Inima a început să îmi bată cu putere când am realizat că alpha Miller și-a croit drum prin clădire și a reușit să ajungă în zona în care se aflau birourile.
Faptul că el era aici urma să se răspândească...zvonul se va răspândi în întreaga companie precum flăcările.
Am oftat imaginându-mi deja interogatoriul tatălui meu. Știam că nu-l place pe alpha Khaos, am auzit destule la adresa lui alpha Miller în timpul cinelor ca să pot crede altceva.
Acum va vrea să știe motivul exact pentru care el era în clădirea lui și când va afla că e totul din cauza mea...ei bine, îmi puteam imagina situația.
Cel puțin nu mai trebuia să mă îngrijorez pentru tăcerea care mă aștepta acasă și ideile surorii și mamei mele vitrege.
-Ce faci aici, Khaos? întreb.
S-a grăbit să ajungă la mine și s-a oprit brusc în fața mea, doar să arunce o privire scurtă, dar puteam simți cum ochii lui mă scanau din cap până în picioare.
-Ești rănită? a întrebat.
Puteam observa cum vârcolacul din el se uita la mine.
-Serios, sunt bine. Îmi pare rău că te-am bătut la cap cu toate astea. Știu că ești ocupat...
Fruntea lui s-a încrețit.
-Asta nu este versiunea pe care am auzit-o.
-Nu? Ei bine...trebuie să înveți să mă tratezi ca pe Luna ta, nu? M-am ocupat de asta. Nu e mare lucru.
Privirea lui a căzut asupra vânătăilor de pe gâtul meu și a mârâit.
-Aia nu arată ca și cum ar fi o nimica toată, sau că te-ai descurcat în mod eficient. Cine ți-a făcut asta?
-Serios, Khaos e...
-Te-am întrebat ceva, Luna. Dacă vrei să te cred atunci trebuie să fi onestă cu mine, așa cum și eu voi fi cu tine, spune fioros.
-Nu înțeleg de ce ești atât de...
-Răspunde-mi la întrebare, Verena...mârâie făcând câțiva pași spre mine până când fața lui aproape că se atinge de a mea.
Și-a înfățurat brațele în jurul meu ca și cum și-ar îmbrățișa sufletul pereche și mi-a șoptit ușor la ureche.
-Vreau să îmi spui, Verena. Dacă ești neascultătoare...nu vei scăpa nepedepsită.
Un fior mi-a traversat șirea spinării când mi-am dat seama la ce se referă.
„Oooo, o pedeapsă sună foarte amuzant" spune Akira, vârcolacul meu interior.
„Nu ajuți deloc", spun furioasă deoarece Khaos îmi ordona ceva, iar ea era super entuziasmată în legătură cu genul de pedeapsă la care urma să ne supună Khaos.
„Știu că nu ajut, dar nici nu intenționez. Vreau să ne pedepsească...Vreau ca el să..."
„E SUFICIENT, AKIRA!" mârâi reducând-o la tăcere.
Khaos și-a trecut buzele de-a lungul obrazului meu.
-Îmi pot da seama, spune. Mă faci să vreau să nu mai ies, Verena.
-Ei bine, foarte drăguț din partea ta, dar nu am timp pentru așa ceva, Khaos, spun testând apele.
Fac un pas în spate, îndepărtându-mă de el. Khaos mă privea pătrunzător. Pentru prima dată mă simțeam flatată și destul de aiurea. Mi-am încrucișat brațele în jurul meu, ca un gest de protecție.
-Verena, nu îmi plac oamenii care ating ceea ce e al meu. Fie că îți place sau nu, ești a mea...și ai fost tratată urât. Nu pot trece cu vederea așa ceva.
Khaos insistă și pășește din nou spre mine cu o altfel de privire pe față.
M-am uitat agitată la bărbații pe care i-a adus cu el. Khaos a întors capul către ei. A realizat că prezența oamenilor săi mă deranjează și, cu un simplu gest din mână, i-a făcut să plece.
Am înghițit nervoasă și am realizat că am rămas singură cu el în cameră.
-Nu trebuia să îi trimiți de aici, Khaos, am spus făcând un pas în spate.
Părea că mă urmărește ți s-a apropiat de mine dinadins.
Mi-am dat seama că spatele meu a atins masa ți m-am uitat la el cu ochii larg deschiși.
-Nu trebuie să te temi de mine, Verena. Chiar dacă nu suntem suflete pereche, intenționez să te tratez ca fiind sufletul meu predestinat, si asta...mârâie încet arătând cu degetul spre urmele de pe gâtul meu, trebuie pedepsită cu moartea.
-Khaos, te rog...țoptesc în timp ce vârfurile degetelor sale traseazî urmele vânătăilor de pe gâtul meu și se încruntă îngrijorat.
-Nu mă poți implora pentru asta, Verena. Mă poți implora doar atunci când vrei să fiu al tău.
Degetele lui au coborât încet pe gâtul meu, trasând o linie până spre stomac. S-a aplecat spre mine până când buzele lui se aflau la câțiva centimetri de ale mele și a zâmbit ușor.
-Spune-mi cine a făcut asta, Verena...
-Nu...nu pot...
Am încercat să continui, dar el m-a strâns de talie.
-Un nume, Verena...
-Eu...la naiba...Khaos...nu putem...nu aici...
-Nu se pune problema asta. Sunt alphaul tău, și tu ești Luna mea. Ești a mea...a mea...eu trebuie să te protejez.
Am oftat când și-a lăsat capul pe umărul meu, mușcându-mă încet de gât.
-Nu ai idee cât de mult te vreau acum, Verena.
