~Scăpați de sub control~

51 6 2
                                    

Verena

A strâmbat din nas și a dat din umeri, concentrându-se intens pe ecranul digital al camerei pe care o adusese cu ea.


-Au vrut un jurnalist de la agenție să raporteze, așa că iată-mă. Dacă nu le place, pot să-mi mănânce curul, a pufnit în râs, încruntându-se în timp ce se concentra.


Am privit-o luptându-se cu camera pentru o vreme, în timp ce ne îndreptam spre o zonă mai liniștită a sălii de bal. A, luat o băutură pentru amândouă de la unul dintre chelnerii care treceau și am luat loc discret pe o canapea mică, la margine.


-Ah, Iisuse... în sfârșit! Doamne, urăsc uneori aceste lucruri, a mormăit Mia, îndreptându-și atenția complet către mine. Ok, îmi pare rău pentru asta, aceste camere blestemate pot fi un coșmar uneori. Acum. Brad. Spune.


Am chicotit. Nu eram sigură dacă era o idee bună să discutăm asta aici. Dacă persoana nepotrivită ar fi auzit măcar o șoaptă din ce s-a întâmplat, eram sigură că dezastrul rezultat nu ar fi fost frumos.


-Cred că, probabil, va trebui să citești puțin printre rânduri aici, Mia. Știi că auzul nostru este mai bun decât al majorității, așa că... ai răbdare cu mine.


Mia a dat din cap în timp ce îi prezentam o versiune foarte diluată a evenimentelor de până acum. Când am terminat, fața Miei a trecut prin atâtea emoții încât eram epuizată emoțional doar privind-o.


-Nu știu ce naiba s-a gândit Archer, dar la dracu' fetiță! Bravo. Jur, dacă aș avea un vârcolac, aș vrea să fie exact ca Akira, să mă susțină în astfel de situații, a șoptit cu admirație. Cum face față serii? a continuat Mia, cu sprâncenele încruntate de îngrijorare. De fapt, e cam tăcută. M-am gândit că ar avea mai multe de spus despre toate... astea...


Mia a strâmbat din nas, gesticulând sălbatic spre sala de bal din jurul lor.


-Da, și eu. De fapt este foarte liniștită. Nu sunt sigură dacă este nervoasă pe mine sau doar supărată în legătură cu toată situația. A fost puțin ciudată când am ajuns, dar asta a fost tot.Mia s-a încruntat și s-a uitat intens la mine . am râs într-un mod ciudat și-am atins-o ușor pe umăr.


-Ce? De ce te uiți așa la mine?


-Nimic. Probabil nimic. Doar mă gândeam atâta tot, a răspuns după o lungă pauză, a oftat și s-a ridicat privind în jurul ei.


-Ei bine bănuiesc că va trebui să lucrez o perioadă cât timp sunt aici, dar sincer nu vreau să pun această situație într-o lumină pozitivă deoarece știu cât de aiurea a fost pentru tine Verena.


Am zâmbit apropiindu-mă de ea și prinzând-o de mână.


-Sincer este în regulă. În mare parte am trecut peste. Cel puțin îl am pe alpha Khaos, pentru o perioadă...cel puțin și cine știe poate lucrurile vor lua sfârșit cu o turnură spre bine, spun.


Mia mi-a întors zâmbetul și m-a atins ușor pe mână.


-Ascultă, dacă acel alpha face ceva ca să te rănească, îi voi rupe personal bijuteriile, a spus serioasă


-Dumnezeule, ce e neregulă cu tine și Akira? am întrebat râzând atât de tare încât câțiva oameni și-au întors privirea curioși în direcția noastră.


În timp ce ne pregăteam să ne separăm, Mia socializând și eu pregătindu-mă să mă întorc la podiumul pe care se afla familia mea, o agitație puternică a izbucnit din direcția intrării din spatele podiumului care ducea la sala de banchet. Mia s-a grăbit spre mine, schimbându-și direcția atenției aproape instantaneu. Un oftat audibil a răsunat din partea celor adunați în jurul podiumului, iar eu și Mia ne-am grăbit înainte, marea de oameni despărțindu-se înaintea noastră pentru a mă lăsa să trec.


Am oftat cu gura căscată când figura mai mult decât neîngrijită a lui Archer a apărut de după scaunele pe care cuplul fericit ar fi trebuit să stea.


-Du-te dracu! Nu se poate! a exclamat Mia cu bucurie, ridicând camera la față și începând să facă poze cu veselie, un zâmbet jubilant lipit de fața ei.


Archer arăta îngrozitor. Părul lui era un dezastru și își tot ajusta hainele. Pielea lui era palidă și bolnăvicioasă și arăta ca și cum nu ar fi dormit de săptămâni întregi.


Am simțit o scurtă înțepătură de vinovăție când l-am privit, respingerea doare și treci prin iad fizic și emoțional, iar asta era exact ceea ce trăia Archer în acel moment. Dacă nu ar fi avut un motiv bun să-l respingă, și ea ar fi trăit exact ceea ce trăia el acum.


Ochii lui Archer i-au găsit pe mei în mulțime și mi-a susținut privirea trist. Erika a încercat disperată să-i atragă atenția dar el de abia se uita la ea, întreaga sa atenție fiind în totalitate asupra mea.


Erika i-a urmărit privirea și după câteva secunde m-a văzut. Furia din ochii mi-am făcut stomacul să mi se întoarcă pe dos.


-Tu! strigă arătând cu degetul spre mine, forțându-i pe ceilalți să-și întoarcă privirea de asemenea. Tu ai făcut asta!


Cei din jurul meu au început să șușotească destul de tare în timp ce au făcut un pas în spate creând distanță între mine și ei, iar eu am auzit o pe Mia cum a început să șuiere de furie lângă mine.


Tatăl meu, Regele Alpha a pășit repede înainte și a prins-o de umăr nervos. Cuvintele pe care i le-a șoptit furios au fost auzite de toți cei din sală în ciuda intențiilor sale de a păstra vocea cât mai joasă.


-Controlează-te Erika! Acum nu este momentul!


Ochii acuzatori ai celorlalți erau ațintiți asupra noastră și se uitau când în direcția mea, când în direcția celor de pe podium. Deja toată lumea își formase rapid propriile opinii și șoaptele începuseră.


Neera s-a alăturat Regelui Alpha în încercarea de a o calma pe Erika, în timp ce Archer se târa și se clătina înainte, pentru a-și lua locul pe scaun. S-a prăbușit pe unul dintre ele cu capul plecat, în timp ce Erika le cerea părinților ei să repare și să facă totul mai bine.

Dragoste în contractUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum