PSAMUL 77
Un psalm al lui Asaf. Al înțelegerii.
1. Luați aminte, poporul meu, la legea mea, plecați urechile voastre spre graiurile gurii mele.
2. Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,
3. Câte am auzit și am cunoscut și câte părinții noștri ne-au învățat.
4. Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,
5. Vestind laudele Domnului și puterile Lui și minunile pe, care le-a făcut.
6. Și a ridicat mărturie în Iacob și lege a pus în Israel.
7. Câte a poruncit părinților noștri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,
8. Fiii ce se vor naște și se vor ridica și le vor vesti fiilor lor,
9. Ca să-și pună în Dumnezeu nădejdea lor și să nu uite binefacerile lui Dumnezeu și poruncile Lui să le țină,
10. Ca să nu fie ca părinții lor neam îndărătnic și răzvrătit,
11. Neam care nu și-a îndreptat inima sa și nu și-a încredințat lui Dumnezeu duhul său.
12. Fiii lui Efraim, arcași înarmați, întors-au spatele, în zi de război.
13. N-au păzit legământul lui Dumnezeu și în legea Lui n-au vrut să umble.
14. Și au uitat facerile Lui de bine, și minunile Lui, pe care le-a arătat lor,
15. Minunile pe care le-a făcut înaintea părinților lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.
16. Despicat-a marea și i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;
17. Povățuitu-i-a pe ei cu nor ziua, și toată noaptea cu lumini de foc;
18. Despicat-a piatră în pustie și i-a adăpat pe ei cu bogăție de apă.
19. Scos-a apă din piatră și au curs apele ca niște râuri.
20. Dar ei încă au greșit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă.
21. Și au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.
22. Și au grăit împotriva lui Dumnezeu, și au zis : " Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustie ?"
23. - Pentru că a lovit piatra și au curs ape și pâraiele s-au umplut de apă -.
24. -"Oare, va putea da și pâine, sau va putea întinde masă poporului său ?
25. Pentru aceasta a auzit Domnul și S-a mâniat, și foc s-a aprins peste Iacob și mânie s-a suit peste Israel.
26. Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.
27. Și a poruncit norilor de deasupra și ușile cerului le-a deschis
28. Și a plouat peste ei mană de mâncare și pâine cerească le-a dat lor.
29. Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.
30. Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit și a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.
31. Și a plouat peste ei, ca pulberea, cărnuri și ca nisipul mării, păsări zburătoare.
32. Și au căzut în mijlocul taberii lor, împrejurul corturilor lor.
33. Și au mâncat și s-au săturat foarte și pofta lor și-au împlinit-o.
34. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau și mâncarea le era încă în gura lor,
35. Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei și a ucis pe cei sătui ai lor și pe cei aleși ai lui Israel i-a doborât.
36. Cu toate acestea încă au mai păcătuit și n-au crezut în minunile Lui.
37. Și s-au stins întru deșertăciune zilele lor și anii lor degrab.
38. Când îi ucidea pe ei, îl căutau și se întorceau și reveneau la Dumnezeu.
39. Și și-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor și Dumnezeul cel Preaînalt este izbăvitorul lor.
40. Dar L-au înșelat pe El, cu gura lor, și cu limba lor L-au mințit.
41. În inima lor n-au fost drepți cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.
42. Iar El este îndurător, va curăți păcatele și nu-i va nimici;
43. Își va întoarce de multe ori mânia Lui și nu va aprinde toată urgia Lui.
44. Și-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece și nu se mai întoarce.
45. De câte ori L-au amărât în pustie, L-au mâniat în pământ fără de apă ?
46. Și s-au întors și au ispitit pe Dumnezeu și pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.
47. Nu și-au adus aminte de brațul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.
48. Că a făcut în Egipt semnele Lui și minunile Lui în câmpia Taneos :
49. El a prefăcut în sânge râurile lor și apele lor, ca să nu bea.
50. El a trimis asupra lor tăuni și i-a mâncat pe ei; și broaște, și i-a prăpădit pe ei.
51. Dat-a stricăciunii rodul lor și ostenelile lor, lăcustelor.
52. Bătut-a cu grindină via lor și duzii lor cu piatră.
53. Dat-a grindinii dobitoacele lor și averea lor, focului.
54. Trimis-a asupra lor urgia mânie Lui; mânie, urgie și necaz trimis-a prin îngeri nimicitori.
55. Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruțat de moarte sufletele lor și dobitoacele lor morții le-a dat.
56. Lovit-a pe toți cei întăi-născuți din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locașurile lui Ham.
57. Ridicat-a ca pe niște oi pe poporul Său și l-a dus pe el, ca pe o turmă, în pustie.
58. Povățuitu-i-a pe ei cu nădejde și nu s-au înfricoșat și pe vrăjmașii lor i-a acoperit marea.
59. Dusu-i-a pe ei la hotarul sfințeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.
60. Izgonit-a dinaintea lor neamuri și le-a dat lor prin sorți pământul de moștenire.
61. Și a așezat în corturile lor semințiile lui Israel.
62. Dar ei au ispitit și au amărât pe Dumnezeul cel Preaînalt și poruncile Lui nu le-a păzit.
63. Și s-au întors și au călcat legământul ca și părinții lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.
64. Și L-au mâniat pe El cu înălțimile lor, și cu idolii lor L-au întărâtat pe El.
65. Auzit-a Dumnezeu și s-a mâniat și a urgisit foarte pe Israel.
66. A lepădat cortul Său din Silo, locașul Lui, în care a locuit printre oameni.
67. Și a robit tăria lor și frumusețea lor a dat-o în mâinile vrăjmașului.
68. Și a dat sabiei pe poporul Său și de moștenirea Lui n-a ținut seama.
69. Pe tinerii lor i-a mistuit focul și fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.
70. Preoții lor de sabie au căzut și văduvele lor nu vor plânge.
71. Și S-a deșteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz amețit de vin,
72. Și a lovit din spate pe vrăjmașii Săi; ocară veșnică le-a dat lor.
73. Și a lepădat cortul lui Iosif și seminția lui Efraim n-a ales-o;
74. Ci a ales seminția lui luda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
75. Și a zidit locașul Său cel sfânt, ca înălțimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.
76. Și a ales pe David, robul Său, și l-a luat pe el de la turmele oilor.
77. De lângă oile ce pasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, și pe Israel, moștenirea Sa.
78. Și i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui și întru priceperea mâinii lui i-a povățuit pe ei.
