Verena
Cel mai bun mod prin care putea să facă asta era, nu să se îmbrace în culorile roșu și auriu, culorile familiei regale, ci purtând culorile tradiționale regale de albastru și argintiu care erau predominante în haita Dark Moon
După toate cele întâmplate era Luna haitei Dark Moon acum și în plus era adevăratul suflet pereche al lui Khaos, în ciuda tuturor bârfelor, el era sufletul ei pereche. Zeița Lunii i-a oferit o nouă șansă la fericire, un nou suflet pereche.
„ Ha! Știu! Uite cât de întoarse sunt acele parașute, ca să nu folosesc sinonimul pentru femei ușoare, uită-te la expresiile lor de pe față!" strigă Akira satisfăcută.
Avea dreptate. Mama ei vitregă arăta de parcă era pregătită să omoare pe cineva, mai exact pe mine care eram în raza ei de acțiune, iar fața Erikăi era la fel ca de obicei, acoperită cu zâmbete false, aceași mască falsă, dar maxilarul ei s-a încleștat și a încercat să nu pară rănită în timp ce mă apropiam de ea.
Tatăl meu părea confuz la alegerea ținutei mele și s-a uitat la mine cu o privire curioasă.
Am zâmbit larg în timp ce urcam scările și am salutat din curtoazie dar fără nici o căldură în cuvintele mele.
- Ai uitat care este codul de îmbrăcăminte pentru ocaziile oficiale? A întrebat tatăl meu cu o urmă de neplăcere în glas în timp ce m-a îmbrățișat.
- Deloc tată. Acum nu mai locuiesc aici și reprezint o altă haită. Mă aflu aici în calitate de Luna a lor și în același timp de moștenitor al tronului, am două roluri de îndeplinit acum.
Erika aproape că s-a înecat cu aerul pe care îl respira.
- Ce vrei să spui prin Luna? Luna cărei haite? Unde? a întrebat furioasă.
Pentru prima dată în viața ei, mama mea vitregă a avut decența să își reducă fiica la tăcere și să îi reamintească că aceste probleme trebuiau discutate înăuntru , departe de ochii curioși ai celorlalți invitați.
Am intrat în palat într-o liniște inconfortabilă înainte ca tatăl meu să vorbească.
- Ți-ai găsit un al doilea suflet pereche? a încercat să murmure cât mai detașat posibil, cu toate că mi-am putut da seama din tonul vocii sale, fără să mă uit la el, că era dezamăgit.
- Așa este, am spus scurt privind într-un punct fix, în direcția sălii de bal.
-Și ai acceptat? a încercat din nou fără să își mai ascundă dezamăgirea din voce.
-Și ce voiai să fac, tată? Să îl aduc acasă în fața ta pentru a obține aprobarea ta sau pentru ca Erika să se poate culca cu el? Eu cred că nu.
M-a prins de încheietură dintr-o dată și ne-am oprit în mijlocul coridorului, unde toți ochii servitorilor noștrii erau ațintiți asupra noastră.
-Încă sunt tatăl tău, Verena, răspunde scurt, durerea simțindu-se în vocea sa.
M-am răsucit să îl privesc în ochi rece și-am simțit cât de tare mă durea inima când am văzut expresia de pe chipul său, dar el deja a făcut o alegere.
- Un tată care își iubește fiicele în mod egal nu ar fi permis ca această șaradă să continue.
-Verena...
-Un tată care și-ar fi iubit fiica câtuși de puțin nu ar fi forțat-o să participe la acest show de rahat și să se prefacă că face parte dintr-o familie fericită. Ai dat greș ca tată, cel puțin pentru mine. Sunt sigură că Erika are o altă părere. Dacă nu sunt o prioritate pentru tine, tată, atunci nu te aștepta să fi o prioritate pentru mine, l-am întrerupt, vocea mea fiind mai puternică fără să îmi pese că mă vor auzi și ceilalți.
M-am răsucit și mi-am continuat drumul către sala de bal și după o mică pauză tatăl meu s-a grăbit să mă prindă din urmă, reluându-și locul lângă mine.
-Cine este? a întrebat nemulțumit de schimbarea mea de caracter.
-Nu te privește. Voi decide când și dacă îl vei întâlni în persoană. Deocamdată aș prefera să aștept până când această șaradă se termină.
- Îmi poți spune măcar din ce haită face parte, a spus iritarea din vocea lui începând să crească din ce în ce mai mult când am refuzat să-i spun ceea ce voia să știe.
-Am spus nu,tată, am răspuns furioasă.
Am încercat să-mi mențin iritarea sub control fiind mulțumită că măcar Akira a așteptat cuminte fără să scoată vreun sunet. În schimb aura tatălui meu a început să mă calce pe nervi.
- Atunci ce dracu ar trebui să le spun oamenilor dacă mă vor întreba?
- Dă-și singur seama tată, așa cum și eu mi-am dat seama că tatăl meu nu dă doi bani pe fiica sa pe care a avut o împreună cu sufletul său pereche. Oricum de ce ar face-o? Dacă era dispus să distrugă legătura pe care zeița lunii i-a oferit-o în dar, atunci de ce i-ar păsa de copilul pe care l-a crescut cu ea? am întrebat furioasă
Tatăl meu a albit la față și era nervos, iar o urmă de regret i-a traversat privirea.
Îl priveam nervoasă. Bărbatul din fața mea nu mai arăta precum tatăl meu. Arăta bătrân și foarte slăbit. Când a devenit atât de bătrân? Am oftat și m-am uitat în altă parte, inima fiindu-mi îngreunată în timp ce îl priveam pe omul care stătea în fața mea.
-Să mergem tată pentru că deja suntem în urmă dacă mai stăm, distanța dintre noi, soția ta și fiica ta va crește și nu vrem ca bârfele să scape de sub control.
Am stat aproape de părinții mei în timp ce Erika era frustrată de întârzierea lui Archer. Presa deja începuse să bârfească despre alegerea mea privind ținuta mea din această seară și mulți dintre ei deja au identificat corect culorile ca aparținând haitei lui alpha Miller. Nu e ca și cum le-aș fi oferit un răspuns , il voi lasa pe ei să facă treaba de detectivi. Le va oferi ceva de făcut.
Am început să zâmbesc ironic, în sinea mea evident. Șoaptele se transformau ușor, ușor în bârfe despre Archer care întârzia la propria lui logodnă. Îi criticau lipsa de respect pentru procedura de acceptare și lipsa de decenșă a Erikăi care a început să plângă și să strige.
