Verena
M-am trezit când a început să îmi vibreze telefonul pe măsuța de lângă pat.
Am pipăit masa cu mâna încercând să găsesc chestia aia idioată și să o opresc.
Când am ajuns la el, m-am uitat repede la display și am văzut numele lui pe ecran.
Mi-am dat ochii peste cap și am glisat butonul de respingere aruncându-mă pe pat.
Patruzeci de apeluri pierdute și mai multe mesaje de la el.
Ochii mi-au căzut asupra rochiei oribile care era aruncată într-un colț al camerei.
Trebuia să mă căsătoresc azi...Ziua la care am visat și pe care am plănuit-o atâția ani a fost distrusă în câteva clipe.
Telefonul a început iar să vibreze și mâna mea și m-am uitat la el. Un alt apel de la Archer. Am oftat și am răspuns.
-CE? întreb.
-Verena, te rog, trebuie să mă crezi, nu era ceea ce părea...
Încep să râd.
-Oh, mai du-te dracu, Archer. Era exact ceea ce părea și o știi foarte bine. Nu mă prostii mai mult decât ai făcut-o deja. Am terminat-o!
-Așteaptă! Verena! Nu poți vorbi serios, nu? O greșală după atâția ani...
-Doar una? Amuzant...Erika a avut grijă să îmi dea toate detaliile relației voastre din ultimii ani. Ai făcut asta pe la spatele meu.
-Ce? Minte! Jur, Verena! A fost doar o dată și eram mangă.
-E însărcinată cu copilul tău!
O liniște rece s-a lăsat între noi câteva minute.
-Imposibil. Nu poate fi copilul meu. Nu are cum, spune Archer într-un final.
Părea panicat.
-Nu îmi pasă, Archer, nu e treaba mea.
Deja am închis pereții inimii mele ca el să nu mă mai poată răni vreodată.
-Ce? Bineînțeles că e treaba ta! Vei fi soția mea în câteva ore! Putem face față împreună, Verena, vom găsi o soluție...
Râd din nou.
-Doar nu te aștepți să mă căsătoresc cu tine după toate astea, Archer. Refuz să joc rolul mamei vitrege pentru plodul surorii mele vitrege. Deja îți bați joc de bunătatea mea!
-Nu poți amâna nunta! A durat luni ca să o organizăm! Oamenii au venit din diferite țări ca să ia parte la nuntă! Ce ar trebui să le spun tuturor?
-Că te-ai culcat cu soră-mea?
-Verena, te rog...
-Du-te naiba, Archer! Sper ca lupul tău să te devoreze încet...
-Verena...nu...
-Eu, Verena Veritas te resping...
Sunetul s-a oprit, rămânând doar beep-ul cunoscut al apelului închis.
*
Mă uit la ea furioasă și simțeam cum sângele îmi fierbe în vene.
-Ai mers prea departe, Erika. Bucură-te de bastardul tău. Păstrează-l, joacă-l pe degete după bunul plac, stoarce-l până faci câți copii poți de pe urma lui, și trăiește fericită. În timp ce faci asta...nu mai îndrăzni să îmi vorbești sau să îmi calci pragul casei vreodată, ai înțeles?
