Totul începe cu tine💓

9.

BIANCA:
Îi privesc buzele, ștergându-i rujul roșu ce i-a rămas în colțul gurii ca urmă a Sărutului nostru precedent.
Deja încep să mă trezesc din beție, Sărutul ăsta fiind echivalent cu o găleată de apă rece turantă fix în capul meu.
Îl privesc eclipsată, nevenindu-mi să cred că ne-am sărutat.
"Ne-am sărutat.."
A fost atât de neprevăzut, de neobișuit. Cred că și-a pus toată frustrarea și ranchiuna ce mi-o purta, încă de la prima noastră dispută în acest sărut.
An: vorbește, Bianca. Spune ferm, apucându-mi bărbia.
Ne privim, eu regretând instant că am făcut asta.
An: Bianca. Îmi repetă numele pe același ton.
Undeva în mintea mea, intr-un colț bine ascuns, un mic gând în care Anthony mi s-ar fi adresat cu "iubirea mea" în loc de numele meu, se tot zbate. Încerc să îl fac să dispară, să nu mai apăra vreodată. Mă urăsc pentru cât am băut și pentru purtarea mea din ultimele minute.
Asta nu ar fi trebuit să se întâmple.

"Totul ar fi fost mult mai simplu, dacă acel sărut nu ar fi existat.
Toată vara aceea a fost un haos. Anthony reușise să îmi dea toate planurile peste cap, toate gândurile, sentimentele. — însă veți afla tot ce a urmat mai târziu — Vara 2023 a fost un adevărat amalgam de trăiri, stări, emoții, iar Rosa Anthony e singurul vinovat.."

Bi: eu și Petre ne-am.., — îmi iau privirea de la el, privind în jos — .. ne-am despărțit. Reușesc să rup câteva cuvinte.
Anthony tot ceea ce face este să mă privească.
Imaginea lui Petre cu tipa respectivă, îmi mistuie sufletul, lacrimile amenințându-mi pleoapele.
"Nu Bianca! Nu! Nu poți să plângi! Tu niciodată nu plângi pentru nimic, niciodată!"
Vreau să îl îndepărtezi de lângă mine, în caz că voi plânge, nu vreau ca Anthony să îmi cunoască vreo slăbiciune.
An: doar n-ai de gând sa plângi, acum? Afirmă simplu.
Înghit în sec la auzul vorbelor sale.
Oftez.
An: nu cred ca ești atât de slabă de inimă. Spune dându-mi părul pe după ureche.
Bi: lasă-mă să mă dau jos.., te rog. Spun pe un ton mic, vina cuprinzându-mă cu totul.
Am sărutat pe altcineva.. Altcineva care nu e Petre..
Cum am putut?
"Dar el cum a putut să te însele? Să și-o tragă cu prima disponibilă, doar pentru a îți face ție-n ciudă?" Intervine subconștientul meu.
El nu a fost răbdător cu mine, nu m-a așteptat.., nu m-a iubit niciodată..
Iar eu, eu... sunt o proastă. Mă învinovățesc pentru că am sărutat altă persoană.
În momentul asta se poartă o luptă interioară între Stropul de rațiune pe care îl mai dețin și inima mea frântă.
Îmi dă voie să cobor, însă mâna lui nu îmi părăsește încheietura.
"Ce e cu el?"
De ce face toate astea? De ce m-a sărutat?
Iar eu, de ce îl vreau în preajma mea? De ce vreau sa repetăm sărutul?
Eu nu sunt așa! Nu!
Acum ar trebuii sa sufăr, să fiu îndurerată, rănită, nu să mă sărut cu primul venit.., bine, — de fapt nu pot să neg, pe drumul spre ieșirea din club am fost abordată de 2-3 indivizi, dar pe toți i-am refuzat instant — Însă cu toate astea, nu mă așteptam ca restul serii să se deruleze astfel, să îl revăd pe Anthony și să ajung doar eu și el în centrul Pieței Constituției, nimeni ne mai fiind aici, și mai ales să ne sărutăm.
An: de ce îți faci asta? Îmi reproșează, întorcându-mă spre el, în momentul în care eu mă îndepărtez.
Îl privesc, deja fiind obosită după toată situația asta.
Bi: ce fac?
An: te învinovățești pentru tot ce s-a întâmplat. Spune scurt.
"Poftim? De unde știe?"
Îl privesc cu privirea îngustată.
Bi: nu fac asta. Spun scurt.
An: clar. Spune ironic.
Bi: ce vrei sa insinuezi? Spun confuză.
An: nimic. Spune hlizindu-se.
Bi: nimic? Atunci ce ai vrut să spui? Insist eu.
An: ști care e părerea mea? — continuă înainte ca eu să pot spune ceva — Că în momentul ăsta ești o fraieră. Spun rânjind.
Îmi trag mâna din strâmtoarea lui.
Bi: dobitocule! Îl înțep eu.
Ma întorc vrând să intru în mașină.
El se conformează imediat, trăgându-mă de braț.
Bi: nu ți-a cerut nimeni părerea! Ai insistat, eu ți-am răspuns, simplu.
An: ținând cont că doar ce ne-am sărutat, ar trebuii să îți cam ți gura. Spune arogant.
Îl săgetez din priviri, el privindu-mă arogant.
Bi: a da? Pufnesc eu. Sau ce?
An: ești cam insolentă, nu crezi? Îmi spune, privindu-mă de sus.
Bi: iar tu, ești un cretin! Continui să îl înțep.
An: zic sa ai grijă la ce spui.
Îl scurtez cu privirea, pufnind imediat:
Bi: tu mă ameninți?
An: poți s-o iei cum vrei Blondo. Spune arogant. Dar atât îți zic, ai grijă la ce scoți pe gură.
"Doamne, cât de bipolar poate sa fie! Doar ce ne-am sărutat, acum ma amenință! Ce pana mea e asta?"
Se comportă ridicol! Dacă are impresia că va putea să mă joace pe degete cum vrea el, se înșală amarnic!
Bi: lasă-mă în pace! Mă răstesc la el.
Mă săgetează pentru o ultimă oară, mai apoi eliberându-mi brațul din strâmtoarea lui.
Îl privesc confuză cum trece pe lângă mine, mergând spre locul șoferului a mașinii lui.
Pare nervos din cale afară.
Când pornește motorul mașinii, realizez că are de gând să plece fără mine.
Mă duc spre portiera lui, cu gândul că îmi recuperez geanta.
Deschid brusc portiera, încercând să par indiferentă la faptul că el mă săgetează din priviri.
An: ce mai vrei? Mă săgetează brusc.
Bi: dă-mi lucrurile. Spun simplu.
An: ia-ți-le singură! Pufnește el.
"Dobitocu' dracu!"
Îmi dau ochii peste cap, mergând pe cealaltă parte.