Verena
-Acum știi cum m-am simțit de fiecare dată când te-ai culcat cu Erika. Nu ai fost primul pentru ea...și cu siguranță nu vei fi nici ultimul.
M-am uitat intens în ochii lui, iar el s-a depărtat. Eram periculoasă, iar el știa.
-Cum a fost? Te-ai bucurat de gustul propriului medicament?
Ochii lui Archer s-au umplut de lacrimi în timp ce își încleșta maxilarul.
Vârcolacul lui i-a întors spatele și refuză să își mai împartă puterile cu el. Am zâmbit trist la ultimul spectacol.
Fețele noastre erau apropiate, îmi putea simți respirația.
-Nu vrei ca toate astea să se termine? Pentru că te asigur că nu vei mai fi niciodată în viața mea. Nu mă meriți...
M-a privit cu ochii măriți.
-Lasă-mă...acceptă respingerea. Kuro, mi-aș fi dorit ca lucrurile să fi fost diferite. Ești un vârcolac puternic, dar trebuie să ai de aface cu acest om.
Archer a acceptat respingerea. Poate că Akira nu o arăta, dar știu că regretă pierderea lui Kuro. Îl iubea cu adevărat, iar el era inocent, nu avea legătură cu acest dezastru. Mă voi asigura că Erika va plăti pentru asta într-un fel sau altul.
Archer s-a probușit pe podea, iar Arabella a apărut în pragul ușii cu oamenii de la securitate.
-Luați-l din fața mea în clipa asta. Dacă se mai întâmplă așa ceva din nou, mă voi ocupa personal de voi. Mă voi asigura că acolo unde vă stau picioarele vă va sta și capul. M-am făcut înțeleasă?Oamenii au aprobat și l-au târât după ei.
-Îmi pare rău, spune Arabella roșind.
-Nu ai de ce să îți ceri scuze. Ai făcut tot ce ai putut și îți sunt recunoscătoare pentru asta. Nu voi arăta milă față de cei care îmi rănesc familia Arabella, iar tu, faci parte din ea. Ia-ți liber pentru restul zilei ca să te recuperezi.
-Dar...
Am oprit-o imediat.
-Fără argumente, Bella. Aș aprecia dacă mi-ai face rost de o mașină care să mă ducă acasă. Îmi masez tâmplele.
Mă așez pe scaun.
Arabella s-a întors.
Ai speriat lumea.
Akira...
Ai distrus fără efort un alpha, un bărbat în fața tuturor.
Am făcut-o, nu?
-Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. Sigur ești bine, Ver? Am încercat să îl țin afară, dar când am încercat să îl opresc...era prea puternic...
-Sunt mândră de ceea ce ai făcut. Știi câte femei și-ar fi dat pur și simplu ochii peste cap și ar fi făcut ceea ce le cerea? Faptul că i-ai rezistat spune multe despre tine.
-Mulțumesc, Ver. Asta înseamnă mult pentru mine, răspunde fericită înainte să realizeze ceva.
Am ridicat o sprânceană.
-OH! Aproape că am uitat, am venit aici să îți spun că alpha Khaos va fi aici în scurt timp pentru a te lua.
-CE? De ce? Ce naiba?
Mă uitam la ea confuză.
La naiba...O să pară că nu pot face față singură situației. Cum se presupune că mă va lua în serios dacă trebuie să vină alergând să mă salveze când lucrurile devin puțin dificile?
-Ăăă, vrei să îl sun si să-i spun că nu este nevoie?
-Nu, este în regulă. Niu îți face griji. Mă voi descurca cumva.
-Cred că mai durează jumătate de oră. Îți fac o altă cafea în timp ce aștepți.
Am privit-o plecând înainte să ,mă răsucesc și să privesc nervoasă pe fereastră.
Nu e cea mai bună zi. Trebuia să particip la idioțenia aia de petrecere de logodnă fix după ce am dat de Archer.
Cât de minunat o să fie. Mă întreb ce fel de primire voi avea din partea mamei vitrege și a surorii mele, dar am decis că nu merită să îmi fac griji pentru ele. Indiferent ce s-ar întâmpla, voi sta calmă și mă voi controla. Gândul la Archer bandajat la propria lui petrecere de logodnă mi-a adus un zâmbet larg pe buze. Eram satisfăcută.
Arabella s-a întors cu cafeaua și am vorbit despre companie. Telefonul mi-a sunat, iar Arabella s-a scuzat și a ieșit din birou, închizând ușa după ea.
Am răspuns. Era prietena mea.
-Hei, dovlecel, cum merge?
-Doamne, ai putea să nu îmi mai spui așa?
-Scuze, nu mă pot abține. Știi că îmi place să te iau peste picior. De fapt te-am sunat să îți spun că parașuta de soră vitregă a ta m-a chemat la petrecerea de logodnă din seara asta. Nu mă întelege greșit, nu îmi face nici o plăcere să particip, mai degrabă aș înghiții o mie de ace.
-Atunci, ne vedem acolo.
-Du-te dracu! Chiar te duci?
-Înainte să începi, da, mă duc. Tata vrea să merg. Oh, stai liniștită, va fi nervoasă când va vedea în ce stagiu se află.
-De ce am impresia că e o poveste pe care trebuie să o știu?
-Ăăăă...nu m-am putut controla.
A început să chițăie de la celălalt capăt al telefonului, iar eu nu m-am putut abține să nu râd.
-Oh, Ver, te iubesc. Ai idee cât de mult iubesc latura asta de răufăcător a ta? Mă bucur că te descurci de una singură să le rupi oasele când nu sunt acolo să-i tăbăcesc pentru tine.
-La naiba, voiam să te întreb ceva. Dacă ai timp, dacă nu, e ok, dar putem aranja să ne întâlnim cândva și să discutăm?
-Sigur. Ce voiai să știi?
-Poveste lungă, dar mă întrebam dacă există cumva vreo modalitate de a falsifica semnul marcării dintre doi oameni. Bineînțeles, cu acordul amândurora. E posibil?
A urmat o tăcere lungă și pot să jur că auzeam cum i se învârt rotițele.
-Cred că e posibil. Va trebui să vorbesc cu tata despre asta. Nu sună ca și cum ar fi diferit de o legare standard sau de un contract de sânge...stai...de ce întrebi asta?
-Ăsta e motivul pentru care trebuie să ne vedem pentru a putea discuta despre asta. Află tot ce poți despre asta, și dacă cunoști pe cineva care o poate face, vom aranja o masă sau ceva. Cum sună?
Exact atunci s-a auzit o bătaie în ușa biroului.
-Am companie. Ne vedem diseară.
-Nicio problemă, dovlecel. Te iubesc!
Prietena mea nu se va schimba niciodată, iar pentru asta eram recunoscătoare.
-E deschis! strig și îmi așez telefonul pe masă.
După câteva secunde, ușa s-a deschis și alpha Khaos a intrat în încăpere cu beta si alți cinci oameni în spatele lui,
