea, deschide ochii ăia frumoși.

"Când mama dracului mi-a mai spus Anthony "te rog" vreodată de când de cunoaștem???"

Cum aud acele două cuvinte, inima mea care în acest moment se află intr-o pasă foarte dar foarte sensibilă, parcă se strânge ca într-o menghină nenorocită.
Fac ce m-a rugat fără să mai stau pe gânduri, și știu deja că dacă mi-ar zice și să mă dezbrac și să îl las să mă facă a lui în combinație cu acele două cuvinte, nu aș fii capabilă să îi spun nu.
A ajuns la bariera aceea sensibilă a sufletului meu și aproape ca a dărâmat-o, aproape că mai are puțin și pătrunde dincolo de ea. Unde nimeni nu a mai ajuns.

Iubirea față de cei dragi este un sentiment pe care îl simțim cu toții, zilnic. Le arătăm ca îi iubim prin modul în care le vorbim, prin modul în care conviețuim, prin gesturi pe care noi le oferim și viceversa. E ușor să fii iubit și să îi iubești pe cei dragi.
Dar, când vine vorba de persoana iubită, lucrurile se schimbă.
Când iubești acea persoană, atunci nu mai ții cont de nimic, nu mai ții cont de ceea ce este moral sau imoral. Pur și simplu se întâmplă, simți treaba asta și atât, fără a avea vreo explicație pentru cum ai ajuns să dezvolți sentimentele acelea. Te trezești dintr-o dată să sunt acolo și nu știi ce să faci. Cel puțin în cazul meu. Nu știu în ce direcție ne îndreptăm eu și cu Anthony, dar știu că nu aș putea să îi spun nu, cel puțin nu în acest moment.
Am obosit să îmi tot neg sentimentele față de el, și i-aș da orice mi-ar cere.
Nu știu cum de am ajuns să îl iubesc, dar cert este că o fac și o fac așa cum nu mulți au făcut-o.
Anthony se dovedește a fi prima mea dragoste. N-am mai simțit asta niciodată pentru nimeni, nu cum simt pentru el. Nu am mai iubit pe nimeni cum am ajuns să simt față de bărbatul ăsta. Și deși el nu a făcut nimic deosebit in sensul ăsta, sentimentele sunt aici, prezente, iar el pare să își dea seama de anumite lucruri.
Și-a dat seama că m-am îndrăgostit de el, o văd în modul în care mă privește.
Și eu la rândul meu îl privesc, privirile noastre parcă contopindu-se una cu cealaltă.