Verena
-Da! Aceasta este! Este exact ceea ce vreau! spun cu încântare trecându-mi degetele peste frumosul material.
-Fantastic, v-ar plăcea să o probați acum? Vi se potrivește perfect, spune vânzătoarea înainte ca Verena să o întrerupă.
-Nu, este în regulă. O voi lua acasă.
Femeia aprobă din cap și împachetează totul, apoi îmi înmânează rochiia și pantofii. Verena abia aștepta să ajungă acasă și să o probeze. Se admira fericită în oglindă. Zâmbea în timp că își lăsa mâinile să alunece de-a lungul rochiei de mireasă.
Aceasta era ultima noapte în care mai era Verena Veritas, fiica regelui vârcolac. De mâine va fi Verena Kaan, soția și sufletul pereche al lui Archer Kaan, viitorul rege alpha.
Și-a acoperit gura cu palma pentru a-și înăbuși chicotele.
În sfârșit va putea ieși de aici și să se mute în noua ei casă alături de soțul ei. Va trebui să își vadă mama vitregă și pe sora ei vitregă doar la ocazii speciale și va putea să evite orice contact cu ele.
Și-a mușcat buza de jos. Ar trebui să meargă și să-i arate tatălui ei rochia? O va vedea mâine, dar...mai au doar puțin timp împreună și ar fi drăguț dacă și-ar petrece ultima noapte aici cu el ca fiică a sa.
Verena și-ar fi dorit ca mama ei să fie aici. Chiar dacă tatăl ei a trădat-o pe mama ei și a luat o amantă, Verena nu putea să nu se gândească cât de ușoare ar fi fost lucrurile dacă mama ei încă mai trăia. Poate ar fi avut mai mulți frați.
Cu o ultimă piruetă, deschide ușa camerei sale și iese în hol.
Trece pe lângă o cameră din care se aud zgomote. Urechile i-au roșit când și-a dat seama. Trebuia să treacă mai repede de acea ușă.
-La dracu', Erika...
Verena a înghețat în mijlocul holului.
Nu...Nu se poate!
S-a uitat la ușa pe lângă care trebuia să treacă și a văzut că era crăpată. A înghițit nodul din gât, iar inima a început să îi bată cu putere. Greșea...nu putea fi adevărat.
-Archer...Oh!
Se pare că picioarele Verenei s-au pus în mișcare singure. S-a oprit lângă ușă și a aruncat o privire.
Simțea cum pieptul îi e pe cale să explodeze.
A văzut-o pe sora ei întinsă pe pat sub viitorul ei șot, Archer. Și-a acoperit gura cu mâinile pentru a înăbuși un țipăt de oroare.
Erika și-a întors capul spre ușă cu un rânjet pe chip. Un fior de gheață a coborât pe spatele Verenei ca și cum cineva i-ar fi aruncat în față o găleată cu apă rece, iar ea stătea pur și simplu și se uita, cu ochii mari și gura deschisă, nevenindu-i să creadă ce vede.
Erika i-a făcut cu mâna Verenei cu un rânjet îngâmfat pe chip în timp ce Archer s-a prăbușit deasupra ei, sărutând-o tandru pe gât.
Verena voia să răbufnească, dar a ales să rămână tăcută în timp ce închidea ușa.
Privea pierdută înainte și a coborât scările, ieșind în întunericul nopții de una singură.
Verena a mers o perioadă, derulând în minte scena care s-a petrecut în fața ochilor ei. Se presupune că erau suflete-pereche...Ce s-a întâmplat? Era ras să găsești persoana făcută pentru tine, iar atunci când se întâmpla, relația era impenetrabilă. Nimeni și nimic nu putea interveni între cei doi, deaorece vârcolacii din interiorul nostru nu ar fi de acord niciodată să își trădeze sufletul-pereche.
Tristețea care a condus-o pe Verena spre oraș a început să pălească și durerea care îi cuprindea inima era chinuitoare.
