Cate o data e greu sa dai uitare trecutului e bine, chiar nu mi-se pare. Suntem in masina fara sa comunicam, el e atent la drum si eu ma uit in fata incercand sa gandesc limpede. Nu mai vreau nimic vreau doar sa ajung acasa sis a ma culc. Am oboist sa ma lupt cu toata lumea sa nu ma gandesc la mine sa ii pun pe alti pe primul plan.
Toate sau schimbat prea repede ca sa realizez, din fata cuminte am ajuns sa fumez sa beau sa stau pana dimineata la petreceri sis a nu mai invat nimic, nu ma intereseaza ce se intampla in jurul meu asa ca traiesc itr-o bula, ceea ce ma desparte de ce am fost vreodata.
Cate o data ma gandesc ce ar zice parinti mei daca m-ar vedea acum, machiajul curs, parul nepieptanat, hainele sifonate... mereu am fost fetita lui mami si a lui tata pana cand a aparut Axel si m-a despartit de familie de mine de tot. Am ramas singura, dar in alergarea mea continua nici nu am realizat asta. Sunt inconjurata de prieteni falsi, care sunt cu mine doar pentru ce sunt nu si pentru cine sunt. Viata mea e formata doar din suferinta, barfe, prieteni false nimic mai mult.
Am avrut sa ajung ceva sa fiu cineva sac red in ceva dar tot ce am reusit a fost sa ma distrug putin cate putin, sa imi tradez prieteni sis a cred in minciuni, tot timpul m-am mintit, nu sunt alt ceva decat un copil care se preface, care crede ca e alt ceva, care crede ca stie cine e... dar adevarul este ca habarnam, cine sunt. Am vrut atat de mult sa ma prefac o persoana fara sulflet in cat m-am trasformat intr-una si totul din cauza unur personae increzute.
Totul a inceputul in clasa a 5a cand m-am mutat intr-o scoala noua, eram foarte copilaroasa si toata lumea isi batea joc de mine, pe atunci nu aveam puterea sa ma impugn asa ca am tacut din gura si i-am ascultat, pana cand am intrat in anturajul gresit. Eram buna prietena cu o fat ape Agis, era inalta avea parul saten si arata superb asa ca ma simteam atat de bine cand ieseam cu ea. Ea avea niste bluze foarte degoltate, mai pe scurs se imbraca foarte vulgar asa ca sa ies cu ea am inceput si eu sa ma imbrac la fel. La inceputul clasei a9a l-am cunoscut pe Axel, de cand l-am vaut am inceput sa vorbim, se comporta foarte frumos si totul era bine, e bine viata nu e un basm nu se termina totul cu bine. Incepusem sa merg din ce in ce la mai multe petreceri, incepusem sa ma droghez si toate au scaapat de sub control.
Cand au aflat parinti mei tot au luat hotarerea sa plec cu tata in rusia sa imi revin, nu aveam nimic de pirdut, priieteni nu aveam, lui Axel nu ii pasa, eram prieteni doar la petreceri ca in rest nu ne cunosteam, asa ca am plecat fara sa ma uit in spate. Nu aveam ce pierde...
Pierduta in gandurii nici nu am observant ca a oprit masina in fata unei benzinari, mi-am desfacut centura si am iesit din masina hotarata sa merg sa imi cumpar o cafea. Am iesit din masina si am inceput sa merg spre intrerea in benzinarie.
-Unde mergi? Ma intreaba.
-Vreau sa imi iau o cafea..
-Asteapta-ma ca vin si eu. A raspuns.
A mai durat cinci minute si a terminat de alimentat, asa ca ne-am indreptat spre intrarea in benzinarie. A platit benzina si a cumparat doua cafele. Le-am luat si am plecat sa ma asez la o masa in partea de fumatori.
-De ce esti asa tacuta? Ma intreaba asezanduse in fata mea.
-De ce sa vorbesc daca tu oricum nu ma asculti? Il intreb, asta era adevarul nici o data nu ma asculta.
-Nu e adevarat mereu te-am ascultat! Imi zice.
FLASHBACK
Dupa cearta monstru pe care am avut-o cu ai mei m-am trantit in pat ne putand sa imi opresc lacrimile, dupa scurt timp am auzit usa de la intrare cum se tranteste, iar au plecat desi era noapte desi ne-am certat tot au plecat. Pun man ape telefon si vreau sa il sun pe Axel, am nevoie de el...
*Alo? Imi raspunde
*Axel,am nevoie de tine. Ii zic continuand sa plang in telefon.
*Am treaba, nu pot.
Si dupa asta a inchis, cum poate fi asa, chiar nu insemn nimic pentru nimeni, dece sa traiesc daca tot nu intereasza pe nimeni de mine?
