Totul începe cu tine💓

15.

ANTHONY:
Descui ușa apartamentului, singurul meu gând fiind să mă trântesc în pat. Sunt frânt.
E 6 dimineața, doar ce am venit din Capriccio. Unul dintre cele mai de fițe cluburi din Milano.
Nimic nu se compară cu o seară de vară pe cinste în Milano. Băutură, toți tovarășii mei grei, femei peste femei. Ce ți-ai dori mai mult de atât?
Am avut nevoie de o destindere, de o Detașare de la viața mea de zi cu zi. Am avut un program atât de încărcat încât îmi venea să dau dracului totul și să plec unde văd cu ochii. Și s-o am și pe Bianca în continuare la mine în acasă a fost și mai rău. Mai ales că s-a decis să mă ignore cu totul.
Nu a vorbit cu mine absolut deloc de la disputa din biroul meu. Din ziua aia tot ceea ce face e să mă evite. Când mă vede face cale întoarsă, când eu sunt acasă ea ori e plecată, ori nu iese din dormitor. Încep să cred că a făcut alegerea corectă evitându-mă.
Și-a făcut un bine ei și mi-a făcut un bine și mie. Sau mă rog, încerc să mă conving că așa e.
Măcar pentru ea e mai bine așa. Când am văzut cum îi sticleau ochii când m-am răstit la ea, mi-am dat seama că ea nu e pentru mine. În niciun mod ea nu e pentru mine. Oricât ar încerca să nege, e doar o copilă. O copilă, căreia îi poți strivi sufletul și doar dacă ridici tonul la ea.
Și oricât de mult mi-aș dori-o, nu i-aș face niciun bine. Ar fi păcat de ea, să se distrugă doar pentru un moment de plăcere.
Nu mi-ar rezista, oricât de mult ar încerca. Nici moral vorbind, nici sexual vorbind. Iar eu nu aș fi capabil să îi ofer răbdarea necesară.

Intru în hol, cu gândul să merg direct in dormitor. Am de gând să fac duș când mă trezesc.
Am băut câteva pahare, și azi am lucrat peste program. Nu sunt beat, sunt doar obosit. Stresul poate fi al dracului de nimicitor.
Când o iau spre dormitor, văd o veioza aprinsă pe partea cu bucătăria.
Ignor, gândindu-mă că menajera probabil a lăsat-o aprinsă.
Dar nepăsarea mea se spulberă când aud câteva suspine înăbușite venind din living.
Mă opresc în loc, suspinele repetându-se. Aș putea recunoaște vocea asta dintr-o mie.
Nici nu stau să mă gândesc, când intru în living.
Dau de Bianca plimbându-se de la un cap la altul al canapelei.
O privesc, ea imediat simțindu-mi prezența.
Se întoarce imediat, eu privind-o mut.
Era intr-o pijama roz, parul prins intr-un coc, ochii ei sunt roșii, și își presează nasul cu un șervet.
Îmi întoarce spatele când vede că pășesc spre ea.
An: ești ok?
Ajung în fața ei, ea imediat alege să mă ocolească.
Un alt suspin îi scapă printre buze.
An: Bianca? Insist eu.
"Ce Doamne iartă-mă are?"
De ce plânge? Ce s-a întâmplat?
Dacă aflu că i-a fost smuls și doar un fi de păr din cap, jur că am să îl caut pe cel care a îndrăznit să îi facă ceva, până-n gaură de șarpe.
Și nu glumesc!
"Un Rosa niciodată nu glumește când vine vorba de un jurământ sau o promisiune."

An: Bianca?
Bi: pleacă.. murmură ea, mergând pe partea de bucătărie.
An: nu mai fugi de mine! Ce tot ai? O urmez eu.
Își lasă șervetul pe masă, eu făcând ochii mari. Rămân prost.
E plin de sânge.
An: ce doamne iartă-mă? Sar ca ars, ajungând fix în spatele ei.
Se foiește când vreau s-o întorc spre mine. Totuși ca de fiecare dată câștig la capitolul forță fizică, Bianca fiind nevoită să mi se supună.
O privesc simțind cum o iau razna, și sigur nu e din cauza alcoolului.
Din nara dreaptă îi se prelinge un fir de sânge.
Îi țin brațul imobilizat, cu cealaltă mâna a mea apucându-i bărbia. Îi scapă un suspin înăbușit, strângând din ochi. Șuvoaie de lacrimi ii se preling din colțurile ochiului.
"Plânge. Fata asta realmente plânge!"
E prima dată când o văd în halul ăsta. Niciodată nu am văzut-o așa. Dărâmată.
O fixez cu privirea, încercând să îmi păstrez cumpătul. Pare îngrozită, și în niciun caz nu aș face bine dacă m-aș învinge în ea, cum fac de obicei.
Pufnește într-un hohot guturat, tremurând din toate încheieturile. E speriată.
Speriată de groază!
Văd asta foarte clar. Simt asta.
O simt neliniștită.. îi simt neliniștea și îmi vine să mor în momentul ăsta.
An: gata, calmează-te. Încerc s-o liniștesc. Bianca!
Ea clatină exasperant din cap, continuând să tremure.
An: Bianca! Gata, nu te panica.
Iau un șervet curat, și îi șterg sângele ce îi se scurge din nară. Vino.
O conduc spre canapea, ea fiind la fel de neliniștită. Suspină și tremură.
An: e doar puțin sânge, Blondo. Nu trebuie să te sperii. Îi spun în momentul în care ajungem lângă canapea.
Îi mângâi blând spatele, ea așezându-se.
An: nu vrei să bei puțină apă? Tremuri toată. Îi spun privind-o îngrijorat.
Ea nici nu apucă să îmi răspundă, un alt fir de sânge scurgându-se din nara sa.
Își strânge pleoapele, dându-și capul pe spate.
An: nu! Nu stă cu el dat pe spate! O instruiesc imediat când văd sângele ce îi se prelinge peste buza de sus.
"Doamne, simt cum o iau razna! Dio mio! S-o văd în halul ăsta mă face să înnebunesc, fanculo!"
"Doamne Dumnezeule" , "la dracu". (Originar limba italiană)