Verena
Priveam drept în față în timp ce încercam disperată să procesez ce se întâmpla cu mine în acest moment.
Sărutul lui Khaos era intens și oricât aș fi încercat, nu îmi puteam amintea când Archer m-a sărutat vreodată așa. Puteam simți pasiunea și foamea care ardea odată cu el, buzele lui senzuale le luptau cu ale mele.
Mâinile lui s-au încurcat în părul meu și simțeam cum încep să mă relaxez. Khaos era candidatul perfect pentru un partener ales.
Când mi-am lăsat îndoielile și ezitarea deoparte, mi-am trecut mâinile upă gâtul lui, trăgându-l mai aproape de mine, simțind dintr-o dată nevoia de a fi cât mai aproape de el cu putință.
Khaos a mârâit încet, aproape posesiv când a simțit că mă pierd în dorință și a început să își coboare mâinile, traversând corpul, transmițând fiori de plăcere de-a lungul pielii.
Și-a trecut mâna pe spatele meu și a găsit fermoarul rochiei. L-a desfăcut încet. Nici nu m-am gândit să îl resping.
Rochia mi-a alunecat de pe umeri și a căzut pe podea la picioarele mele. Am rămas lipită de el îmbrăcată doar în lenjerie și cu pantofii cu toc în picioare.
Mereu mă simțeam aiurea să îmi expun corpul în acest fel în fața celorlalți, dar în fața lui Khaos, nu am simțit nevoia să mă acopăr cu mâinile.
Khaos m-a sărutat pe gât, iar corpul a început să îmi tremure..
-Dumnezeule...
Khaos a început să zâmbească cu buzele lipide de gtul meu și a ridicat capul pentru a mă privi intens în ochi.
-Oricine ar crede că nu ai mai fost niciodată atinsă așa înainte...
-La naiba...Nu, nu am fost...
Khaos s-a oprit, iar expresia de pe chipul lui era una serioasă.
-Vorbești serios, Verena? Nimeni, nici măcar sufletul tău pereche? a murmurat neîncrezător.
Am dat din cap încet, aproape rușinată de faptul că nu a fost atinsă măcar o dată.
-Nimeni, șoptesc în timp ce mă uitam la el printre genele lungi.
Khaos
Am înjurat în gândul meu. Nu voiam să o rănesc pe Verena. M-am consolat cu faptul că sufletul meu pereche va fi jumătatea mea perfectă, și m-aș fi păstrat pentru acea femeie. Dar acum, blestemul vrăjitoarelor mi-au distrus acea șansă, am așteptat destul de mult.
Verena era Luna mea acum. Dacă îmi va oferi moștenitori și își va îndeplini obligațiile din contract, atunci vor fi doar beneficii pentru mine și haita mea.
Am mârâit încet la inocnța și vulnerabilitatea de pe chipul ei frumos. Intenționam să distrug acea inocență într-un fel sau altul și să o satisfac la fel de mult cum și ea m-ar satisface.
-Nu pot promite că nu va durea, Verena, șoptesc ușor în urechea ei. Verena, spune-mi dacă vrei sau nu...dar odată ce o faci...nu există cale de întoarcere. Nu îți pot promite că mă pot controla. Vârcolacul meu a așteptat destul pentru asta.
Îmi atinge obrazul cu vârful degetelor.
-Vreau asta, Khaos.
Am privit-o intens în ochi, era cât se poate de sigură.
-Nu mă tem de tine, Khaos. Din potrivă.
Fără să mai pierd timpul am ridicat-o și m-am îndreptat cu ea spre patul mare care ocupa mare parte din camera mea.
O așez încet pe pat și o sărut. Trasez o linie de-a lungul gâtului ei. Îi sărut pielea fină și catifelată. O să mă înnebunească. Femeia asta o să mă înnebunească.
Verena
A fost...Nu am cuvinte să exprim. Khaos a tras așternuturile peste noi. A înclinat capul și a început să mă sărute și să mă muște încet de gât. Am început să mă panichez și am pus puțină distanță între noi. Locul de care a început să muște...
-Nu vrei să te marchez? Vom fi împreună pentru următorii cinci ani, cel puțin...a spus Khaos încet privind-o intens, încercând și eșuând lamentabil să își ascundă durerea de pe chip.
Am dat încet din cap.
-Khaos, sunt fericită să fac orice de acum în colo, dar dacă îți vei găsi sufeltul pereche? Adevărata jumătate? Nu vreau să ruinez totul pentru tine. Măcar...hai să așteptăm o vreme.
-Și Vârstnicii? Cum le vom explica absența semnului? a întrebat uitându-se la mine de parcă lua refuzul personal.
-Mă voi gândi la ceva. Până atunci, hai să așteptăm o vreme și să vedem dacă putem găsi o altă cale, okay?
Khaos a aprobat și s-a lăsat pe spate. Am tras de așternuturi și m-am întors pe partea mea, cu spatele la Khaos.
Asta nu făcea parte din planul meu original, dar eram mulțumită că am trecut prin asta. Cel puțin, acum știam cum se simte. Așa s-a simțit și Archer când se culca cu sora mea în fiecare noapte?
Am înghețat când am simțit brațul lui Khaos peste mine. Am ascultat sunetul respirației lui care se auzea din ce în ce mai încet cu trecerea timpului.
Nu a durat mult, iar Khaos dormea liniștit, iar eu eram cuibărită în brațele lui. Mă simțeam protejată. Aveam un sentiment ciudat...Mă simțeam de parcă mi-am găsit casa.
