DUPA O SAPTAMNA.
Dupa escapade noastra de la muunte m-am intors acasa si totul a revenit la normal, cu Axel nu am mai vorbit si nici cu restul.
"Cateodata mi-e greu sa ma gandesc la ce am avut si ce am fii putut inca avea, cate o data uit ce s-a intamplat dar dupaia vad poze si imi aduc aminte, dar toate sentimentele astea sau transformat in uitarea. Dar nu e un regret, am avut moment frumoase si am petrecut perfect pentru ceva frumos. Dar au fost motive pentru care am incheiato, doar motive, poate o data o sa gasesc pe cineva care sa nu trebuieasca sa ii zic la revedere, sis a treaiesc fericita. Dar o mica parte din mine inca spera ca iti aduci aminte de toate momentele astea. Mi-e dor de momentele cand ne tineam in brate si radeam totata seara. Stiu ca nu am mai vorbit deceva timp si nu ne-am mai vazutt cu ne vedem inainte, dar vreau sa stii ca imi e dor de cine erai. Mi-e greu sa ma gandesc ca eram atat de apropiati si acum suntem doi straini..." incerc sa apas TRIMITERE dar nu pot, probabil ca o sa inceapa sa rada si o sa isi bata joc, dar asta e adevarul hiar mi-e dor de ce am avut si dece eram atunci, dar nu am nici un regret tot ce a fost, a fost frumos si probabil ca inca o sa mai fie moment frumoase dar nu cu el.
Vreau sa zambesc din nou din inima sis a fiu fericita cu adevarat dar acum pur si simplu nu pot ma gandesc la ce am fii putut avea. Daca m-ar intreba cineva acum dece nu mai sunt cum eram, probabil nu as stii sa ii raspund , ne-am distantat dintr-o data fara un motiv anume, totul s-a schimbat peste noapte si din cei mai aprpiati am ajuns doi neunoscuti fara lucruri in comun, fara nici o legatura. Dar nu regret nimic pur si simplu asa a fost sa fie. Ma simt de parca inuntru meu sar da o lupta fara sfarsit in care nu o sa castig nici o data, am incercat s ail uit chiar am incercat dar pur si simplu nu am putut, vreau sa fim cum eram. As fii o mincinoasa sa zic ca el m-a schimbat, eu m-am schimbat doar ca sa fiu aceptata si doar ca sa am atentie. Am distrus tot ce aveam doar pentru ceva de moment, imi iubesc familia desi stiu ca i-am degamagit .
Nu vreau sa par fata ranita, nu vreau ca lumea sa imi duca mile, si nu vreau sa fiu o victima. Vreau doar sa ajunga totul la fel cum a fost sa fiu fericita sa fiu cum a fost. Fata mereu fericita fara problem si vesela care avea tot ce isi dorea, vreau ca seara mama sa ma ea in brate sis a imi zica ca ma iubeste, sa stiu ca am prietenei adevarati care sa ma iubeasca sis a imi duca dorul... poate am pierdut déjà tot ce aveam. Care e rostul sa traiesc ? daca oricum traiesc in minciuna si in regret...
Imi vreau prieteni inapoi imi vreau relatia imi vreau trecutul inapoi nu mai am nevoie de nimic decat de oameni care chiar sa le pasa de mine si care sa nu isi bata joc...
Din perspective lui Axel.
Ma trezeste telefonul care nu mai se opreste din sunat, intend mana si il iau raspund fara sa ma uit cine suna.
Eu: Alo.
Matei: E in spital. Imi spune.
Eu: Cine ? Il intreb eu inca adormit, sper ca asta nu e una din glumele lui proaste.
Matei:Alexandra...
Eu: Stai ce ? ce s-a intamplat ? il intreb panicat, nu inteleg ce s-a intmplat.
Matei: A intrat in coma alcolica, si acum e in spital.
Eu: Vin acum...
Ma ridi repede din pat pun pe mine primile lucruri care imi cad in mana iu cheile de la masina si plec. Zbor pe sosea, ce a mai facut de data asta, nu vreau sa pateasca ceva vreau sa fie bine. Dar tot ce pateste e doar din vina mea am lasat-o cand i-a fost cel mai greu vreau sad au timpul inapoi vreau ca totul sa se intoarca la normal. Sper sa fie doar o gluma proasta...
In 20 de minute am ajuns la spital, am intrebat la receptive si mi-a zis ca e in rezerva 12 de la etaju 2, cum am ajuns acolo. I-am vazut. Tot fostul nostrum grup in fata usi stand si asteptand parca un miracol, cand m-au vazut Matei mi-a sarit in brate.
-Ce s-a intamplat? Inteb.
-A intrat in coma alcolica. E destul de grav , iar doctori nu ne zic nimic.... Restul nu mai stau sa ascukt sii intru in camera.
Ma blochez cand o vad intinsa pe patul mare alb care o face sa para asa de mica, ce se intmpla? Daca nu isi mai revine, eu ce fac. Ma apropi de ea si o iau de mana nu pot sa o privesc asa , ma doare. Vreau sa incepe sa tipe la mine sa imi zica orice doar sa nu moara, nu pot sa o pierd e tot ce am. Desi nu mai vorbim, desi suntem doi straini acum vreau sa fim din nou ca inainte.... O iubesc si poate imi dau seama de asta mult prea tarziu, poate ca daca i-as fi spus asta anul trecut sau saptamana trecuta sau poate ieri nu s-ar fi ajuns aici.
-Nu, te rog revinati am nevoie de tine, nu se poate termina asa am neevoie de imbratisarile tale am nevoie de tine sa fii langa mine sa imi zici cand gresesc sa imi zice ce nu iti convine, chiar am nevoie, mai stii cand ti-am zis ca daca tu patesti ceva patasesc si eu, nu poate fi asta finalul povesti noastre, putem face un final ferit pentru ca te iubesc... fara sa imi dau seama imi curgeau lacrimi.
Dintrodata aparatele incep sa tiue si eu m-am blocat....
