Verena
-Nu o voi face. Sunt partenerul ei, a doua șansă, iar ea este Luna mea.
-Nu! a răcnit Regele Alpha. Îți interzic! Nu voi fi de acord cu împerecherea!
Din nou sala a izbucnit în proteste, doar că de data aceasta, mult mai tare. Cine e el să nege soarta dată de Zeița Lunii? Se credea mai presus de zeița lor? Nu avea autoritatea să ia această decizie!
- E prea târziu pentru asta, tată, am spus în cele din urmă, obosită dintr-o dată de conversația asta de dus-întors între cei doi. Am acceptat potrivirea și suntem marcați și împerecheați. Ironic că am găsit mai multă dragoste și mângâiere în brațele partenerului me, a doua șansă oferită de Zeița Lunii decât am găsit vreodată în brațele familiei mele...
-Verena...Expresia Regelui Alpha era un amestec de durere și vinovăție, toate reunite într-una singură.
Oricât de mult i-a sfâșiat inima, faptul că era atât de dispus să dea moștenirile mamei ei unui copil pe care îl făcuse împreună cu amanta lui, ei bine, era ultima picătură.
-Nu îmi voi neglija îndatoririle ca membru al familiei regale, dar nu te voi mai considera familia mea, am spus fără emoție.
Am presupus că ar trebui să vreau să plâng într-un moment ca acesta, dar nu am avut lacrimi. Mă simțea, pur și simplu... goală.
În timp ce Alpha Miller și-a înfășurat brațul în jurul meu și m-a condus afară din hol, ne-au fost strigate o mulțime de întrebări la amândoi în timp ce treceam și el m-a ferit de toate.
În timp ce mi-a deschis ușa mașinii Mia s-a grăbit să prevină închiderea portierei . Khaos s-a încruntat la ea . Tot ceea ce voia să facă era să o ducă pe Verena cât mai departe de această nebunie .
-Vreau doar să spun că...ai face bine să ai grijă de ea, Aplha Miller. Mă voi ocupa de mass-media, dar tu...tu ai grijă de ea.
Khaos a aprobat din cap scurt, iar Mia s-a îndepărtat de uşă şi el a închis-o ferm.
-Du-ne acasă, Felix.
-Da, Alpha.
Era deja târziu când am ajuns acasă și am adormit, sprijinită pe umărul lui pe bancheta din spate a mașinii.
Am zâmbit privind-o și i-a îndepărtat ușor o șuviță de păr , vârcolacul său fiind foarte bucuros de contact . De obicei nu reacționa așa când era vorba de femei dar se pare că era de acord cu verena și caracterul ei l-a intrigat. Nu mai întâlnise niciodată o femeie ca ea. Obișnuit să sâcâie femeile care erau disperate să se culce cu el, i s-a părut revigorantă personalitatea dominantă și încrezătoare a Verenei. Oricât de mult tânjea după partenerul său sortit, el a acceptat că nu poate controla cursul vieții și câteodată, pentru binele haitei merită să te sacrifici.
De asta a încheiat un contract cu ea. Într-o zi, dacă își găseau vreodată partenerul sortit, era sigur că vor înțelege. Cum puteai lupta cu un blestem al cărui origini nu le cunoști?
Khaos a ridicat-o ușor pe Verena și a ieșit din mașină, legămând-o încet la pieptul lui în timp ce mergea.
Felix i s-a alăturat și au urcat scările împreună, dând din cap spre gardieni când se deschideau ușile pentru ca ei să poată intra.
-Trebuie să ne facem griji că Regele Alpha se va răzbuna? întrebă Felix, cu un pic de îngrijorare în glas.
-Lasă-l să încerce. Ce poate să facă? Fiica lui și-a găsit perechea și este marcată din câte știu ei. Ar fi o sinucidere pentru ei să încerce să facă vreo mișcare împotriva noastră.
Felix tăcea.
-Crezi că a fost înțelept să-i faci asta în fața presei și a nobililor?
Khaos s-a oprit și s-a întors către el cu o privire rece ca gheața.
-Dacă a fost înțelept sau nu, nu este preocuparea mea. Ceea ce s-a spus a fost adevărul și dacă Regele nu poate auzi câteva adevăruri de acasă, oricât de incomode ar fi acestea, atunci nu este deloc apt să fie rege, mârâie înainte să se întoarcă și să se îndrepte înăuntru, lăsându-l pe Felix în urmă pe scară.
Când a intrat în camera lor și a așezat-o pe Verena pe pat, ochii ei s-au deschis ușor.
-Khaos? șoptesc clar dezorientată.
- E în regulă, Verena. Suntem acasă. Ai adormit în mașină și nu am vrut să te trezesc.
Făcu o pauză în timp ce se așeza pe marginea patului.
-Totuși ești bine? Ce s-a întâmplat?
Am făcut o grimasă și mi-am frecat ochii înainte de a mă ridica în șezut și de a mă sprijini pe spate de tăblia patului.
-Nici măcar nu știu. A fost chiar ciudat. Era ca și cum nu mi-aș putea controla corpul deloc... Adică, evident, aș putea, dar... Doamne, sună atât de complicat.
Oftez din greu, jucându-mă cu degetele.
-Este în regulă, o să ne dăm seama, a spus Khaos cu blândețe în timp ce mă apucă de mână și o strânge ușor.
-Ce zici de Akira? Ea își amintește?
Mă strâmb din nou.
-Akira a fost foarte tăcută toată noaptea, așa cum a fost întotdeauna când locuiam noi acolo. Apoi, dintr-o dată, m-am supărat și ea a fost brusc acolo... dar era altfel spre deosebire de cum o știam până acum. Era... sălbatică și incontrolabilă.
Khaos se încruntă.
-Dar, e bine acum? a întrebat.
Ultimul lucru pe care și-l dorea era ca vârcolacul Lunei lui să devină sălbatic. Nu exista nicio modalitate de a o controla dacă se întâmpla asta.
