5.Excursia

313 14 0
                                    

Cine are tupeu sa ma atinga ? Nu pot sa cred , era chiar baiatul cu par blond si ochii albastri de acum cativa ani .Ii sar in brate si ii zic:
-Nu pot sa cred ! Esti aici ! Saream si tipam de parca eram un copil mic, care si-a primit cadou mult asteptat.
-Ai ramas neschimbata ! Imi zice ,cu un zambet imens pe fata .Daca v-a intrebati ?el este ca un frate mai mare care nu ma lasa sa fac nimic necugetat ,il cunosc de cand aveam 4 ani si de atunci suntem de ne despartit, bine asta pana anul trecut cand a plecat in amerca si m-a lasat singura , ingropata in probleme.
-Te grabesti la ore?
-Nu chiar,am civica .I-am zis .
-Bine atunci ,hai la o cafea.
Si asa iar chiulesc de la ore. Am plecat spre cea mai apropiata cafenea . Cand am ajuns ,eu m.am asezat jos iar el s-a dus sa cumepere doua cefele.
-Gata, poftim .Mi-a zis ai mi-a inmanat cafeaua.
-Zii ce ai mai facut? Mai esti cu Inna? Il intreb, zambind cand imi aduc aminte de prietena lui ,Inna . Era o fata inalta cu parul brunet , era chiar foarte draguta ,ma intelegeam foarte bine cu ea, bine asta pana cand a plecat el ,ca de atunci nu am mai vorbit de loc cu ea.
-Nu chiar, nu am mai vorbit cu ea. Tu ce ai mai facut cu Axel?
-Nimic, ne-am certat si de atunci nimic nu mai e la fel intre noi. Ii zic ,cu o tristete in voce. Chiar mi.e dor de vremea aia, cand eram de nedespartit si vorbeam intr-una cu Axel.
-Imi pare rau, chiar erati draguti impreuna.
-Da, mersi ca imi aduci aminte.
Am mai pierdut cateva ore impreuna, cu discuti neinsemnate dupa aceea am plecat acasa ,oricum nu mai aveam chef de ore. Mi-am luat la revedere de la Edi si am plecat acasa, ramanand ca o sa mai vorbim.
Cand am ajuns acasa, m-am schimbat si am inceput sa invat ,chiar daca nu ma mai intereseaza asa tare scoala tot vreau sa intru intr-un liceu bun.
Cred ca a trecut o ora de cand m-am apucat de invatat si deja sunt obosita, parca mi-se inchid ochi, asa ca ma intind pentru cateva momente.
~Wherever I am there you are, cause old, old habits ,die hard.~ Ma intorc pentru a gasit telefonul care suna de zori, dar normal ca am cazut din pat si atunci am gasit telefonul care era deja pe jos ,raspund nervoasa ca ma trezit ,inainte de a ma uita cine suna.
*Ce vrei ?* raspund eu pe un ton artagoa
*Sa vad ce faci ?* raspunde Axel pe un ton vesel
*Minunat, mai ales daca nu ma sculai* dece ma suna? acum ce mai vrea? deja sentimentul de panica se integrase in intregul corp.
*Aaa.. scuze , nu stiam *
*Ca de obicei* ii zic eu la fel de artagoasa.
*Maine plecat la munte, sa fi gata, vin sa te iau la ora sapte*
*Ce?????* ii tip eu in telefon
*Ai surzit ?*
*Dece crezi ca vreau sa plec cu tine undeva ?*
*Nu e vorba sa pleci cu mine, e ziua Innei si am organizat o petrecere ca pe vremuri.*
Nu vreau sa fie ca pe vremuri, plansul puse deja stapanire pe mine, tot ce am fost in stare sa mai spun a fost un okey ne vedem maine , inchizandui telefonul.
Stau de vreo doua ore pe jos gandinduma la toate momentele pe care le-am petrecut impreuna cu Axel.
~Flasback~
-Iti place cadou ? ma intreaba, Axel cu un zambet imens pe fata. Era ziua mea si imi luase un colier superg din aur.
-Normal, e superb, mersi mult, te iubesc. Ii zic eu cu un zambet imens.
-Si eu pitic, te iubesc mai mult decat am iubit vreodata.
~End flashback~
Cum mi.am adus aminte, am inceput sa caut lantul pe care mi-l dase. De cand ne-am certat, nu am mai purtat lantul ala, nu ca nu mi-ar fi placut ci pentru faptul ca imi aducea aminte de el si asta ma facea sa plang , de fiecare data. Am gasit lantul si am inceput sa il studiez cu atentie, era un lant simplu din aur, ca medalion avea o tablita care avea niste insemnaturi pe fata si pe spate scria <шаща> asta insemnand Sasha in rusa. Am luat lantul si l-am pus la gat. Dupa inca cateva momente de privit in oglinda, m.am dus sa fac un dus. Cand am intrat in dus , apa calda mi-a intampinat pielea, am dat drumul mai tare la apa si am inceput sa ma spal. Dupa vreo 30 de minute am iesit din dus. Dupa ce am iesit din dus am plecat spre bucatarie, sa imi fac ceva de mancare. Am optat pentru o salata, pentru ca e cel mai usor de facut, dupa ce mi.am facut salata, m-am dus in camera mea si am dat drumul la un film si am inceput sa mananc. Filmul a fost foarte misto, cand s-a terminat am inchis leptopul si m-am apucat sa imi fac bagajele pentru maine, desi nustiu cat stau unde mergem sau cati mai vin, dar in caz de orice mi-am luat si haine subtiri si haine groase cam pentru 3 zile. Dupaia am trecut la machiaje si mi-am luat doar esentialele pentru un machiaj normal. Dupaia m.am culcat , chiar am nevoie de odihna mai ales pentru ce o sa urmeze maine.
~Dimineata~
Ma trezesc din cauza telefonul care suna in continu, din nou sunt trezita din cauza telefonului. Raspund din nou irascibila, nimic nou.
-Ce faci? ma intreaba Axel, suntem exact pe invers, cand eu sunt trista el e vesel, minunat.
-Bine, ce vrei?
-Din nou irascibila? Am ajuns, poti cobor!
Fuck!! Am uitat...
-Da, sunt aproape gata!
-Hai ca te astept! Mai repede!
Am inchis telefonul inainte de a mai zice noroc, sa vezi ce o sa se enerveze ca ma astepta. In sfarsit, am inceput repede sa ma machiez, m.am imbracat cu o pereche de pantaloni scurti albastri, un maieu negru simplu, niste sosete negre pana la genunchi si in picioare o pereche de conversi negri. Mi-am luat geanta si am coborat. Cum am coborat i-am vazut masina lui Axel si cu bagajul in mana am inainta spre el. Cand m-a vazut cu bagajele in mana a coborat si mi le-a luat din mana, eu urcand in masina. Dupa ce a terminat, s-a urcat si el in masina pornind pe drum.
-Unde mergem ? l-am intrebat, mai entuziasmata decat vroiam sa par.
-La o pestera. Mi-a raspuns, parca lipsit de viata.
-Si cat facem pana acolo?
-Vreo patru ore cred, nasol de tine nu ?
-Ce ? Nu intelegeam ce vrea sa zica cu asta.
-Ca trebuie sa stai cu mine timp de patru ore, avand in vedere ca nu ma suporti. Zice cu o tristete in glas, nu inteleg dece ii pasa asa de tare de mine.
-Nu chiar... Dupa aceasta conversatie foarte seaca, mi-am scos patura din geanta si m.am asezat mai bine in scaun, in scurt timp ducanduma in lumea viselor.


Fire WithinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum