Totul începe cu tine💓

31.

BIANCA:

Mă foiesc de pe o parte pe cealaltă, simțind cum o durere sâcâitoare îmi străbate corpul urmată de o stare de greață. Deschid ochii buimacă, încercând să îmi dau seama unde mă aflu în acest moment.
"Dormitorul din apartamentul lui Anthony?"
Cum naiba am ajuns aici?
Privesc în jur încercând să îmi limpezesc puțin mintea, pentru a mă putea lămuri cum am ajuns aici. Încerc să îmi amintesc ce s-a petrecut înainte ca aparent să ajung inconștientă, dar totul e în ceață realmente. Îmi aduc aminte vag de Anthony, de festival, de faptul că am cântat pe scenă în mare parte a serii, de Petre.. Ah Petre..

Mă uit în jos la trupul meu, care e acoperit de un cearceaf alb, mai apoi privirea mea picând pe încheietura mâinii mele, care pare inflamată și mă doare.
Mă foiesc, încercând să mă ridic mai sus pe pernă, căutând din priviri telefonul meu, pe care nu îl găsesc.
Cearceaful îmi alunecă de pe coapse, acestea ajungând dezvelite, eu crispându-mă la imaginea pe care o văd.
"Unde naiba e fusta mea de denim??"
Cercetez pentru a nu știu câtă oară camera din priviri, privirea mea picând pe tamburelul de lângă dulapul meu, unde se afla fusta mea.
Doar nu..?
"Dumnezeule!"
Doar nu s-a întâmplat ceea ce cred eu că s-a întâmplat?

"Ba da!"
Nu..

"Baa!"

Anthony, nu-i așa?
"Yes bestie!"

Mă mai privesc odată și realizez că topul meu se află la locul lui, fusta și șosetele fiind singurele care lipsesc.

Mă crispez și mai tare când îi aud vocea ușor ss-ită a lui Anthony cum străbate holul.
Se aud cuvinte rostite pe un ton jos în italiană și nu se aude o a doua voce dându-i răspunsuri, ceea ce îmi dă de înțeles ca vorbește la telefon.
Vocea i se aude tot mai aproape de ușa camerei în care mă aflu, deci se apropie.
Doamne!
Doamne, nu!
Ce naiba să fac? Ce naiba să îi spun? Ce aș putea spune după tot ce s-a întâmplat în seara asta!
"DA! Între timp mi-am reamintit tot!"

Încerc să mă ridic în capul oaselor, trăgând cearceaful înapoi fix când în dreptul ușii mele se aude o frântură din sfârșitul conversației telefonice a lui Anthony:
An: bene, allora nel caso non potessi venire domani, sarai tu a risolvere il problema. Mi tenga informato su tutto ciò che viene discusso e mi faccia sapere se domani i documenti verranno firmati. Spune, apoi ușa dormitorului se deschide ușor.

"Bun, atunci în caz că eu nu pot ajunge mâine, tu o să fi cel care va rezolva problema aia. Mă ți la curent cu tot ceea ce se discută, și neapărat îmi spui dacă actele se semnează mâine."

Îl privesc un mic moment, el făcând același lucru, dar rup imediat contactul vizual.
An: te-ai trezit de mult? Spune atunci când pătrunde în încăpere.
Îmi permit să îl cercetez scurt atunci când este întors cu spatele pentru a închide ușa.
Purta un tricou negru și o pereche de pantaloni scurți gri și părea foarte obosit.
Bi: nu, adineauri. Răspund mai mult ca pe un murmurat.
Își vâră telefonul în buzunar și atunci când se răsucește înapoi observ punga de gheață înfășurată într-un prosop pe care o ține în mână.
Bi: ce s-a întâmplat? Îl întreb atunci când se apropie de mine.
Oftează înainte să îmi ofere un răspuns:
An: ai adormit în brațele mele dinainte să ajungem în mașină, așa că te-am adus aici fără să te mai trezesc. Spune dându-și seama că nu fac referire la conversația lui telefonică, oprindu-se lângă pat.
Privirile n-i se regăsesc, el adăugând pe un ton și mai blând decât îmi vorbea deja:
An: erai atât de obosită și te liniștiseși pe drum, n-am vrut să ți se sperie somnul. Spune și se așează pe marginea patului, lângă mine.
Îl privesc sceptică, neștiind ce să înțeleg din toate astea.
Bi: și.. și fusta mea? Mă încumet să îl întreb, iar el îmi răspunde fără să mă privească.
An: te-am dezbrăcat de ea, sigur nu ai fi dormit prea bine în materialul ăla de blug.
Bi: nu era nevoie. Spun stânjenită, atunci când se decide să mă privească iarăși, eu ferindu-mi imediat privirea de a lui.
An: ba bineînțeles că era nevoie. Spune imediat, pe un ton o idee mai tare. Aveai numai urme roșiatice pe abdomen din cauza ei.
Bi: puteai să mă trezești, Anthony! Murmur, încercând să rămân calmă.
"Chiar n-am chef să mă cert iar cu el!"
El îmi aruncă o privire, dându-mi de înțeles același lucru.
"Nici el nu vrea să se certe iar cu mine."
Decid să schimb subiectul, privind spre pungă de gheață din mâna lui.