Un minut in care viata ta se poate schimba radical, poti face at de multe dar nimic in acelasi timp. In viata sunt mai mute moment importante: primul pas, prima iubire, primul esec totul s-a intamplat in cateva moment. Dar sunt multe moment care ti-le faci cu mana ta asa ma simt eu acum. A venit dimineata dar nimic nu s-a schimbat, stau langa Vlad pe canapea el tinandu-mi mana in a lui fara a scoate un sunet. As minti daca as spune ca am inchis un ochi toata noaptea am stat si m-am uitat undeva departe unde lumea e mai frumoasa si nu exita tradare, exista doar dragosta si buna voie. Unde nu ai cum sa fi ranit sau cu ce. Stam asa de cel putin 5 ore fara ca nimeni sa nu zica nimic, poate daca eram intr-o situatie diferita acum am fi vorbit, dar ma tem ca daca o sa ma misc totul o sa ajunga cum a fost inainte adica iar o sa fiu amenintata. Dar mi-am promis mie ca nu o sa las ca asa ceva sa se intample o sa fiu tare si o s ail inving cu proprile lui arme, poate nu am vrut sa intru in jocu asta dar acum nu mai am de ales sunt in el si trebuie sa joc desi nu imi covine si poate nu sunt niste reguli scrise dar le stiu foarte bine si cea mai importanta e sa nu ma indragostesc de inamic. Trebuie sa fiu tare daca vreau sa castig, stim deja care este premiul desi nimeni nu la mentionat se stie care e si o sa fac orice ca sa nu pierd.
Nici durerea nu o mai simteam, desi eram taiata la mana nu simteam absolut nimic, parca corpul nu imi mai apartinea, nu puteam vorbi nu ma puteam misca, poate eram in stare de soc dupa cate am vazut, sau poate eram prea obosita de viata de afara asa ca am vrut sa petrec o vreme doar cu mine. Nu stiu ce faca Maia, dar nu cred ca a ranito poate macar ei i-a mers bine si s-au impacat desi nu cred, sunt prea orgoliosi ca sa faca asta.
Dupa inca cateva momente petrecuta in aceasi pozitie decid sa ma ridic, cum m-am ridicat am simtit o durere in tot corpul, abeea daca pot sa imi misc picioarele dar ma asteptam la asta am stat prea mult in aceasi pozitie. Cum mi-am tras mana, Axel si-a intors privirea la mine.
-Unde te duci? Ma intreaba si se ridica si el.
-Vreau sa fumez! Ii zic si trec pe langa el, noroc ca pachetul lui Maia a ramas la mine pentru ca daca nu il aveam pe al ei trebuia sa ii cer lui.
-Stai ca vin si eu. Imi zice si se intinde. L-am asteptat in fata usi, poate vine cu mine ca sa fie sigur ca nu o sa o iau la fuga sau pentru a rade putin pe seama mea. Dar nu imi pasa vreau doar sa iau putin aer si sa fumez o tigara dupa vad ce o sa se intample.
Am iesit din casa impreuna si ne-am asezat pe scari mi-am scos o tigara si am asteptat sa imi dea o bricheta. Mi-am aprins-o si m-am uitat la el.
-Stii cand eram mic tata mi-a cumparat o pisica, era foarte frumoasa, o iubeam stateam non stop cu ea intr-o zi am luat-o si cu mine la scoala sa le arat colegilor ce frumoasa e si ca e doar a mea, in ziua aia cand am ajuns acasa am lasat-o in curte sa se plimbe si eu m-am dus in casa sa ii povestesc tatei tot ce s-a intamplat, cand am iesit din nou afara am vazut pisicuta cum era omorata de un caine am vrut sa intervin dar tata ma oprit si mi-a zis ca cei slabi nu merita salvati si oricum o sa moara intr-o zi pentru ca nu are puterea sa se apere, nu am inteles ce mi-a zis atunci dar stiu ca am pans in continu doua zile dupa pisica mea. Dar acum intelg ce a zis, si cata dreptate a avut. Imi zice si se uita in fata.
Poate nu a avut o copilarie fericita cum m-am asteptat eu, dar cum sa iti lasi fiul sa priveasca la cum lucru pe care il iubeste este ranit si sa nu faci nimic in privinta asta, poate nu il iubeste si daia nu la ajutat.
-Si ? il intreb asteptand sa mai zica ceva, asta a fost cumva un apropo?
-Da, pavesteti spatele ca nu se stie cand o sa fi ranita, nu o sa ai tot timpul pe cineva care sa te protejeze. Oameni sunt trecatori, nu te baza pe ei. Imi zice si isi arunca tigara pe jos.
-De ce imi zici toate astea ? il intreb si imi intorc capul spre el.
-Pentru ca esti genul de persoana care nu se poate apara singura. Imi zice si continua sa se uita in zare fara a ma baga in seama.
Ma simt jignita dar stiu ca are dreptate nu sunt in stare sa ma apar singura nici o data nu am fost poate din exterior par o persoana foarte organizata si independent dar adevarul este ca nu sunt asa nu sunt in stare sa ma apar. De cand eram mica imi doream sa cunosc un baiat care sa aiba grija de mine si sa traiesc fericita cu el, dar acum stiu ca nu exista asa ceva. Si daca vrei sa supravietuiesti trebuie sa stii sa infrunti viata.
-Invata-ma sa ma protejej singura. Ii zic si ma uit cu in credere la el. Cum a auzit ce am spus isi intoarce privirea spre mine si ince sa rada.
-Ce vrei sa fac ? Nu poti sa inveti peste noapte. Cel mult poti invata sa lupti dar nu pari genul ala, deci nu am cu ce sa te ajut. Zice si continua sa rada.
-Nu sunt genul ala dar vreau sa invat, te rog, invata-ma ce stii tu. Ii zic si ma uit cu niste ochii de catelusi la el.
-Ok.
Hei! vreau sa va multumesc foarte mult pentru ca imi cititi cartea! Abeea astept comentarile si voturile!
Xoxo Sasha.
