Verena
-Nu. Nu mai e nimic care să mă lege de casă. Din nu știu ce motiv, relația dintre mine și tata s-a rupt și nu mă înțeleg prea bine cu familia mea vitregă. Mama mea vitregă și fiica ei seamănă destul de mult.
-Dar mama ta?
Strâng centura în mână. Am încercat să îmi ascund emoțiile, dar chiar și așa, am putut sesiza o urmă de iritare în tonul meu.
-E moartă. Nu sunt pregătită să vorbesc despre asta...dacă nu te superi, nu aș vrea să insist asupra acestui subiect, alpha.
S-a uitat din nou la mine și a încuviințat încet din cap.
-Și prietena ta de la cafenea?
-Oh, Mia, o cunosc de când eram la școală. Nu face parte din vreo haită.
-Este un vârcolac singuratic? a întrebat curios.
-Nu.
Nu voiam să intru în prea multe detalii deoarece știam ce fel de reputație au hibrizii. Haitele îi urau din cauza legăturilor străvechi pe care le aveau cu vrăjitoria. În plus, contractele care obișnuiau să existe între hibrizi și restul speciilor au fost demult uitate, iar părerile despre hibrizi au fost împărțite de atunci. Aș prefera ca Mia să fie înțeleasă așa cum e ea și părerea lor să nu fie influențată de ceea ce este.
-Întreb doar ca să știu la ce să mă aștept, Verena. Ca asta să meargă, trebuie să pășim pe aceași undă. Nu pot face asta dacă nu vorbim, spune calm.
-Corect. Scuze. Nu știam că va veni la cafenea, și nu m-am așteptat ca tu să vii să mă iei.
-E okay. Mă îndoiesc că te va mai supăra de acum în colo. Sau cel puțin pentru moment. L-ai respins, nu-i așa?
-Partea mea din legătură este ruptă. A refuzat să îmi accepte respingerea, deci el încă mai împarte o parte din conexiune cu mine.
-Am crezut că dacă trimit pe altcineva să te ia, nu ne-ar fi de folos niciunuia dacă se răspândeau veștile, așa că am venit eu, crezând că pot fi capabil să explic astea ca și când am fi prieteni. Oricum...Nu cred că planul original ar fi mers pentru mult timp. Sunt prea mulți oameni care știu ceea ce vreau să fac și când vreau să o fac, chiar înainte de a mă decide...
Îi arunc o privire. Omul ăsta era cu adevărat o operă de artă.
-Uite ce e, știu că trebuia să ținem mariajul ăsta secret pentru o perioadă de timp, dar m-am răzgândit. Nu vreau ca cineva să ne aibă cu ceva la mână, obținând astfel un potențial avantaj împotriva noastră. Nu voi merge mai departe până când nu ești absolut de acord, spune privindu-mă în ochi.
-Ce vrei să faci mai exact?
-Vreau să anunț căsătoria noastră, dar să păstrez secret contractul. Inițial intenționam să stăm în camere separate, dar vreau să mă asigur că acest mariaj este credibil pentru cei din afară.
-O...okay, spun ezitând.
-Asta înseamnă că vei împărți un pat cu mine...spune încet, continuând să mă privească în ochi.
-Bine. Dar vom avea plapume separate...și vreau o plapumă dublă pentru mine, spun.
Khaos se lasă pe spate și se uită la mine.
-Chiar nu ai nicio obiecție?
-Nu.
Khaos intră pe porți fără să fie nevoit să oprească. Gărzile l-au salutat respectuos în timp ce trecea pe lângă ele.
